Misterele pe care le pot elucida şefii ANM dacă sunt puși să vorbească

Din comunicat (detalii AICI) aflăm, concret, că inspectorii trimişi de Guvern în control la ANM vor verifica, printre altele:

- respectarea „dispozițiilor legale și a normelor interne ale Agenției Naționale a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale care reglementează activitățile de colectare, înregistrare, prelucrare și publicare a datelor privind cheltuieli aferente publicității la medicamente de uz uman transmise de către producători, distribuitori și deținători ai autorizațiilor de punere pe piață”.

- toate aspectele „legate de sponsorizările, precum și orice alte cheltuieli efectuate de către producătorii și distribuitorii de medicamente, dispozitive medicale, aparatură medicală sau alte produse de uz medical, suportate pentru profesioniștii din domeniul sănătății, organizații profesionale, organizații de pacienți și orice alt tip de organizații care desfășoară activități referitoare la sănătatea umană, asistență medicală sau farmaceutică”.

De ce acest control la ANM?

I. Iată ce spune legea că trebuie să facă instituţia.

Potrivit Ordinului Ministerului Sănătății nr. 194/2015 privind aprobarea Normelor pentru evaluarea și avizarea publicității la medicamentele de uz uman, în anul 2015 producătorii de medicamente erau obligaţi să transmită Agenţiei informaţii complete privind cheltuielile pe care le-au avut, în anul anterior, cu personalul din sănătate (medici, farmaciști, asistenți, asociații profesionale, etc.).

Adică o situaţie completă a sumelor oferite acestora pentru deplasarea la evenimente interne şi internaţionale, pentru prezentarea de produse în cadrul a ceea ce breasla medicală numeşte, la grămadă, „congrese ştiinţifice”, ş.a.m.d.

Pentru firmele farma, termenul-limită de trimitere a raportărilor la ANM a fost 30 iunie 2015.

Pentru ANM, termenul-limită pentru publicarea pe site-ul instituţiei a situaţiilor a fost 30 septembrie 2015.

Atenţie, informaţiile respective sunt, prin lege, publice!

Ca atare, una din responsabilităţile de căpătâi ale Agenţiei Naţionale a Medicamentului este aceea de a mijloci opiniei publice accesul neîngrădit la respectivele date.

S-a achitat ANM de această sarcină?

Ei bine, noi am descoperit că nu şi, din câte rezultă din comunicatul mai sus citat, şi Corpul de Control al premierului şi-ar fi format aceeaşi impresie.

Altfel de ce ar purcede la verificarea respectării „dispozițiilor legale și a normelor interne ale Agenției Naționale a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale care reglementează activitățile de colectare, înregistrare, prelucrare și publicare a datelor privind cheltuieli aferente publicității la medicamente”?

Aţi identificat cuvintele-cheie? Sunt „colectare”, „înregistrare”, „prelucrare”, „publicare”.

Or, la acest capitol ANM-ul pare să fi avut o singură grijă, respectiv să încurce; mult şi des.

Facem inventarul mai jos:

- Documente întinse pe mii de pagini au fost publicate într-un loc bine ascuns de pe site. Nici urmă de ele pe pagina de deschidere, nici măcar o sugestie undeva pe site cum că aşa ceva există. Poţi da de ele doar dacă cunoşti, pe litere, link-ul dedicat.

- Tabelele au fost publicate astfel încât să fie îngreunată salvarea lor și prelucrarea datelor. Banalul gest de a le salva s-a dovedit un chin, fiind nevoie să apelăm în cele din urmă la spijinul unor specialişti. Atenţie, nu ne chinuiam să spargem coduri, ci să salvăm nişte documente în format PDF, destinate uzului public!

Rămâne ca inspectorii Corpului de Control al premierului să elucideze acest aspect, pentru că o eventuală criptare a lor (scenariu invocat şi de specialiştii care ne-au ajutat să le stocăm) ar putea avea în spate o intenţie, iar natura intenţiei trebuie lămurită.

- Nu apare nicăieri vreo dată a publicării şi nici a actualizării informațiilor, ceea ce a facilitat modificarea în mod repetat a situațiilor deja postate.

Practic, după punerea lor pe site-ul ANM, nimeni nu poate şti de câte ori s-a umblat pe acele date, iar suspiciunile nu pot fi stăvilite, cât timp Digi 24 a găsit dovezi clare că aşa ceva s-a întâmplat în mod repetat cel puţin după 10 decembrie 2015.

