Ochii pe Parlament! Şi un caz-şcoală

În poziţiile-cheie ale Legislativului de la Bucureşti se află tocmai cei care au iniţiat şi sprijinit ofensivele mari ale penalilor împotriva luptei anticorupţie. Terenul este ostil, ca atare vigilenţa cetăţenilor, magistraţilor, a presei şi ambasadelor trebuie să fie în continuare maximă. Se pot întâmpla multe în Parlament, iar şansa de a mai îndrepta lucrurile în timp-record scade considerabil. Că e vorba de justiţie, că e vorba de buget, etc.

Câmpul de bătălie pentru salvarea statului de drept şi a democraţiei româneşti se mută de la Guvern la Parlament. Cabinetul Grindeanu, care iniţial a promovat modificarea Codurilor penale prin ordonanţă de urgenţă în ciuda faptului că oamenii îi cereau deja, în stradă, să nu facă aşa ceva, a cedat în cele din urmă.

Graţie presiunii publice infernale care a urmat, avem acum o nouă ordonanţă menită să o anuleze pe prima, dar asta nu înseamnă şi că povestea a ajuns la final.

Nucleul dur al actualei puteri nu a fost niciodată la Palatul Victoria, ci la Palatul Parlamentului. Acolo, coaliţia PSD-ALDE are o majoritate cu care, teoretic, poate să treacă aproape orice act normativ.

Cele două camere sunt conduse de liderii aripii dure – Liviu Dragnea, la Camera Deputaţilor, şi Călin Popescu Tăriceanu, la Senat. Ambii au un vădit interes personal în „Afacerea OUG 13”, au fost şefii „Statului Major” în timpul operaţiunii-fulger de modificare a Codurilor penale şi introducere a unei graţieri colective, ambii sunt în profund dezacord cu orientarea strategică oficială a României.

De subliniat, totodată, că luările de poziţie ale lui Dragnea şi Tăriceanu indică până acum faptul că nu sunt dispuşi să închidă dosarul. În ciuda presiunii publice şi a uşurinţei cu care orice om de bună credinţă se poate informa asupra loviturii date prin OUG 13, cei doi lideri politici susţin în continuare că trebuie umblat la legile Justiţiei în Parlament, că acest Cod Penal e prost şi inchizitorial, că oamenii din stradă sunt perfect dezinformaţi şi manipulaţi de forţe obscure, că ţări străine conspiră spre a face rău României, etc.

Atenţie, aşadar: cu sute de mii de oameni pe străzi, nici Dragnea, nici Tăriceanu nu au renunţat la acest discurs prin care se plasează, cumva, tot în ofensivă.

Nu în ultimul rând, comisiile juridice ale Camerei Deputaţilor şi Senatului sunt nu doar dominate de parlamentarii PSD-ALDE, ci şi conduse cu mână de fier de unii dintre cei mai nocivi inamici ai luptei anticorupţie: Eugen Nicolicea şi Şerban Nicolae. Cu ştate vechi în celălalt episod de tristă rezonanţă din istoria încă tânără a statului de drept - „Marţea neagră”, da – Nicolicea şi Nicolae au avut o activitate politică şi parlamentară concentrată strict pe iniţierea de proiecte de legi perfect mulate pe interesele penalilor, dar şi pe răspândirea celor mai toxice idei despre lupta anticorupţie, procurorii care vor reformă şi judecătorii care nu mai acceptă telefoanele pe firul scurt date de ministru, parlamentari, diverşi alţi grei ai momentului.

Or, acesta fiind peisajul, e limpede că respingerea OUG 13 şi lupta pentru evitarea altor momente similare intră pe un teritoriu ostil.

Da, victoria străzii este indubitabilă, dar încă nu e şi completă. Este riscant ca, sub imperiul euforiei generate de cedarea Guvernului Grindeanu, să credem că ceea ce s-a obţinut până acum este ireversibil.

De-a lungul anilor, PSD a dovedit că are o paletă largă de instrumente şi artificii parlamentare cu care să îşi promoveze în forţă interesele.

Îmi vin în minte cuvintele rostite de Eugen Nicolicea acum nici o lună, când a preluat mandatul de preşedinte al Comisiei juridice a Camerei Deputaţilor şi anunţa că va face o mare reorganizare: „De asemenea, nu o să mai admitem introduceri pe ordinea de zi, decât cu mari excepţii, dacă nu respectăm termenele regulamentare. În plus de asta, evident, dacă avem raportori la o anumită lege, nimeni nu mai poate să spună că nu ştie despre ce este vorba. Deci, respectăm regulamentul cu organizarea noastră în aşa fel încât toată lumea să se încadreze, să ştie despre ce este vorba şi să fim şi eficienţi în sensul de rapiditate”. Aşadar, „să fim şi eficienţi în sensul de rapiditate”, explica, în ianuarie, Nicolicea.

