Izbitoarea asemănare dintre Victor Ponta şi Liviu Dragnea
În ciuda războiului care se duce între ei, fostul şi actualul lider al PSD sunt practic la fel, iar în acest sens stau mărturie cele mai ruşinoase momente din carierele lor de lideri de partid.
"În acest moment sunt două forțe care pot rupe partidul. Pe de o parte, Liviu Dragnea dă afară din partid sau îi izolează pe toți cei care nu sunt de acord cu el. Sub conducerea lui Liviu Dragnea, PSD este scindat între sud și restul țării, între cei veniți din PRM, PD sau de oriunde din altă parte și pesediștii vechi. Pe de cealaltă parte, Victor Ponta și-a creat propriul proiect politic și încearcă să strângă toți nemulțumiții în noul partid. Mai pe scurt, ultimii doi președinți ai PSD, mai mult sau mai puțin legitim, par să reușească acum ce nu au reușit cei mai înverșunați dușmani ai partidului, nici măcar Traian Băsescu, în atâția ani de lupte dure", scria, recent, europarlamentarul Cătălin Ivan.
Critic tot mai vocal al lui Liviu Dragnea, Ivan este acelaşi care, luna trecută, anunţa, în premieră, că în interiorul PSD s-a coagulat un grup care lucrează la un program reformist, de transformare a partidului.
Acuma, intervenţiile lui Ivan ridică două probleme care spun totul despre PSD şi dinamica acestui fruntaş urmaş al PCR.
Una ar fi ideea unei disidenţe din interior, aparent tot mai conturată, care şi-a propus să schimbe formaţiunea din temelii - "un partid de stânga curat, modern, european, credibil". Cealaltă ar fi bătălia „titanilor”.
În primul caz, lucrurile sunt destul de simple şi nu cred că va trebui să aşteptăm până vom afla şi cine face parte din trupa de şoc.
De ce zic că-s simple?
Pe de o parte, întrucât ideea disidenţei din interior ne-a livrat-o la vremea lui şi tătucul Ion Iliescu, care, între două bâte minereşti trase vârtos pe spatele bărbăşilor cu blugi şi ochelari, sugera, în faţa poporului anesteziat, că sub Ceauşescu şi-a asumat o soartă mai cruntă decât a lui Coposu şi o misiune pe măsură de importantă.
Ce a rezultat, e limpede cred pentru toţi. Invocând acest tip de disidenţă, şi Iliescu atunci, şi Ivan&Comp. acum, nu fac decât să-şi construiască justificări tardive pentru contribuţia masivă la perpetuarea practicilor PCR, respectiv PDSR/PSD.
Pe de altă parte, verosimil ar fi fost ca acest grup, dacă el există, să ţintească strict răfuiala cu actuala garnitură de conducere, având ca obiectiv preluarea puterii în partid. Dar atât!
Orice altă poveste despre ambiţii incomparabil mai mari, precum transformarea din temelii a formaţiunii şi mentalităţilor din PSD, reduce dramatic măsura în care poate fi considerat credibil un asemenea scenariu.
De la structură, la profilul liderilor – de la centru şi din teritoriu – şi până la propria istorie, totul împiedică PSD să devină mai bun. Unica soluţie de împlinire a unui atare deziderat ar fi să înceteze să mai existe aşa cum îl ştim de 27 de ani. Însă asta ar însemna spargerea formaţiunii, lucru pe care, din câte înţelegem din textele eurodeputatului Ivan, nu şi-l doresc nici domnia sa, nici grupuarea a cărei portavoce a devenit în ultimele săptămâni.
Nici în al doilea caz – bătălia „titanilor” - situaţia nu pare mai complicată.
Există două forţe, zice Cătălin Ivan, care trag de partid în cadenţa „hăis!”-”cea!”, respectiv Liviu Dragnea şi Victor Ponta.
Cum ar veni, actualul şi fostul, doi lideri atât de mari că nu mai încap într-un partid aşa de umflat.
Poveşti!
