La ce să ne așteptăm după victoria surprinzătoare a lui Donald Trump?
Victoria domnului Donald Trump a surprins. A fost o surpriză nu numai pentru noi, analiștii de politică externă, dar și pentru cancelariile din diverse capitale. Cotidianul francez Le Figaro declara în această dimineață că la Palatul Elysée consilierii președintelui François Hollande redactaseră cu mult înainte de închiderea urnelor o singură scrisoare de felicitare, evident pentru doamna Hillary Clinton.
Ce l-a ajutat pe Donald Trump?
Este drept că erau câteva variabile care nu permiteau să afirmăm clar că victoria îi va reveni doamnei Clinton: așa-numita majoritate tăcută, a oamenilor care nu răspund sau își ascund intenția de vot atunci când sunt intervievați de institutele de sondare a opiniei publice, cât și mișcările radicale ale electoratului „white anglo-saxon” de tipul Alt Right, foarte prezente pe rețelele de socializare și neevaluate de nimeni în mod serios. În spatele somajului foarte scăzut (4,9%), pentru care se felicita administrația Obama, se ascund venituri tot mai mici.
Clasa de mijloc, unul dintre elementele de bază ale democrației și visului american, și-a văzut redusă de la an la an puterea de cumpărare. O treime din familiile americane afirmă că nu pot face față unor cheltuieli neprevăzute. Eroziunea clasei de mijloc a fost mai drastică în SUA decât în celelalte țări industrializate. Dacă în 1996, 56% dintre americani se revendicau ca parte din middle class, în prezent doar 49% mai pot spune acest lucru. În Franța, spre exemplu, această categorie socială s-a erodat cu numai un punct procentual, trecând de la cca. 68% în 1996 la 67% în prezent.
În plus, scandalurile de corupție, afacerea emailurilor, dezvăluirile cu privire la finanțările din Qatar pentru Fundația Clinton au fragilizat-o pe candidata democrată și i-au redus avansul de care se bucura inițial.
Totuși, ne gândeam că alegătorii de origine hispanică și afro-americană vor înclina balanța în mod decisiv în favoarea candidatei democrate. Într-un stat precum Florida, cu 26% electorat hispanic și 16 % electorat afro-american, victoria domnului Trump a fost o mare surpriză. Desigur, acum se vor găsi mulți analiști care vor spune că existau deja semnele victoriei domnului Trump. A posteriori se spun multe cu privire la evenimente istorice majore.
Ceea ce trebuie să înțelegem este victoria solidă a domnului Donald Trump: 290 de mari electori (pragul fiind de 270), dublată de victoria Partidului Republican, atât la alegerile pentru Camera Reprezentanților, cât și pentru Senat.
Ce va urma?
Au apărut viziuni apocaliptice pe tema alegerii domnului Trump, avansate de mulți observatori ai politicii de peste Ocean.
Totuși, Părinții Fondatori ai Statelor Unite au avut înțelepciunea de a prevedea în Constituția de la 1787 (art. 2) un anumit control asupra președintelui, în sensul că unele decizii au nevoie de aprobarea Congresului sau de un aviz de constituționalitate din partea Curții Supreme de Justiție. În plus, în cazuri extreme de derapaj și abuz de putere există și posibilitatea impeachment-ului, așa cum s-a întâmplat în iulie 1974 cu președintele Richard Nixon.
Da, președintele va da o anumită orientare, o anumită direcție atât in interior cât și în exterior, dar acest lucru nu înseamnă puteri dictatoriale.
Nota editorului: În ceea ce privește relația cu Mexic, Donald Trump nu ar putea construi zidul de frontieră fără suportul Congresului, dar ar putea înăspri politica de expulzare a imigranților nedocumentați din SUA. Un alt aspect de pe plan intern unde domnul Trump are putere privește policile cu privire la schimbările climatice — poate anula anumite măsuri sau chiar revoca acordul de la Paris.
Cât privește politica externă americană, cel mai probabil domnul Trump va păstra intact angajamentul față de interesele fundamentale ale națiunii americane, în ciuda declarațiilor și figurilor de stil din timpul campaniei electorale.
În ciuda protecționismului afișat, viitoarea administrație Donald Trump nu va însemna o izolare a Statelor Unite, așa cum s-a întâmplat după 1918. Mondializarea nu mai permite asemenea atitudini și cu atât mai puțin pentru țări ca Statele Unite ale Americii, hiperputerea sistemului internațional. Să nu uităm că mai bine de jumatate din produsele industriale made in USA sunt fabricate de companii americane delocalizate.
Pot apărea însă noi priorități, de exemplu o anumită destindere sau chiar înțelegere cu Federația Rusă. Dar nu trebuie uitat că, pe dosarul cu Rusia, oricine ar fi ajuns la Casă Albă ar fi dat dovadă de pragmatism.
Interesele principale ale SUA sunt în regiunea Asia-Pacific, aproape de frontierele americane și în centrele de greutate ale economiei și politicii mondiale.
Apoi urmează Orientul Mijlociu. În fața militarizării de către China a Mării Chinei de Sud și a necesarei cooperări pe Siria cu Federația Rusă (care controlează așa-numita Siria utilă), dosare precum Ucraina și Republică Moldova devin secundare. Acest lucru nu trebuie să ne surprindă la o mare putere care are o viziune globală asupra relațiilor internaționale.
În ceea ce privește repetatele declarații ale domnului Trump potrivit cărora SUA vor cere aliaților din NATO să plătească pentru propria securitate, acest lucru nu diferă cu mult de reproșurile făcute aliaților europeni de președintele în exercițiu Barack Obama (cu privire la nerespectarea angajamentelor financiare asumate în cadrul NATO).
Îngrijorările foarte mari, emoțiile exagerate pe care le avem la București cu privire la direcția către care se va îndrepta administrația Donald Trump vin mai ales din propria noastră fragilitate: nefolosirea garanțiilor americane pentru a fi o punte între Est și Vest (așa cum ne-a sfătuit imediat după aderarea la NATO președintele George W. Bush), lipsa investițiilor în dotarea armatei și faptul că ne-am instalat durabil în poziția de a doua cea mai săracă țară a Uniunii Europene — prin urmare suntem, mai mult decât alte țări, vulnerabili la orice schimbare de paradigmă din partea aliaților noștri occidentali.
Victoria domnului Trump deschide și perspectiva că forțele anti-sistem pot ajunge la putere și acest lucru se va putea observa în cadrul referendumului italian din 4 decembrie sau alegerilor din Franta și Germania, de anul viitor.
Despre autor: Ștefan Popescu este profesor la Școala Națională de Studii Politice și Administrative (SNSPA). Doctor în istoria relațiilor internaționale contemporane al Universității Paris 1 – Sorbona, are două masterate la Paris (la Scoala Normala Superioară, Universitatea Paris 1 – Sorbona) și o specializare postuniversitară la Școala Națională de Administrație din Paris. A lucrat la Înaltul Consiliu al Francofoniei, a fost jurnalist la Radio France Internationale, consilier special pentru Francofonie al Ministrului Afacerilor Externe și director general al Direcției generale a cooperarii externe, din cadrul Institutului Cultural Roman.
Editor: Laura Ștefănuț (contact: laura.stefanut@digi24.ro)
De același autor:
Confruntarea Trump - Clinton: cât a influențat electoratul?
Trump vs. Clinton: a doua dezbatere explicată
De ce a cerut Germania cetățenilor să își facă rezerve de mâncare și apă?
Pentru comentarii intrați pe postarea Facebook