Sigur, se pot găsi unii care să spună că am reţinut doar ceea ce mi-a convenit din intervenţia deputatului PSD, dar urmărind filmul prost derulat în ultimele două săptămâni, coroborat cu agenda şi stilul lui Eugen Nicolicea, e destul de limpede că PSD-ALDE şi-au pregătit maşinăria parlamentară pentru „operaţiuni speciale”.

Iar dacă tot vorbim de cele două comisii juridice şi şefii lor, deja profilul moral şi activitatea politică a lui Eugen Nicolicea şi Şerban Nicolae te fac să tremuri pentru binele documentelor vitale care vor ajunge la mâna lor şi a unora ca ei.

Ca să aveţi o idee despre cât de departe este în stare să meargă PSD atunci când interesul de grup o cere imperativ, ca să luaţi notă de faptul că partidul şi-a dezvoltat un adevărat modus operandi în acest sens, v-aş propune să ne amintim împreună de un episod cu implicaţii majore, consumat în toamna lui 2016.

La vremea respectivă, în septembrie ca să fiu mai exact, ne aflam în plin scandal generat de opoziţia furibundă a social-democraţilor şi a partenerilor din ALDE la proiectul Ministerului Educaţiei de a depolitiza conducerea şcolilor prin organizarea unui concurs naţional în vederea ocupării posturilor de directori în preuniversitar.

Când lui Dragnea şi Tăriceanu le-a devenit clar că luările publice de poziţie şi ameninţările verbale nu vor avea efect asupra Guvernului Cioloş, s-a decis introducerea în luptă a Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport a Senatului.

Comisia este condusă de senatoarea Ecaterina Andronescu, care pentru sistemul naţional de educaţie este echivalentul lui Florin Iordache pentru sistemul de justiţie.

Ce s-a întâmplat atunci?

Ei bine, s-a întâmplat că în comisia condusă de Andronescu a aterizat un amendament la un proiect de lege. Odată intrat în vigoare, ar fi blocat pentru moment concursul pentru posturile de directori.

Cum? Amânându-l cel puţin până în vara lui 2017. De ce amânându-l?

Era mijlocul lui septembrie, în PSD se miza deja pe faptul că vor câştiga alegerile parlamentare din 11 decembrie, vor prelua guvernarea şi gata, nu va mai fi niciun concurs. După cum puteţi observa, PSD avea doar nevoie de timp, era necesar ca acel concurs să nu se ţină înainte de alegeri.

Acum, câteva detalii importante:

- amendamentul nu figurase pe ordinea de zi a Comisiei juridice din data de 14 septembrie, după cum se poate constata aici.

- amendamentul a fost adus unui proiect de lege care nu avea nimic de-a face cu managementul şcolar, ci cu reorientarea profesională.

- nu în ultimul rând, secretarul de la acea vreme al comisiei, liberalul Dumitru Oprea, a acuzat faptul că semnătura de pe raportul întocmit în cazul amendamentului nu îi aparţine şi nici nu delegase atribuţiile altcuiva. Povestea pe larg, aici. 

Am reuşit, la vremea respectivă, să-i iau un interviu la cald Ecaterinei Andronescu. La două întrebări a refuzat să răspundă: 1. Cine a introdus amendamentul? 2. Aţi fost la curent cu discuţiile despre introducerea unui asemenea amendament?

Sigur, nu a fost unicul caz de acest gen din istoria parlamentară a PSD, dar este cel mai recent, unul dintre cele mai scandaloase şi totodată extrem de elocvent, dat fiind momentul pe care îl traversăm.

Ce trebuie reţinut în final?

Că solicitările străzii în chestiunea OUG 13 vor fi întâmpinate cu ostilitate de majoritatea parlamentară, că PSD are acolo şi oamenii, dar şi pârghiile necesare să mineze lupta anticorupţie şi, mai ales, că nu a fost înlăturat total riscul să se opereze şi în Parlament ca la Guvern, vorba demonstranţilor, „Noaptea ca hoţii”. 

Acesta fiind tabloul general, ar fi indicat ca înainte să se apuce de îndreptarea ordonanţei strâmbe, PSD şi ALDE să dea un semnal de minimă decenţă: Liviu Dragnea, şi Călin Popescu Tăriceanu să demisioneze de la conducerea celor două camere ale Parlamentului, iar Eugen Nicolicea şi Şerban Nicolae să renunţe la şefia celor două comisii. 

Deci, ca să fie complet, pe lângă plecarea Guvernului Grindeanu, compromis definitiv, pachetul ar trebuie să conţină şi demisiile celor enumeraţi mai sus.

Toţi patru se află într-o evidentă stare de incompatibilitate morală pentru a se mai putea implica, din asemenea poziţii, în soluţionarea conflictului dintre coaliţia de guvernământ şi stradă.

Orice ar fi, ochii pe Parlament!