Instalat ca urmare a unui pact politic menit să îi asigure liniștea președintelui Klaus Iohannis, Guvernul Ciolacu promisese românilor că nu va continua șirul de acțiuni confuze și fără direcție ale Guvernului Ciucă.
E chiar mai rău. Cabinetul Ciolacu înseamnă creșteri de taxe, intervenții aberante în economie, amânări de investiții și umflarea schemelor de personal ale statului într-o vreme în care chiar și Marcel Ciolacu recunoaște că avem de-a face cu o criză bugetară din ce în ce mai gravă.
Și e cu atât mai grav cu cât acest guvern al României avea de partea sa șansa istorică a PNRR.
Împreună cu colegii mei Cristian Ghinea, Dan Barna și Vlad Voiculescu, am lăsat guvernelor următoare un proiect de țară: primul plan major, realist și realizabil, de la integrarea României în UE și NATO.
Domnul Ciolacu și colegii săi au avut și au în față o foaie de parcurs ușor de înțeles și cu beneficii uriașe pentru această țară: reforme structurale (pensii, salarizare), construirea de spitale, de școli, de autostrăzi, digitalizarea ANAF și câte și mai câte.
Reformele din PNRR sunt soluția pentru criza actuală. În locul lor, Guvernul crește taxele.
În numele clientelei de partid, fluturând mândri drapelul propriei nepriceperi și mințind cu nerușinare publicul pe care ar trebui să îl servească, ei se găsesc în situația de a pierde sume uriașe, de a anula investiții vitale și de a amaneta cinic viitorul țării.
Statul se dezintegrează sub Marcel Ciolacu. Iar PSD și PNL sunt complici într-un act de trădare a națiunii.
E evident că stabilimente în care sunt torturați oameni vulnerabili ar fi fost mai puțin posibile sub ochii unui stat în care se aplică legile. E evident că un accident oribil ca acela de la 2 Mai nu s-ar fi produs dacă Poliția Română ar mai fi funcționat ca poliție. Și poate nici la Crevedia nu aveam de-a face cu consecințele unor neglijențe criminale dacă statul în vârful căruia se află Marcel Ciolacu și-ar fi ascultat cetățenii care au avertizat asupra pericolului.
Premierul României refuză să admită că țara este într-o situație mult mai gravă decât a fost vreodată în ultimii 20 de ani, iar sistemul care ar trebui să funcționeze pentru oameni funcționează împotriva lor.
Românii nu mai au încredere în poliție, nu mai au încredere în sistemul sanitar, nu mai au încredere în Ministerul Finanțelor sau în întregul aparat al statului, care pare să fi renunțat în masă la misiunea publică.
Și, în locul unor analize oneste și măsuri bine gândite, Guvernul României răspunde precipitat, heirupist și speriat, sperând în zadar că oamenii vor uita și vor privi în altă parte.
Anunță controale fără consecințe, fără concluzii, fără speranțe de mai bine. Anunță sesiuni extraordinare ale Parlamentului pe care nu le mai convoacă niciodată. Anunță că își angajează răspunderea pe o lege care nici măcar nu era necesară, nu mai vorbim de faptul că e dăunătoare.
Asta nu e democrație, e doar un circ periculos și păgubos.
Pentru Marcel Ciolacu, sunt mai importante privilegiile decât dreptatea, e mai importantă propaganda decât reforma și îi sunt mult mai dragi clienții politici decât românii care muncesc cinstit.
Scria zilele trecute că a ales echitatea și refuză austeritatea. Mi-am propus să îl întreb în Parlament cum funcționează echitatea asta cu pensii speciale uriașe. E echitate când Dumitru Buzatu își umple portbagajul cu bani din mită și apoi așteaptă liniștit pensia specială? Eu zic că nu. Marcel Ciolacu pare că are altă părere. Întrebarea o las aici, pentru că premierul României fuge de confruntări directe.
Împreună cu președintele Iohannis, acest guvern a arătat că nu are habar cum să gestioneze problemele care decurg din realitatea că la granițele noastre are loc un război. Comunicarea defectuoasă a miniștrilor Apărării și de Externe a dus la ridiculizarea României în plan internațional și la crearea unui sentiment de nesiguranță în rândul populației.
Decredibilizarea instituțiilor statului sub guvernarea PNL - PSD a continuat, într-un mod pe care puțini îl credeau posibil, cu Armata.
În aceeași notă a disprețului pentru poziția internațională a țării și pentru interesul cetățenilor ei, putem aminti și eșecul în serie al tentativelor de aderare la Schengen. Această umilință fără precedent la care sunt supuși românii ar trebui să fie suficientă pentru ca acest guvern să plece, cu președintele Iohannis cu tot. Miniștrii de Interne și Externe ai aceste coaliții și-au arătat nepriceperea în nenumărate rânduri, iar șeful statului i-a mângâiat pe cap.
Pentru toate aceste motive, aceste dovezi de iresponsabilitate senină, domnul Marcel Ciolacu ar trebui să părăsească Guvernul împreună cu toți miniștrii săi. Ar fi un gest care ar salva progresul României înainte ca viitorul să ne fie distrus cu totul.
Avem de-a face nu numai cu o criză bugetară, ci și cu una a bunei guvernări și a onestității. Crize ce puteau fi evitate, dar Guvernul a preferat alte căi.
Am mers în fața Curții Constituționale pentru a ne prezenta argumentele împotriva creșterilor de taxe. Dacă judecătorilor le pasă de lege și de români, aceste argumente vor fi acceptate.
Dar criza lui Ciolacu poate fi soluționată doar cu demisia lui Ciolacu. România merită un guvern mai bun.
PS: Un cuvânt pentru peneliștii care au fost la un pas de distrugerea Pilonului II de pensii: Cât o mai duceți așa?
