Începe să miroasă a frică în Kiseleff?
La o primă privire, social-democrații au suficiente motive să pună șampania la rece pentru momentul de după închiderea urnelor. Sondajele legate de parlamentarele din 11 decembrie dau PSD pe primul loc și în postura de favorit pentru a forma, alături de ALDE, viitorul Guvern. Totuși, dacă privim mai atent, vedem că sunt mai multe lucruri care nu merg exact cum și-ar dori Dragnea și compania, iar deasupra sediului din Kiseleff par să se adune tot mai mulți nori negri. Spectrul unei prezențe crescute și, implicit, al unei noi înfrângeri îi împinge pe social-democrați la ieșiri publice tot mai virulente, amestecând diferite teme, de la fraudarea alegerilor la „Cumințenia Pământului”, de la George Soros și multinaționalele hrăpărețe la „Viața Satului”.
Mai toate sondajele ajunse recent în spațiul public plasează PSD între 38 și 40% din voturi, scor în linia tradițională a formațiunii înființate de Ion Iliescu. Trecând peste faptul că barometrele surprind intenția de vot a doar 55-60% dintre alegători (doar atâția spun, cu certitudine, că vor merge la vot și își dezvăluie și opțiunea, restul ar putea constitui marea surpriză) și că, pe sondajele interne ale PSD, scorul este, potrivit unor surse, mai degrabă spre 35%, pare să se contureze tot mai clar ideea că social-democrații nu vor reuși să construiască majoritatea parlamentară. În cele mai optimiste variante, ALDE, partenerul declarat al PSD, nu depășește 7% din voturi, astfel că o alianță PSD+ALDE nu ar ajunge la 50% plus unu.
Bine, bine, se poate spune, dar mai există celelalte formațiuni, gen UDMR, PMP, PRU, etc. Da, doar că PRU (formațiunea lui Bogdan Diaconu și a lui Sebastian Ghiță) și ANR (Alianța România Noastră, înființată de Marian Munteanu) nu trec de 2-3% pe niciun sondaj. UDMR pare și ea exclusă de la masa social-democrată, dacă ținem cont că Liviu Dragnea a spus tranșant: „Eu nu vreau să facem alianță cu UDMR la guvernare. Punct!”. La rândul său, liderul UDMR, Kelemen Hunor, s-a mulțumit să arate că „Dacian Cioloș este o propunere corectă” pentru funcția de premier și că Uniunea nu discută despre alianțe decât după 12 decembrie. Cât despre PMP, Traian Băsescu a precizat că „exclude varianta PSD” și că „așa, câinește” se uită la PNL „ca la o soluție”. Și doar de lipsă de pragmatism nu poate fi acuzat fostul președinte al țării!
Un alt motiv de îngrijorare pentru Dragnea și ai lui vine dinspre ALDE. Nu doar că ALDE pare să „fure” din voturile PSD, dar mai nou încearcă să lase în ofsaid formațiunea social-democrată nominalizându-l pe Tăriceanu la funcția de premier ca „o dovadă” a capacității partidului liberal-democrat de a-și îndeplini angajamentele. Reacția lui Dragnea a venit prompt: dorința lui Tăriceanu de a redeveni prim-ministru este îndreptățită doar dacă ALDE câștigă alegerile. Altfel, „PSD nu va intra într-un guvern în care să nu aibă premierul”.
Și mai au liderii PSD un motiv de îngrijorare maximă: tendința de creștere a USR și a lui Dacian Cioloș, tendință surprinsă de toate sondajele. O Uniune Salvați România la peste 15% din voturi ar fi un adevărat coșmar pentru social-democrați. O construcție PNL-USR la 37-38% și cu Dacian Cioloș propunere de premier i-ar putea convinge și pe liderii UDMR și PMP să pună umărul la formarea majorității. Astfel, social-democrații s-ar putea trezi, din nou, că au câștigat alegerile, dar au pierdut guvernarea.
Tocmai din această perspectivă trebuie privite și interpretate ieșirile publice în avalanșă ale liderilor PSD, ieșiri tot mai violente, chiar la limita minciunii și manipulării. Dacian Cioloș și USR sunt tot mai des ținte pentru că de aici vine pericolul.
