Dezbaterea despre listele transnaționale pentru Parlamentul European datează din anii 1990, dar o decizie finală a fost mereu amânată sau respinsă. Pentru prima dată, în contextul dezbaterilor privind viitorul Europei, există acum o posibilitate reală ca aceste liste să fie introduse pentru alegerile europene din 2024, ceea ce ar fi un avans important pentru democrația europeană.
De ce liste transnaționale?
Din 1979, când a fost introdusă pentru prima dată alegerea directă a membrilor Parlamentului European, deputații europeni au fost aleși pe liste naționale sau, în unele state, chiar regionale. Acest sistem de reprezentare a transformat dezbaterile din campaniile electorale în dezbateri centrate pe teme naționale și mai puțin pe chestiuni europene. Chiar dacă s-au numit alegeri europene, de fapt acestea au fost mereu un set de 27 de alegeri naționale.
Dezbaterile despre Europa s-au pierdut pe drum, iar acest lucru a contribuit la sentimentul că Uniunea Europeană e ceva greu de înțeles, departe de omul de rând, chiar dacă deciziile luate la nivelul UE influențează viața de zi cu zi a fiecăruia dintre noi și ar trebui să fie în centrul atenției. De altfel, mai mult de jumătate din legislația aplicabilă în oricare din statele UE provine de la instituțiile europene, ceea ce face ca Parlamentul European să fie, în realitate, chiar mai influent decât parlamentele naționale, cel puțin pe chestiuni pe care Uniunea are competențe.
În același timp, Parlamentul European este ceea ce îi spune și numele: un for de reprezentare a cetățenilor europeni, în care dezbaterile sunt despre chestiuni europene. Iar aceste chestiuni europene depășesc cu mult suma intereselor naționale. Europa este în sine un spațiu de democrație pe care deputații europeni îl reprezintă. Și atunci, se pune întrebarea dacă atunci când alegem membrii Parlamentului European nu ar trebui să discutăm mai mult despre subiectele europene pe care viitorii aleși vor trebui să lucreze. De cele mai multe ori, nu ajunge să fii cel care strigă mai tare dacă nu ai niciun habar despre cum funcționează instituțiile europene și ce ai de făcut odată ce ești ales.
Aici intervine ideea listelor transnaționale - pentru un anumit număr de mandate, europenii să voteze cu toții aceleași liste de candidați, prezentate de familiile politice europene. Astfel, dezbaterile electorale ar fi mai mult despre chestiuni europene și am putea testa inclusiv cunoștințele și pregătirea candidaților pentru rolul pentru care candidează. De asemenea, acei reprezentanți aleși pe listele transnaționale ar aduce apoi cu ei legitimitatea venită din votul tuturor celor 450 de milioane de europeni.
Mai mult decât atât, aceste liste transnaționale ar fi deschise de un cap de listă care ar fi propunerea fiecărei familii politice pentru președinția Comisiei Europene - care este guvernul de facto al Uniunii. Astfel, șeful executivului european ar fi ales prin vot de cetățenii europeni și nu de șefii de state și de guverne în spatele ușilor închise, așa cum se întâmplă acum.
Cum ar funcționa acest sistem
În practică, introducerea listelor transnaționale ar presupune ca la alegerile europene să votăm două liste: una națională, ca și până acum, și una europeană, transnațională care ar fi aceeași peste tot în Uniune, de la Lisabona la București.
Un astfel de sistem electoral ar crește interesul cetățenilor europeni pentru alegerile europene care este în prezent foarte scăzut. În plus, s-ar consolida astfel un spațiu public european și un interes mai mare din partea media și a cetățenilor pentru ceea ce se decide în instituțiile europene. Atenția media și a cetățenilor înseamnă mai multă democrație și decizii mai bune pentru oameni.
În acest moment, există deja un acord, atât în Conferința privind Viitorul Europei, cât și în comisia pentru afaceri constituționale din Parlamentul European, ca aceste liste transnaționale să fie introduse din 2024. Însă rămâne ca propunerea să fie votată și în plenul Parlamentului European, iar apoi va fi nevoie de acordul unanim al statelor, în Consiliu, care funcționează ca o a doua cameră parlamentară.
Numărul agreat de deputați europeni aleși pe liste transnaționale ar fi pentru început unul redus, de 28, care s-ar adăuga celor 705 aleși pe liste naționale, astfel că niciun stat nu ar pierde locurile pe care le are în acest moment (România are 33 de mandate de deputați europeni, numărul fiind stabilit în funcție de mărimea populației).
Alegerea celor care vor fi desemnați candidați pe listele transnaționale va aparține partidelor politice europene, existând în actuala propunere prevederi pentru a garanta că toate statele europene vor fi reprezentate, inclusiv țările mai mici. În practică însă, va conta foarte mult în alegerea candidaților profilul și anvergura europeană a acestora. Ceea ce va conta, de asemenea, este potențialul de voturi pe care un candidat le poate mobiliza atât din propria țară cât și din alte state - din acest punct de vedere candidații potențiali din România fiind avantajați atât de mărimea populației cât și de diaspora numeroasă.
România are întregul interes de a susține introducerea listelor transnaționale dacă vrem să fim cu adevărat în rândul statelor membre care vor să fie în nucleul Europei și să avanseze integrarea europeană. Listele transnaționale sunt o șansă atât pentru a aprofunda democrația europeană, pentru a face cetățenii mai interesați de deciziile de la Bruxelles, dar și de a investi mai mult în viitori politicieni cu pedigree european, care pot fi reprezentativi și pentru Europa, capitol la care, cu câteva excepții, am stat mereu foarte prost.
