În anul 2015, DNA a solicitat, potrivit procurorului sef Laura Codruța Kovesi, formarea a 117 comisii rogatorii.
Informația este interesantă sub cel puțin două aspecte.
O dată, prin aceea că oferă o confirmare oficială numeroaselor indicii că actele de corupție derulate pe teritoriul României au implicații care depășesc frontierele țării.
De altfel, una dintre cele mai grave implicații este aceea că sume colosale de bani sunt scoase din circuitul național. Context în care, inclusiv recentele dezvăluiri prilejuite de scandalul "Panama Papers" vin să legitimeze cu vârf şi îndesat această componentă internațională a luptei anticorupție, dusă de procurorii DNA.
Apoi, operațiunile derulate împreună cu autoritățile de resort din alte state sunt ele însele dovada vie a faptului ca instituția condusă de Kovesi este cât se poate de "money oriented".
Pe de altă parte, pe cât sunt de importante aceste comisii în logica eficientizării luptei anticorupție, pe atât au devenit un mobil principal al acțiunilor de decredibilizare duse de adeversarii DNA.
Da, e o ironie, şi nu neaparat singura în peisajul actual, faptul că unul dintre succesele majore ale parchetului anticorupție - punerea pe roate a unui număr considerabil de comisii rogatorii - a ajuns totodată şi o sursă serioasă de pericole pentru DNA.
Scena politică este arhipopulată şi arhipoluată de personaje ale căror averi lăsate la vedere se bat cap în cap cu opulența afişată de-a lungul anilor; ale căror venituri declarate au fost puse sub semnul întrebării de serii întregi de anchete jurnalistice solide.
Or, aceşti oameni s-au trezit, de la un moment încolo, că accesul la banii negri dosiți te miri pe unde şi agonisiţi grație influenței dobândite în mandatele de demnitari, nu mai e, azi, la fel de simplu ca ieri; ba mai mult, panica le e sporită de tendința DNA de a urmări drumul finanțelor în jurul Globului, iar prin asta de a deschide dosare penale noi.
Acesta fiind fondul, nu poate să mai mire cerbicia crescândă a atacurilor îndreptate împotriva DNA şi a lui Kovesi, personal.
Însă pot fi considerate comisiile rogatorii unicul mobil al întețirii operațiunilor de subminare a activității DNA, implicit şi a statului de drept?
Bineînțeles, nu.
Oamenii politici care au tranzacționat interesele României în schimbul obținerii unor câștiguri personale mai țin un motiv sub bască. Din păcate, în spațiul public se face prea rar legatura.
Iată despre ce ar fi vorba.
Dintre "clienții" DNA, cel mai în evidență, din perspectiva audienței, ies politicienii care au ocupat diverse ranguri pe culoarele centrale puterii - de la premieri la ministri, secretari de stat, primari, parlamentari.
Trebuie însă reținut faptul că în insectarul DNA au mai fost prinşi numeroşi procurori, judecători, şefi din Poliție ori din serviciul secret al MAI - celebrul Doi ş'un sfert.
Or, aceste operațiuni de succes ale DNA, prin care nume mai puțin cunoscute opiniei publice, dar prin asta nu şi mai puțin importante, au fost scoase în decor pe fondul implicării la scară mare în activități infracționale, au generat un cutremur de proporții.
Practic, activitatea penală a multora dintre politicienii anchetați de procurorii DNA nu ar fi fost posibilă în absența unui suport "tehnic" pe orizontală.
Iar logica diviziunii unei asemenea munci e relativ banală.
Politicianul corupt are stringentă nevoie de procurorul corupt, de judecătorul corupt şi de polițistul corupt, în două situații posibile.
Le vom boteza aici, funcție de caracterul lor, pe una ca fiind cea "activă”, pe cealaltă ca fiind "pasivă".
Activa presupune sprijinul furnizat de aceşti domni de la începutul sau pe parcursul activității ilegale.
De exemplu, şi acesta este doar un exemplu cu titlu de inventar, în dosarul retrocedarilor în care Viorel Hrebenciuc a fost anchetat, implicarea unor magistrați a avut o funcție-cheie, aceştia jucând un rol de vârf în lanțul de infracțiuni identificat de procurori.
Prin aportul lor, respectivii judecători au contribuit decisiv la prejudicierea bugetului de stat şi au alterat actul de justiție. Fără asemenea pioni, şahisti de teapa lui Hrebenciuc&Co. nu ar fi putut, tehnic vorbind, să pună la cale şi să ducă la îndeplinire celebrul furt al codrilor. Iar exemplele pot continua.
De partea cealaltă, vedem cazul deja binescunoscut al magistratului Stan Mustață, judecătorul condamnat la opt ani şi jumatate de închisoare cu executare întrucât lua bani pentru a da sentințe favorabile.
Public, numele lui Mustață a explodat în contextul apropierii pronunţării sentinței mogulului Dan Voiculescu. Magistratul urma să facă parte (dar a fost săltat la timp) din completul care trebuia să ia o decizie în dosarul ICA, speță care l-a şi înfundat pe fostul informator al Securității, Dan Voiculescu.
La vremea respectivă, mogulul chiar a avut o ieșire nervoasă legat de acțiunea DNA îndreptată împotriva lui Stan Mustață; ieşire care putea lesne sugera un substrat personal.
Spre disperarea lui Voiculescu, în final n-a fost să fie!
În acord cu convenția la care v-am invitat în debut să meditați, de precizat că judecătorul Mustață s-ar încadra la funcția pasivă.
Un caz similar întâlnim şi în episodul unui proces al lui Dinel Staicu, unde magistrați implicați în salvarea devalizatorului au sfârsit în malaxorul DNA.
În acest caz, judecatoarea Veronica Carstoiu, care la începutul lunii iunie a primit sapte ani după gratii întrucât a luat spaga 630.000 de euro pentru salvarea lui Staicu.
Exemple precum cele de mai sus pot fi date până la limita plictisului.
Ce trebuie reținut, în esență, e faptul că o parte semnificativă a furiei adversarilor DNA ține si de scoaterea din uz si trimiterea la casat a acestor utilaje care asigurau, în teren, operațiunile de rapt puse la cale de gulerele încă si mai albe.
Fără polițiști corupți si in continuare coruptibili, fără procurori si judecători care să se închine în fața teancului de bani, degeaba ai celelalte pârghii ale puterii. Ele devin goale, de nici un ajutor, iar pentru mafia transpartinică asta se contabilizează ca pierdere iremediabilă.
Ce coincidență mai deocheată ne putea fi adusă în fața ochilor decât aceea că, practic, ziua cea mai grea pentru prezentul şi viitorul luptei anticorupție, miercuri 15 iunie 2016, are la origine tot un "tehnician" de teapa celor mai sus menționați?
Problema dezincriminării infracțiunii de abuz în serviciu, ajunsă la judecata Curții Constituționale, a fost ridicată de ex-procuroarea Alina Bica.
Ea însăşi este acuzată de această infracțiune în două dosare privind restituiri.
Dosare ale căror fire duc - ce surpriză! - tot spre marea lume mică a politicii românești.
