Editorial Formula Cîțu: ciuma sau holera?
Raportul de țară al Comisiei Europene, publicat miercuri, constituie unul din cele mai grave avertismente în plan economic primite de România de la Bruxelles, după intrarea în UE. De altfel, vicepreședintele pentru economie al Comisiei, Valdis Dombrovskis, a și anunțat că va recomanda, săptămâna viitoare, lansarea procedurii pentru deficit excesiv împotriva României, pentru depășirea pragului de 3% din PIB asumat prin Tratatul de la Maastricht.
Motivul este sintetizat în prima frază a raportului vizând, în cadrul Semestrului european 2020, starea reformelor structurale și a dezechilibrelor macroeconomice: "Lipsa unor eforturi susținute de reformă, creșterea deficitului bugetar și a deficitului de cont curent pun în pericol sustenabilitatea creșterii economice a României".
Asta este vestea proastă. Vestea și mai proastă e că ministrul de Finanțe, Florin Cîțu, a fost promovat, în urma acestui bilanț, ca prim-ministru desemnat.
Și, pentru că întotdeauna e loc de mai rău, ne paște o veste dramatică: prelungirea interimatului, dacă varianta Cîțu va fi respinsă de Parlament.
În contextul urgenței sanitare dictate de propagarea coronavirusului, provizoratul se poate dovedi tot mai periculos.
Ce alegem: amatorismul sau haosul? E grea opțiunea între ciumă și holeră, dar se pare că n-a mai rămas loc pentru o ieșire rezonabilă din fundătura în care deriva populistă a PNL a împins țara.
Ce folos de goana după voturi și mandate în plus, dacă tot ceea ce știu și pot liberalii e ce vedem de patru luni încoace?
Abonându-te la Newsletter primești sinteza celor mai bune informații, articole și interviuri exclusive publicate de digi24.ro
Din păcate, amatorismul guvernării Dăncilă pare să fi devenit din excepție regulă. Pentru că PNL n-a arătat, deocamdată, că ar avea soluții la o situație care poate sări în aer la prima învolburare a economiei mondiale. Revizuirea negativă a previziunilor globale din cauza epidemiei de coronavirus indică acest risc major.
Mă tem că suntem în aceeași situație ca înainte de criza financiară din 2007-2008. La fel ca în timpul guvernării Tăriceanu, s-au irosit ani de creștere economică.
Cât am fost premier, m-a preocupat intens faptul ca această creștere să fie sustenabilă. Dar, anul trecut, deficitul bugetar a ajuns la cel mai mare nivel din ultimii nouă ani - 4,6% din PIB - pentru ca în acest an să fie estimat la 6,1%. Cam departe de 2,88%, cât am avut deficit în 2017...
Motorul creșterii a rămas, în ultimii ani, consumul intern, impulsionat de avantaje fiscale și creșteri salariale, ceea ce a agravat deficitul de cont curent și deficitul bugetar, după cum semnalează și Raportul de țară al Comisiei Europene.
Documentul sintetizează corect starea de fapt de la care trebuie să pornească orice program de guvernare realist și responsabil: inegalități în creștere, sărăcie ridicată, disparități regionale tot mai accentuate - și toate acestea în ciuda creșterii din ultimii ani.
Am lăsat țara cu o creștere economică de 7,1% în 2017 - vârful românesc al perioadei post-criză - iar previziunile pe acest an sunt de 3,8%.
Investițiile insuficiente în infrastructură, lipsa de predictibilitate în materie de decizii politice și penuria de personal calificat sunt - inclusiv în evaluarea de la Bruxelles - factori nocivi pentru potențialul economiei noastre.
"Există riscul ca România să întâmpine obstacole importante în eforturile sale de a aduce standardele de viață din țară la același nivel cu cele din restul UE", avertizează Comisia Europeană, punând degetul exact unde ne doare.
Și unde ar trebui să-i doară mai tare pe cei care au vânat voturi promițând o țară ca afară.
