Un nou val de măsuri fiscale a îngrijorat mediul privat din România în ultimele zile. Reprezentanții Guvernului vor veni în perioada următoare cu un amplu proiect de modificare a Codului Fiscal, care propune taxe mai mari pentru companii. Presat de nevoia de a acoperi găurile bugetare, liderii coaliției de guvernare nu par dispuși să renunțe la planul fiscal, deși mediul de afaceri a reacționat dur.
În ultimii ani, pentru guvernanți, pare că (aproape) fiecare zi este una reușită. La fel ca în Barbieland, tărâmul lui Barbie, filmul cu Margot Robbie în rolul principal, considerat de mulți hitul verii.
Pentru Barbie Stereotipică, cum este personajul lui Robbie, o simplă îngrijorare e ceva problematic. În acel tărâm, totul merge strună. Și, totuși, tocmai o zi atipică, imperfectă, care presupune contactul cu realitatea, îi va schimba destinul lui Barbie.
Confruntată cu presiunea de a reduce deficitul bugetar, coaliția de guvernare trebuie să acționeze întocmai ca personajul din film. Iar pentru a doua vară consecutiv, aceeași coaliție propune un amplu pachet fiscal care, în teorie, poate aduce la bugetul de stat câteva miliarde de lei.
Este însă cel mai optimist scenariu. Asta deoarece, pentru moment, nu sunt analize clare care să sprijine calculele care au stat la baza măsurilor anunțate.
România este singurul stat membru al Uniunii Europene care se află în procedură de deficit excesiv. Dacă nu ține cont de obligațiile pe care și le-a asumat față de Comisia Europeană riscă să piardă sume importante din PNRR (Planul Național de Redresare și Reziliență). Astfel, într-un ultim efort de redresare a deficitului și menținerea lui la 4.4% până la finalul anului, Guvernul apelează tot la soluția cea mai simplă, creșterea taxelor și impozitelor pentru diverse sectoare ale economiei naționale.
Printre măsurile care s-au vehiculat în ultimele zile se numără introducerea impozitului pe venit pentru industria IT la veniturile de peste 10.000 de lei, precum și a contribuțiilor sociale pentru personalul din agricultură și construcții, impozit de 3% pentru microîntreprinderi cu venituri de peste 300.000 de lei, creșterea cotei de TVA de la 5% la 9% pentru cărți, manuale școlare și multe altele.
Prinși deja în logica alegerilor care urmează în 2024, politicienii explică aceste măsuri ca pe o necesitate de a proteja populația, deși tocmai cetățenii vor fi cei care vor deconta, în final, impactul măsurilor fiscale prin prețuri mai mari la bunuri și servicii sau chiar prin mai puține locuri de muncă în sectoare care nu vor reuși să supraviețuiască acestor noi provocări fiscale. Riscul ca România să devină neatractivă din punctul de vedere al investițiilor este tot mai mare, atâta timp cât impredictibilitatea fiscală rămâne cel mai mare adversar al oricărui plan de extindere sau creștere a investițiilor pe care companiile le-ar putea avea în România.
Supranumite „ordonanțe trenuleț”, modificările fiscale frecvente, fără studii de impact la bază, au ajuns să fie o normalitate în România ultimilor ani. În lipsa unor politici sustenabile pentru colectarea eficientă a taxelor și impozitelor la bugetul de stat, alternativa cea mai simplă la care apelează guvernanții în momentele de criză pare să fie mai mereu împovărarea mediului privat sau a cetățenilor cu noi sarcini fiscale. Între timp, România nu reușește să ia măsuri coerente care să combată zonele gri ale economiei sau care să încurajeze cu adevărat reforma fiscală, bazată pe digitalizare și eficientizarea resurselor.
Deși încă la stadiul de știre pe surse, noul proiect de modificare a Codului Fiscal creează noi îngrijorări pentru mediul privat, forțat să se adapteze acestor intervenții de amploare ale statului în economia de piață de la o lună la alta, deși, în teorie, statul ar trebui să anunțe aceste schimbări cu cel puțin 6 luni înainte ca ele să intre în vigoare, pentru a da astfel timp companiilor timp să se adapteze.
Doar dacă ne uităm către una dintre industriile afectate de măsurile anunțate, cea de IT, introducerea impozitului pe venit poate însemna generic o creștere a veniturilor la bugetul de stat, însă în realitate România riscă să piardă un avantaj competitiv important în regiune și, de ce nu, chiar și resursa umană calificată în acest domeniu strategic pentru modernizarea statului român. State precum Polonia au gândit politici stabile de atragere a giganților din tehnologie, astfel că azi se pot lăuda cu prezența unor companii ca Samsung, Amazon, Intel, Meta sau Google. Polonia a devenit un adevărat hub de dezvoltare tehnologică și atragere a investițiilor în acest domeniu. Iar rețeta nu a fost una complicată, ci s-a bazat pe deductibilități fiscale și costuri moderate pentru companii în general. Nu degeaba multe dintre studiile actuale vorbesc despre Polonia ca noul Silicon Valley al Europei. Și România poate fi pe această hartă dacă își cunoaște potențialul.
În cei peste 20 de ani de când industria de IT din România beneficiază de această facilitate fiscală, orașe precum Cluj Napoca sau Iași au atras investiții semnificative în domeniu și au ajuns pe harta europeană a inovării. Mai mult, companii de IT din România au ajuns să își vândă produsele și serviciile la nivel european. Aflat în contratimp pentru transformarea digitală asumată prin PNRR, statul român pune frână tocmai în sectorul care este coloana vertebrală a PNRR-ului. O măsură departe de patriotismul economic anunțat în Programul de Guvernare al actualului Executiv.
Confruntată cu un pericol iminent, Barbie a reușit, în cele din urmă, să învingă. Confruntată cu pericolul deficitului bugetar, coaliția de guvernare vrea să iasă învingătoare, prin propunerile făcute și discutate mai sus. Dar când milioane ar putea ieși învinși, cine se mai poate bucura de victorie?