Cea mai recentă găselniță? Fraudarea alegerilor, care ar fi orchestrată de actualul premier tehnocrat cu susținerea președintelui Klaus Iohannis. Întâi a fost Dragnea, care a spus, la televiziunea lui Sebastian Ghiță, că are suspiciuni că PNL și USR ar urmări fraudarea alegerilor pentru „patru-cinci procente în plus”, folosind MAI, tinerii angajați pentru proiectul GovITHub și dosarul penal pe care procurorii anticorupție i l-au deschis, pentru trafic de influență și spălare de bani, șefei Autorității Electorale Permanente. Evident, faptul indubital că a fost condamnat, definitiv, într-un dosar legat tocmai de fraudarea referendumului din 2012 nu l-a oprit pe Liviu Dragnea să lanseze acuzații, public și fără niciun fel de dovezi. Cum nici Victor Ponta nu a avut vreo tresărire să preia tema fraudării, arătând cu degetul spre MAI, AEP și STS, deși era cel care, prin decembrie 2009, explica în fața camerelor de filmat cum „a funcționat mai bine” sistemul PDL de falsificare a rezultatelor referendumului.
Alte „piese” din repertoriul social-democraților? „Cumințenia Pământului” este una dintre ele. Potrivit lui Dragnea, cei 100.000 de donatori „au fost trași pe sfoară”, procurorii ar fi intrat deja pe fir, iar Dacian Cioloș va trebui „să plătească”. Toate acestea au fost spuse tot la televiziunea lui Ghiță și tot fără probe. Faptul că ministrul Culturii a negat că anchetatorii ar fi ridicat documente din minister este irelevant. În spațiul public, s-a propagat ideea - grație liderului condamnat al PSD - că și actualul premier tehnocrat are ceva „pete” la capitolul integritate, așa că nu ar reprezenta cu adevărat vreo schimbare. Or, tocmai acesta e, potrivit sociologilor, punctul forte al lui Dacian Cioloș: este perceput de public ca simbolizând schimbarea.
O altă temă preferată, rostogolită tot mai abitir de social-democrați, privește străinii care sug sângele poporului român. Guvernul tehnocrat este controlat de Soros, de Comisia Europeană sau, pur și simplu, din afară, Guvernul tehnocrat vrea să vândă bunurile poporului, iar multinaționalele își fac de cap prin România, chiar dacă asta înseamnă moartea unor oameni (vezi declarațiile lui Dragnea pe tema ieftinirii medicamentelor). Noroc cu primarul general al Capitalei, Gabriela Firea, scoasă de conducerea PSD la înaintare în lupta cu „jefuitorii”: „Nu e normal ca multinaționalele să ne trateze ca pe niște persoane de lumea a treia. Dacă ENEL sau alte companii multinaționale cred că le mai merge în București cum le-a mers până acum, se înșală. Sunt neîndurătoare cu astfel de practici” (Gabriela Firea, 13 noiembrie).
Împingerea în față a primarului Capitalei în bătălia pe viață și pe moarte cu Cioloș și USR nu este deloc întâmplătoare: PSD stă nesperat de bine în București, potrivit sondajelor, iar Firea se bucură de o cotă mare de încredere. Deci, e tocmai potrivită pentru a mitralia cu acuzații și neadevăruri, gen „Cinismul Guvernului tehnocrat nu are limite. Încă o mostră că nu le pasă de oameni...” (octombrie, după ce Executivul a sesizat CCR pe legea conversiei francilor în franci elvețieni), „Noi vrem un prim-ministru ales de români, nu trimis de la Bruxelles” (octombrie), „Un ONG sponsorizat din afara ţării, care a minţit bucureştenii că vrea să îi salveze, acum nu participă cu nimic la mai binele bucureştenilor şi păcăleşte România că vrea să salveze ţara” (noiembrie, despre USR și Nicușor Dan).
O dovadă a faptului că acțiunile social-democraților încep să aibă o parte tot mai pronunțată de disperare o constituie și episodul „Viața Satului”. În octombrie 2014, premierul-prezidențiabil de atunci, Victor Ponta, a putut timp de o oră să-și promoveze așa-zisele succese la televiziunea publică. Acum, fără a fi candidat și implicat efectiv în campania electorală, Dacian Cioloș nu și-a găsit loc în grila TVR, chiar dacă emisiunea era strict pe subiecte din domeniul agricol. Motive? Prim-ministrul ar fi imaginea campaniei unui partid și, oricum, interviul nu ar conține știri „la zi”. Cât despre întrebări, lumea ar face bine să nu și le pună, spune directoarea TVR, că tot instituția primește bani de la buget și de la toți românii.
