Planurile lui Grindeanu și Ponta după moțiunea de cenzură
Votul de miercuri din Parlament, dacă va mai avea el loc, ar trebui să pună capăt crizei politice în care Dragnea și Tăriceanu au aruncat România, doar pentru a satisface orgoliul „tătucului” suprem al PSD. Ar trebui. În fapt, însă, indiferent de rezultatul de miercuri, bătălia în sânul puterii este departe de a fi încheiată.
Cu cât trec orele și se apropie votul la moțiunea de cenzură cu atât disperarea crește în PSD. Dragnea, Bădălău și ceilalți din anturajul lor știu că numărul parlamentarilor puterii care nu vor vota împotriva propriului Guvern este mai mare decât se crede sau se spune public. Unii s-ar putea îmbolnăvi subit, alții vor profita de votul secret și vor introduce bilele invers în urne sau le vor băga pe amândouă în aceeași urnă pentru a-și anula votul.
Tocmai de aceea se vântură, pe surse, și scenariul halucinant al amânării votului la moțiunea de cenzură. Ba ca să se dezbată și să se voteze moțiunea săptămâna viitoare (ca și cum sintagma din Constituție „după trei zile de la data când a fost prezentată” ar putea fi interpretată și ca după 10 zile, după 30 de zile sau, de ce nu?, după 100 de zile), ba ca să se dea votul separat de dezbatere (fapt imposibil, însă, din perspectiva Regulamentului celor două Camere). Dacă ar forța lucrurile în această direcție, Dragnea, Tăriceanu și ai lor nu vor reuși decât să se umple și mai tare de ridicol.
Oricum, pentru a preîntâmpina un eșec usturător, Dragnea a încercat, zilele acestea, să joace pe două planuri. Pe de o parte, a negociat cu UDMR, deși anticipa că maghiarii vor profita din plin de faptul că este în corzi și îi vor cere să accepte lucruri altfel greu de imaginat, gen declararea drept sărbătoare națională a zilei de 15 martie, posibilitatea de a arbora steagul secuiesc și extinderea folosirii limbii materne. Între „mândri că suntem români”, viitorul PSD și ambițiile lui Dragnea, pierzător a fost, în cele din urmă, liderul PSD.
Fără voturile UDMR, moțiunea de cenzură nu doar că se joacă, dar balanța este înclinată în favoarea taberei Grindeanu-Ponta. Tabără care, față de acum câteva zile, a mai câștigat ieri-azi câțiva adepți, din rândul celor care, fie și în al doisprezecelea ceas, și-au dat seama de cât de departe este dispus să meargă Dragnea, cum este el capabil să sacrifice orice, începând cu propriii colegi și continuând cu partidul, doar pentru a-și satisface ambițiile și a-și urmări propria agendă. În furia care-i întunecă raționamentul politic, liderul PSD pare, însă, să fi ignorat posibilitatea ca mulți dintre colegii săi de partid, în special cei din Ardeal, să se opună vehement unei înțelegeri păguboase cu UDMR. Ceea ce s-a și întâmplat, mai mult în spatele ușilor închise și mai puțin în spațiul public.
Pe de altă parte, Dragnea, tocmai pentru că nu era sigur că-i iese până la capăt pasiența cu UDMR, a încercat să negocieze cu tabăra Grindeanu-Ponta și după depunerea moțiunii de cenzură. Nu a mers el direct la discuții, ci și-a trimis câțiva oameni de încredere, cu tolba doldora de funcții pentru dușmani. O funcție de vicepremier pentru Grindeanu, una de ministru pentru Ponta, plus alte câteva portofolii pentru apropiații acestora. Informațiile pe surse despre aceste negocieri au fost confirmate, luni seara, de Victor Ponta, în emisiunea de la TVR. „Ne-am întâlnit aseară cu nişte colegi din PSD (...), adică noi să le spunem ce vrem - să-şi dea demisia Dragnea şi să facem Congres, iar noi să-i spunem lui Grindeanu să plece şi să ne întrebe ce funcţii de miniştri vrem. Nu au înţeles care-i problema”, a dezvăluit fostul premier. Tot Ponta a repetat, public, ca să nu mai existe vreun dubiu, că oferta oamenilor lui Dragnea a fost refuzată, că el nu vrea nicio funcție în Guvern și că planurile lui și ale lui Grindeanu sunt altele.
Dar, care altele? Varianta maximală ar fi ca Dragnea să fie detronat la un congres extraordinar - varianta demisiei pare puțin probabilă -, iar Grindeanu să-i ia locul în funtea PSD, moment în care își va cere și Ponta partea. În funcție de cum se așază lucrurile, atât politic, cât și penal, cu dosarul pe care-l are în instanță. Pentru ca un astfel de scenariu să aibă șanse de reușită, tabăra Grindeanu-Ponta trebuie, însă, să-l învingă pe Dragnea - indiferent de mod - la moțiunea de cenzură. Dacă aceasta eșuează, Grindeanu rămâne premier și își va reface cabinetul, cu unii dintre demisionari și cu oameni noi propuși de PSD și ALDE. Și va fi total îndreptățit să spună clar și răspicat ceea ce Ponta sugerează acum: că premierul trebuie să conducă și partidul.
Varianta minimală derivă din scenariul pierderii meciului numit moțiune de cenzură și presupune, pe termen lung, posibilitatea creării unui nou UNPR. Dacă Grindeanu pică, Dragnea iese șifonat, dar, cel puțin pe moment, își păstrează suficientă putere și influență pentru a nu i se cere în cor în PSD să facă un pas în spate. Faptul că, pe lângă războiul cu tabăra Grindeanu-Ponta, Dragnea va fi împins pe un nou front de luptă, cu președintele Iohannis, este o cu totul altă poveste. Este de așteptat, însă, ca actualul lider al PSD să treacă la represalii împotriva tuturor celor care i-au sprijinit pe Grindeanu și Ponta.
Și, atunci, lupta va continua pe termen nedefinit în Parlament. Spre deosebire de Grindeanu, Ponta este în Parlament și, după cum a întărit la TVR, nu are de gând, cel puțin deocamdată, să renunțe la această funcție. Alături de cei care-l susțin pe Grindeanu, de Daniel Constantin și oamenii săi, fostul premier va putea construi un nou UNPR, un vehicul care sa le dea constante dureri de cap lui Dragnea și lui Tăriceanu. Nu de alta, dar în politică, și mai ales pe la social-democrați, răzbunarea are gust dulce și se servește rece.
