Pe umerii domnului Ciolacu se așază marile probleme ale umanității. Marele lider politic le observă cu liniștea unui maestru care știe că ceea ce oamenii simpli numesc mătreață este de fapt o simplă dermatită seboreică. Ai nevoie de mare liniște interioară ca să lupți cu dușmanii imaginari ai progresismului care vor să lase bărbații însărcinați sau cu cei care, la adăpostul geopoliticii, vor să distrugă sturionul prin decolmatare. Știm deja că pentru a ajunge președinte la PSD trebuie să înțelegi detaliile subtile ale umanității, cum ar fi teama de pușcărie, să te strecori „chelnerește” pentru o poză cu un președinte american sau să minți senin în timp ce inventezi pericole imaginare.
Încărcat de propria greutate, de gândurile legate de rotativa guvernamentală și de candidatura doamnei Firea la primărie sau președinție, șeful de la PSD a ignorat cu bună știință musca perseverentă care i s-a agățat de reverul sacoului din buzunarul căruia i-au sărit bancnotele primite de la casieria Parlamentului. În schimb, pe George Simion nu îl preocupă aceleași chestiuni dureroase și călărește temele electorale ale PSD fără rușine de parazitare. Cu o armată de postaci și susținere din toate structurile publice și mai puțin publice din România, George Simion nu este clovnul pe care domnul Ciolacu își construiește candidatura la președinție. La fel ca mulți dintre predecesorii săi (lista e lungă: Adrian Năstase, Victor Ponta, Liviu Dragnea și Viorica Dăncilă, ca să amintim doar marii înfrânți ai acestui partid care a nășit inconștient AUR-ul lui Simion), și domnul Ciolacu va sfârși magistral la coșul de gunoi al istoriei. Singura mea problemă este că ne va lăsa pe cap o problemă uriașă: George Simion.
Zilele trecute am avut o dispută publică cu George Simion de la tribuna Parlamentului. A trecut neobservată, pentru că mai marii lideri politici ai acestei țări nu știau cum să inventeze o problemă cu Ucraina și Delta Dunării. Marcel Ciolacu și cărătorul său de valize politice, Sorin Grindeanu, s-au trezit peste noapte că Ucraina ne distruge Delta și doar ei știu cum să ne protejeze, așa că au procedat extrem de inteligent politic, după cum îi cunoaștem. Când lumea întreagă era cu ochii pe vizita la Kiev a președintelui Statelor Unite, domnii Ciolacu și Grindeanu au început să măsoare adâncimea canalului Bâstroe. Ridicol și stupid, pentru că singurul care a câștigat din sceneta PSD a fost George Simion. La fel cum din gestionarea pandemiei de către PNL și subminarea eforturilor de către PSD a câștigat același George Simion.
Greu de înțeles stupizenia politică, deși suntem obișnuiți cu cinismul autohton care e capabil să instrumenteze probleme inexistente doar ca să aibă ce rezolva pompieristic ulterior. De data aceasta, cred că George Simion a scăpat de sub control și nu mai avem de-a face cu o chestiune minoră.
Succesul său online este considerabil, net superior oricărui alt politician român. Toți politicienii încearcă să facă audiență în social media în aceste zile, dar singurul cu adevărat eficient este George Simion. Majoritatea dintre noi știm că e complicat să ai audiență cu echipe restrânse, bugete mici și fără să te dai în spectacol. După ce ne-am certat în public în Parlament, George Simion a venit în spatele camerelor de filmare și mi-a spus direct că nu contez public și a început să îmi ofere detalii despre activitatea mea din social media pe care nu le-ar fi avut decât dacă are acces la o adevărată armată de oameni care lucrează pentru el. Asta însemnă bani și susținere, indiferent cât ești de carismatic. Dacă vă imaginați că tot ceea ce face este pentru că e el un băiat talentat, vă înșelați amarnic. După ce l-am contrazis de la tribuna Parlamentului, o armată de indivizi au început să îmi inunde conturile publice și să îmi dea SMS-uri de amenințare pe numărul de telefon personal. O campanie pro-Simion fără nicio urmă de îndoială și, cum cearta noastră nu a fost una supermediatizată, era evident că e o chestie gândită și pusă în practică de cercurile din jurul său, nici vorbă de ceva născut spontan.
S-a vorbit mult despre banii cu care e finanțat partidul lui George Simion și totul s-a stins fără niciun efect. Văd mulți comentatori căzuți în admirație pentru capacitatea sa de a fi popular în social media și aș vrea să le amintesc că și Andrew Tate, refugiat în Voluntari, a devenit un star internațional pe social media înainte de a fi arestat. Numărul de like-uri poate fi important, dar el nu dă măsura calității mesajului politic. George Simion este la fel de toxic precum Andrew Tate și nu e nimic de admirat în ceea ce face el în online. Niciun politician onorabil nu poate fi în stare să aibă un succes uriaș online cu un limbaj decent și idei oneste. Social media este locul de desfășurare pentru unii clovni dependenți de adrenalina minciunii și manipulării pe care succesul îi poate transforma în politicieni. Admirația pentru ei hrănește creșterea și pericolul pe care aceștia îi reprezintă.
Sunt terifiat de anestezia politică din fața acestui pericol, de inconștiența PSD-ului care hrănește un AUR ce va sfârși prin a-l devora din interior și plăcerea iresponsabilă a celor care îl susțin public pentru a se hrăni din notorietatea lui pe George Simion. Acest pericol politic pe nume George Simion este abia la început, dar alegerile de anul viitor riscă să îl transforme într-un coșmar.