Oricât s-ar da Ponta peste cap şi indiferent câte ture dus-întors ar face Dragnea pe axa România-Brazilia, adevărul e că vorbim într-adevăr de două persoane, însă doar de un singur profil de lider.
Iar din acest punct de vedere, momentele cu mize maxime i-au trădat copios pe Victor Ponta şi Liviu Dragnea, făcându-i să semene ca doi gemeni.
Spre ilustrare, am ales exact episoadele-cumpănă, care ni-i introduc în scenă sub numele lor adevărate: Liviu Ponta şi Victor Dragnea.
Veţi vedea, totul este identic la ei: gestul, justificarea, probabil că într-o oarecare măsură şi consultanţii.
Iată-le, deci, mai jos.
*În ianuarie, când Guvernul Grindeanu, cu Florin Iordache la cârma Ministerului Justiţiei, definitiva lucrul la două ordonanţe de urgenţă – una pentru graţiere, alta pentru modificarea Codurilor penale – Liviu Dragnea a stat strategic la cutie. În acest scop, şi-a aranjat o călătorie în SUA, sub pretextul participării (şi) la învestirea preşedintelui Donald Trump, a rămas acolo câteva zile, iar la întoarcere a putut declara senin că, dat fiind lungul interval în care lipsise din ţară, nu mai era la curent cu ce ceea ce fierbea în bucătăria Guvernului.
„În subiectul ăsta trebuie să vorbiţi cu Guvernul. Cu premierul şi cu ministrul Justiţiei. Şi eu m-am uitat cu foarte multă curiozitate, după ce m-am întors din America, n-am înţeles foarte mult, exact ce vor să facă, aştept şi eu să văd totuşi o linie clară. Nici nu am vorbit cu ei şi nici nu vreau să vorbesc cu ei acest lucru”, i-a răspuns Dragnea reporterului Digi24, Toma Petcu.
Liderul PSD s-a „informat” însă rapid. Şi eficient, am putea adăuga, căci în câteva zile asistam deja la adoptarea nocturnă a OUG 13 privind modificarea Codurilor penale, ca şi la un reglaj fin în ceea ce priveşte graţierea. De teama unei ostilizări totale a societăţii, graţierea avea să facă un ocol tactic prin Parlament.
Joc de temporizare, însă prea ieftin pentru vremurile noastre, căci n-a fost deloc pe gustul oamenilor.
*Recent, în 25 iulie, în PSD s-a întâmplat ceva ce partidul nu mai văzuse de aproape un an: prima şedinţă a Biroului Permanent Naţional, format în care liderii social-democraţi nu se mai reuniseră de 10 luni, din septembrie 2016. BPN-ul fusese convocat de Liviu Dragnea însuşi, aparent în mare grabă, detaliu ilustrat şi de faptul că informaţia devenise publică abia în ajun.
Însă Dragnea nu a participat la acest BPN, fiind... în vacanţă. L-a mandatat pe secretarul general, Marian Neacşu, să conducă şedinţa.
Pe agendă, la acel moment, două subiecte fierbinţi: situaţia din PSD Iaşi şi situaţia din PSD Timiş, două zone rebele ai căror lideri, Mihai Chirică, respectiv Sorin Grindeanu, deveniseră în ultimele luni o povară insuportabilă pentru preşedintele partidului.
Chiar dacă echipa Dragnea a găsit formule de a scăpa cât de cât de cei doi, atmosfera din interiorul filialelor continuă să lezeze aura liderului de la centru.
*În fine, începând de marţi 8 august, Parlamentul a fost convocat în sesiune extraordinară, pentru a fi introduse pe ordinea de zi OUG-urile adoptate vineri, privind pensiile speciale, indemnizaţiile pentru creşterea copilului şi salariile poliţiştilor.
De subliniat că o tentativă similară existase şi săptămâna trecută, însă a eşuat, nici Liviu Dragnea, nici Călin Popescu Tăriceanu, ca lideri ai coaliţiei, neoferind explicaţii. E drept, pe de altă parte, că transparenţa n-a fost niciodată punctul forte al PSD-ALDE.