Chiar dacă şeful ANM nu a dorit să lămurească misterul, nici poţi accepta că o „mână invizibilă” şi-a făcut în această perioadă de cap pe site-ul ANM:

*după ziua de 16 februarie 2016, apar raportările firmelor Pfizer România și Ferring Pharmaceuticals România (amintiţi-vă, termenul limită pentru publicare expirase în 30 septembrie 2015)

* Berlin-Chemie A. Menarini SRL îşi aminteşte să adauge încă cinci poziţii la cele 3.759 din tabelul iniţial.

*Baxter Healthcare SRL adaugă o rubrică de total general.

*Nu în ultimul rând, compania Servier România şterge 1.144 de poziţii dintr-un tabel de peste 7000. Cei 1.144 de „dispăruţi”, medici care au încasat diverşi bani, au în comun faptul că au prestat ca „investigatori”. Odată cu ei, dispar şi sumele trecute în dreptul lor, variind între 34 și 13.500 lei.

II. Al doilea reper normativ, de larg interes în contextul controlului făcut de Guvern la ANM, este Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.

La alin. 1 lit. a) al art. 389, aceasta prevede că „exercitarea profesiei de medic este incompatibilă cu calitatea de angajat sau colaborator al unităților de producție ori de distribuție de produse farmaceutice sau materiale sanitare”. Constrângerile de la art. 389 sunt întărite şi de altele.

Or, Corpul de Control al premierului susţine că are pe agendă şi „verificarea tuturor aspectelor legate de sponsorizările, precum și orice alte cheltuieli efectuate de către producătorii și distribuitorii de medicamente, dispozitive medicale, aparatură medicală sau alte produse de uz medical, suportate pentru profesioniștii din domeniul sănătății, organizații profesionale, organizații de pacienți (...)”.

Rezultă de aici că, pornind de la informaţiile stocate în arhiva ANM, viitorul apropiat va produce un cutremur fără precedent în lumea medicală.

ANM - Agenţie sau Moşie?

Pentru lămurirea tuturor celor descrise mai sus, am încercat săptămâni în şir să obţinem explicaţiile cuvenite de la conducerea Agenţiei Naţionale a Medicamentului, în speţă direct de la preşedintele instituţiei, Nicolae Fotin.

Aş descrie atitudinea acestui domn drept una cel puţin sfidătoare.

Când i-am cerut un interviu faţă în faţă, ne-a refuzat.

În rarele ocazii în care l-am prins totuşi la telefon, a refuzat să ne ofere răspunsuri pertinente, invitându-ne invariabil să ne adresăm prin email biroului de presă. Am făcut şi asta, dar ANM-ul stă prost şi la acest capitol - în general nu răspunde.

Când ne-am deplasat la sediul ANM, domnul Fotin a refuzat să iasă din birou, într-un final scoţându-şi la înaintare purtătorul de cuvânt, pe Anca Crupariu.

Confruntând răspunsurile ei cu întrebările Digi 24, cu problemele în sine ridicate de modul în care ANM gestionează informaţii cu destinaţie publică sau cu cele ridicate de felul în care corpul medical şi companiile farma se raportează la legislaţia specifică, concluzia vine de la sine: ca emisară a domnului Fotin, doamna Crupariu nu doar că nu a lămurit iţele, dar s-a mai şi încurcat în explicaţii. A fost contrazisă chiar şi de reprezentanţii unor companii de medicamente.

Poate că ancheta Corpului de Control al premierului va aduce mai multă lumină.

Nicolae Fotin lucrează în Agenţia Naţională a Medicamentului din 2009.

Potrivit CV-ului, mandatul de preşedinte şi l-a început în octombrie 2015, pe această poziţie mai figurând şi în 2011, între septembrie şi octombrie.

Înainte de a intra în ANM, a mai fost asistent de spital, a evoluat ca epidemiolog, iar între cele două momente, a fost, timp de patru ani, reprezentant medical al unei companii farmaceutice care vinde pe piaţa UE medicamente produse de firma-mamă în Egipt.

Simptomele pe care le prezintă ANM, fie şi numai pe axa comunicare publică, sunt în general specifice pentru două categorii de instituţii publice: cele cu management prost sau cele politizate până în măduvă.

După cum ştim că stă treaba în România, de obicei cele două situaţii se intersectează magistral.