Nu există niciun motiv serios pentru care nu am intrat până acum în Schengen, după cum nu există niciun motiv real pentru care nu am reușit să scăpăm de MCV în atâția ani. Explicația este una singură: suntem imaturi politic. Nătângi și incredibil de conservatori retrograzi atunci când vine vorba de schimbare, orice schimbare. Suntem incapabili de asociere și colaborare, de a ne ține cuvântul dat și de a respecta o promisiune. Lucrurile sunt extrem de simple, ca de fiecare dată când vorbim de lucruri complicate.
Nu există nicio conspirație internațională condusă de Olanda ca să ne ia Portul Constanța sau să ne împiedice să îl folosim la maxima lui capacitate. Există în schimb o incapacitate locală de a face Portul Constanța pe deplin funcțional și în mod real o poartă de intrare comercială. Nu l-am modernizat cum ar fi trebuit și nici nu l-am legat rutier de restul Europei și asta nu pentru că e vreo conspirație care ne împiedică, ci noi singuri am ezitat și tărăgănat lucrurile până când a venit războiul și ne uităm cu regret că nu putem să facem mai multe. În privința Olandei, lucrurile sunt simple, suntem la mâna unui guvern care nu știe cum să își rezolve problemele interne și se folosește de o situație europeană pentru a juca niște jocuri pe spatele propriei noastre prostii de a nu rezolva problemele din justiție ani în șir.
Noi le-am dat această ocazie, noi suntem vinovați că 20 de ani nu am putut termina o reformă a justiției necesară pentru România, pentru justiție și pentru cetățeni. Și nu am dus la capăt această reformă pentru că un cerc de oameni mic și insignifiant pentru societatea românească se teme să nu își piardă niște privilegii. Simplu și direct. Suntem incapabili de a face lucruri simple fără tam-tam și dat ochii peste cap. Și acest mod de a face lucrurile distruge orice credibilitate și transformă oameni care păreau obiectivi și funcționali în marionete politice pentru cauze obscure care țin societatea românească pe loc și ne afectează reputațional și politic la nivel european.
Acum vine ministrul Justiției cu un nou model de reformă, parțială, ciuntită, ascunsă în niște măsuri care să nu deranjeze și care să fie reformă, dar să nu fie reformă. Noile legi ale justiției, moșite de Cătălin Predoiu, fac ca justiția să arate ca un monstru care se autodevorează. Nu mai există control politic atât de pronunțat ca pe vremea lui Dragnea, dar este favorizat un război fratricid pentru putere între magistrații tineri, de la instanțele inferioare, mulți, dar fără putere, și magistrații de la instanțele superioare, precum Curțile de Apel și Înalta Curte, și parchetele de pe lângă acestea, care ajung să conducă întregul sistem, deși sunt mult mai puțini. Nouă dintre cei 16 magistrați membri ai Consiliului Superior al Magistraturii provin de la instanțele și parchetele superioare, formând oricând majoritatea necesară pentru a conserva status quo-ul din justiție.
Poate că sistemul de justiție nu trebuie să fie unul democratic, în care magistrații mulți si tineri de la instanțele și parchetele inferioare să decidă, ci unul profesionist, condus de cei cu experiență - dar dacă ne uităm ce a emanat acest sistem în ultimii ani, ne dăm seama că o legitimare democratică este întotdeauna de preferat. Gașca Liei Savonea și a acoliților ei din ÎCCJ și unele dintre Curțile de Apel continuă să controleze sistemul judiciar, în strânsă legătură cu zone ale politicului. Chiar și Cătălin Predoiu înțelesese acest lucru în 2020, atunci când a propus alegeri extinse pentru membrii CSM, ca membru în guvernul minoritar PNL. Ce l-a făcut să își schimbe viziunea între timp? Alianța cu PSD.
Legile ministrului Predoiu păstrează un corp neobișnuit de puternic în cadrul magistraturii: Inspecția Judiciară, un fel de Inchiziție pentru magistrați, cuprinzând inspectori aleși netransparent, menită nu doar să verifice diferite abateri ale acestora, ci să lupte inclusiv în instanță, asemenea unui procuror, pentru a obține pedepsirea magistraților. O astfel de reglementare încalcă nu doar independența magistraților, ci și reglementările internaționale, fapt semnalat acum mai mult timp și de către Comisia de la Veneția. Mai mult, asociațiile profesionale ale magistraților, în mod diferit de sindicatele obișnuite, nu pot să își apere membrii în cadrul procedurilor disciplinare, măsură criticată în trecut de Curtea Europeană a Drepturilor Omului și, mai recent, de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene. Vorbim des despre independența Justiției.
Dar această independență nu trebuie să se manifeste doar în raport cu celelalte puteri în stat, ci inclusiv intern. Magistrații trebuie să își poată exercita funcția în stat fără niciun fel de influență. Proiectul lui Predoiu are grijă, în mod subtil, să limiteze independența magistraților, întorcându-i pe unii împotriva altora. O casă dezbinată împotriva ei nu poate sta. La fel se întâmplă și pentru Justiție - întărâtând judecătorii tineri împotriva celor vechi, judecătorii împotriva procurorilor și punând Inspecția Judiciară drept Leviatan care să sancționeze orice, ministrul Justiției și majoritatea PSD-PNL se asigură că Justiția se va eroda din interior. Iar atunci va fi nevoie doar să întindă mâna pentru a lua fructul pe care l-au dorit: controlul politic asupra justiției.
Nici noi, opoziția, nu suntem mai breji, ca să fim sinceri până la capăt. Facem lucrurile din orgoliu și nu vedem interesul public înaintea interesului politic. Astfel de atitudini se vor transforma în indecizii guvernamentale dacă vom ajunge la putere vreodată și nu vom înțelege că sistemul este gripat. Dar vreau să sper că se poate și din acest motiv voi continua să muncesc și să încerc să schimb ce se poate schimba, conștient de situație și de obstacole.
Așa că în calitate de deputat REPER am redactat alături de mai mulți colegi câte o obiecție de neconstituționalitate pentru fiecare dintre cele trei legi ale Justitiei. Ele trebuie depuse la Curtea Constituțională imediat ce aceste legile propuse de Cătălin Predoiu vor fi votate și în Senat. Niciun partid de opoziție nu poate face asta singur. Fac apel la toți parlamentarii opoziției să renunțe la orgoliile personale și să susținem împreună acest demers.
Nu am nicio pretenție de paternitate pe text și îmi doresc să fie discutat și negociat rapid, pentru ca să putem da dovadă că avem politicieni care pot face și altceva decât audiență în bula de Facebook. Nu-mi rămâne decât să le cer liderilor celorlalte partide parlamentare de opoziție, Ludovic Orban și Cătălin Drulă, să susțină acest demers. Dacă doresc, și-l pot asuma. Pot să preia sesizarea pe care le-o punem la dispoziție, să o depună la CCR și să facă și conferință de presă anunțându-și succesul. Pe mine mă interesează doar rezultatul final: legile să ajungă pe masa CCR.