Dincolo de asta, două lucruri fac specială actuala sesiune extraordinară: agenda şi-o absenţă.
Prima – agenda - se referă la ciocniri violente între ceea ce PSD susţinea în opoziţie şi ceea ce face odată ajuns la putere.
A doua – absenţa – are de-a face tocmai cu persoana lui Liviu Dragnea, care, după cum am putut afla din Monitorul Oficial, nu vine: "În perioada 8-11 august 2017, atribuţiile preşedintelui Camerei Deputaţilor vor fi exercitate de domnul deputat Florin Iordache, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor".
*Acum, cazul Ponta. Când USL a dat celebra lovitură, rămasă în folclorul autohton drept Marţea neagră, Victor Ponta era premier şi preşedinte al PSD.
Florin Iordache, la rându-i, era acolo unde-l ştim: la butoane, pe post de operator şi organizator. Strateg nu e el, sunt alţii, el e cu execuţia.
Atât de puternic urma să fie acel şoc administrat justiţiei, încât Victor Ponta nu a trebuit să facă mari eforturi pentru a intui corect ce va urma din partea partenerilor strategici ai României.
Motiv, iată, suficient pentru ca funeraliile lui Nelson Mandela să capete o altă perspectivă în ochii liderului PSD de atunci.
„Referitor la modificările la Codul Penal. Am discutat cu Zgonea, să aflu și eu, după cum știți am fost la Johannesburg. Nu știam exact ce s-a întâmplat. Lucrurile sunt foarte clare. Toate legile au fost discutate în comitetul liderilor de grupuri, au participat toți, au decis includerea pe ordinea de zi a acestor proiecte. Cred că Parlamentul trebuie să aibă dreptul de a legifera, dar pe astfel de legi e necesară o consultare aprofundată cu Ministerul Justiției, care nu a existat, cu CSM, cu Înalta Curte, cu ANI, trebuie informată CE pentru a vedea dacă aceste modificări propuse încalcă obligațiile noastre. Acest lucru se va face în viitor”, spunea Ponta, în decembrie 2013.
După cum se poate deduce din cele de mai sus, fuga de răspundere în momentele-cheie este un numitor comun pentru Liviu Dragnea şi Victor Ponta. Asemănarea dintre Ponta de la momentul decembrie 2013 şi Dragnea, cel din ianuarie 2017, e izbitoare.
Însă ea merge chiar mai departe.
Şi unul, şi celălalt a reuşit (numai banii şi consultanţii lor ştiu cum!) ca în circumstanţe de o asemenea incandescenţă, în care pentru a ieşi cât mai puţin şifonaţi ambii şi-au găsit alibi în călătorii „oficiale” cât mai departe de ţară, să pluseze la marketingul politic prin fotografierea alături de liderul de la Casa Albă din vremea respectivă.
Ponta - alături de Barack Obama, Dragnea - cu Donald Trump (parcă şi ipostazele sunt identice, vezi foto mai jos).
Fotografii la minut, sigur, fără consistenţă geopolitică, fără cea mai redusă însemnătate pentru relaţia specială a României cu Statele Unite, dar suficiente pentru a fi umflate retoric, la întoarcerea acasă.
„În tot anul 2016 am avertizat Guvernul tehnocrat că sistemul energetic este în pericol - dar nu aveai cu cine să vorbești. Dar, le-am spus oamenilor că dacă votează PSD - ALDE o să se îndrepte lucrurile, din păcate e mai rău ca înainte! Actualul ministru al Energiei este și mai incompetent, mai mincinos, mai arogant și distructiv decât tehnocrații”, scrie mai nou Victor Ponta, pe Facebook.
Nu poţi să nu-i dai dreptate fostului premier.
Însă responsabilul numărul unu pentru situaţia de faţă este chiar sosia domniei sale, Liviu Dragnea, care, la rându-i, are şi el o sosie inconfundabilă – Victor Ponta.
Iar amândoi fac azi ceea ce ar fi făcut celălalt dacă era în locul lui.
