De ce știrea despre dosarul Mineriadei poate fi încă o veste proastă
Astăzi, 23 decembrie, Parchetul a pus în mișcare acțiunea penală în dosarul „Mineriada 13 – 15 iunie 1990” cu 13 persoane inculpate, printre care Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu, Virgil Măgureanu.
“În perioada 11 – 15 iunie 1990, inculpaţii au decis, organizat și coordonat un atac generalizat și sistematic, lansat împotriva unei populații civile”, scrie în documentul procurorilor. O noutate ține de faptul că încadrarea este de crime împotriva umanității.
Dar România a mai ajuns în situații similare, după care totul s-a oprit. E vorba de tergiversarea dosarului Mineriadei în continuare?
Relansarea dosarului
Situația din prezent este în cea mai mare parte o urmare a unei decizii CEDO (Curtea Europeană a Drepturilor Omului), care a cerut României continuarea investigațiilor. Mai exact, asta s-a întâmplat după judecarea a trei cauze conexate la CEDO: a dnei. Mocan (a cărui soț a fost ucis), a dlui Stoica (care a fost bătut) și cauza Asociației 21 decembrie.
“În lipsa (acestei decizii) probabil că (...) în cel mai bun caz s-ar fi găsit niște țapi ispășitori, cei mai mici din șirul vinovaților”, explică Diana Hatneanu, avocata care a colaborat cu APADOR-CH, în cadrul procesului procesul CEDO și l-a reprezentat pe dl. Stoica. Aceasta fiindcă nu s-ar fi ținut cont de tot contextul și cel mai probabil s-ar fi judecat doar cele patru crime din dosar. În prezent, crimelor li se adaugă aproximativ 2500 de persoane bătute sau private de libertate, sub încadrarea de crime împotriva umanității.
Interesant este că înșiși comuniștii au semnat în 1969 un acord internațional de imprescribilitate a crimelor de război și a crimelor împotriva umanității (pentru a obliga comunitatea internațională să continue procesele referitoare la crimele naziștilor), explică Raluca Grosescu, Doctor în științe politice și cercetător la Universitatea din Exeter (UK).
Potrivit acesteia, relansarea dosarului poate fi un simbol al schimbării de generație în procuratură și a unei mai mari independențe a justiției față de politic. “E un pas esențial, pentru ca vorbim de inculparea unui șef de stat al unei țări democratice — sau cel putin democratice pe hârtie.”
De ce nu trebuie să ne entuziasmăm?
În primul rând România a mai trecut printr-o etapă similară, când Ion Iliescu a fost pus sub acuzare la începutul anilor 2000, dar în 2007 parchetul, sub Laura Codruța Kovesi, a infirmat inculparea.
"Ne întoarcem la anul 2007", spune Antonie Popescu, avocatul care a reprezentat la CEDO Asociația 21 Decembrie. Potrivit acestuia, dosarul este tot sub semnul tergiversării la acest moment.
Un adevărat pas înainte va fi când dosarul este trimis în instanță și trece și de Camera preliminară (deci se consideră legală sesizarea) explică avocata Diana Hatneanu.
Istoricul Mihai Burcea mai atrage atenția asupra unei probleme. “Din nefericire, investigațiile sunt desfășurate de aceleași structuri de parchet care au tergiversat în mod nepermis de mult cele două dosare istorice (Revoluției și Mineriadei)”. Acestea în condițiile în care CSM a propus desființarea instanțelor militare invocând "inadecvarea" acestora cu "actualul sistem judiciar", detaliază Burcea.
Nu doar instanțele militare au fost ineficiente, ci un întreg sistem pare că a făcut scut în jurul dosarului Mineriadei. “Sper ca instituțiile care dețin documente pe marginea acestui subiect să devină mult mai deschise și cooperante în ceea ce privește accesul la unele documente clasificate”, spune Mihai Burcea, care a cerut guvernului Ponta să le pună la dispoziție "stenograme sau orice alt tip de documente referitoare la şedinţele Guvernului României din perioada 10 – 16 iunie 1990", însă a fost refuzat.
La ce să ne așteptăm în viitor?
“Rămâne de văzut până la ce punct se poate demonstra caracterul generalizat sau sistematic al represiunii (...) și în ce mod va răspunde Curtea rechizitoriului (e corectă calificarea juridică a faptelor? Care ar fi baza juridică relevantă?)”, spune Cosmin Cercel, Assistant Professor in Law la University of Nottingham School of Law. Cercetătorul explică faptul că în 1990 baza juridică din România era foarte incertă (nu aveam Constituție spre exemplu), așa că modul în care se vor raporta judecătorii la dosar va “aduce ceva lumină și asupra naturii puterii post-22 decembrie — era România o democrație?”.
Totodată, e posibil să ne așteptăm la un nou fel de instrumentare politică a dosarului, sunt de părere mai mulți istorici cu care am vorbit.
“Nu cred ca va fi o surpriză să vedem cum discursul post-89 anticomunist va trăi o noua tinerețe și va fi utilizat în luptele partizane — ceea ce e regretabil e că nu vom putea să reflectăm asupra întregii perioade de tranziție, precum și asupra experienței comuniste în termeni mai nuanțați și mai clari din punct de vedere istoric”, concluzionează Cosmin Cercel.
Deja Petre Roman (prim-ministru al Guvernului interimar la momentul Mineriadei) și Gelu Voican Voiculescu (viceprim-ministru al guvernului interimar) au declarat că acuzarea lor este un gest politic.
Despre autoare: Laura Ștefănuț (follow) este Editorul Secțiunii de Opinii și Analize. A publicat în presa internațională, a fost coautoarea unor cărți și rapoarte pe tema mass-media și este membră a presei alternative din România.
