"Vă rog să nu o faceți! Nu, nu, oprește-te, oprește-te, oprește-te, oprește-te, oprește-te!" Țipetele tinerei care era violată au luat sfârșit doar când a fost împușcată mortal. "Și apoi tăcere."
Marea majoritate a femeilor și fetelor care au fost agresate sexual, violate în grup, torturate sexual și mutilate în Israel pe 7 octombrie 2023 nu au supraviețuit pentru a spune întregii lumi ceea ce li s-a întâmplat. Cu toate acestea, cadavrele lor goale și relatările martorilor, ale celor care au intervenit primii în acea zi și ale experților relevanți reprezintă o dovadă de netăgăduit a utilizării sistematice a violenței sexuale de către Hamas.
În mod șocant, răspunsul la această mare de dovezi a fost în primul rând tăcerea,- în cel mai bun caz-, negarea categorică sau chiar justificarea, în cel mai rău caz.
Tăcerea! Negarea! Justificarea! Acestea sunt lucrurile care le-au ucis a doua oară pe femeile omorâte de Hamas. Timp de prea mult timp, organizațiile de femei au tăcut cu privire la faptul că femeile israeliene au fost ținte, în timp ce activiști cunoscuți, care rareori ezită să denunțe orice hărțuire sau prejudecată, au ales să ignore atrocitățile din 7 octombrie.
Lunea trecută, cu nouă zile înainte de comemorarea, la 19 iunie, a Zilei internaționale pentru eliminarea violenței sexuale în timpul conflictelor, protestatarii au purtat un banner care proclama "Trăiască 7 octombrie" și au strigat "rezistența este justificată" în fața unei expoziții din New York, SUA, care comemorează cei 364 de oameni măcelăriți la festivalul de muzică Nova, inclusiv femeile care au fost executate după ce au fost violate în grup și torturate.
Violul nu înseamnă rezistență! Violența bazată pe gen nu trebuie niciodată ignorată, minimalizată sau contextualizată. Negarea violului și învinovățirea victimelor, -în special atunci când se bazează pe naționalitate sau religie-, nu ar trebui să aibă loc niciodată, însă cei care urăsc Israelul fac exact acest lucru.
Condamnarea acestor acte odioase nu înseamnă a lua partea vreunuia dintre cei aflați în conflict, ci mai degrabă a lua apărarea femeilor de pretutindeni. Nu este vorba despre israelieni vs. palestinieni, ci despre empatie vs. dispreț, decență vs. răutate pură.
Publicarea pe scară largă a unora dintre dovezi - cum ar fi cea a femeii care a povestit atacul descris mai sus dar și celelalte acte la care a fost martoră la festivalul Nova în documentarul online emoționant al lui Sheryl Sandberg "Screams Before Silence" - nu a reușit să dărâme zidurile negării.
Același lucru s-a întâmplat și în cazul publicării raportul reprezentantului special al ONU pentru violența sexuală în timpul conflictelor, Pramila Patten, care a recunoscut în mod special crimele sexuale comise pe 7 octombrie. Printre constatările sale cheie se numără faptul că agresiunile sexuale și violurile în grup au avut loc în mai multe locații în timpul invaziei Hamas și că teroriștilor le-au fost indicate instrucțiuni privind modelul de viol, tortură sexuală și abuz sexual.
Teroriștii trimiși de Hamas în Israel au comis acte de viol, tortură sexuală, necrofilie și mutilare (inclusiv a bărbaților) care sunt prea oribile pentru a fi detaliate și pe care oamenii normali nu sunt capabili să le conceapă nici în cele mai groaznice coșmaruri ale lor.
Este foarte clar acum că Hamas a transformat violența sexuală în armă, desfășurând un atac masiv, premeditat și sistematic asupra femeilor din Israel. Recunoașterea crimelor comise de Hamas nu este doar o chestiune de îndreptare a lucrurilor sau de dreptate pentru cei care au fost atacați și uciși în acea zi; este esențială pentru cei 120 de bărbați și femei ostatici care sunt captivi încă în Fâșia Gaza.
Raportul reprezentantului special Patten a recunoscut violul și tortura sexualizată asupra unora dintre femeile răpite și ținute ostatice și a avertizat că există "motive rezonabile de a crede că aceste violențe ar putea fi continue".
Abia dacă ne putem imagina soarta tinerilor, majoritatea dintre ei fiind ținuți în ultimele opt luni în tuneluri întunecate, legați 24 de ore pe zi și total la mila bărbaților care i-au capturat. În mod sinistru, teroriștii Hamas, probabil inspirați de colegii lor extremiști islamiști, s-au referit la femeile răpite ca fiind "sabaya", termenul de sclavă sexuală devenit celebru când ISIS a răpit femei și fete Yazidi.
Consecințele violenței sexuale a Hamas nu se limitează doar la femeile israeliene. Folosirea violului în masă ca armă de război a fost validată de această organizație teroristă jihadistă, reprezentând un pericol clar și prezent pentru femeile din întreaga lume. Și nu este o amenințare teoretică! Tehnicile din trecut care au fost inventate sau popularizate de organizațiile teroriste palestiniene, inclusiv atentatele sinucigașe cu bombă asupra țintelor civile și loviturile cu vehicule asupra mulțimilor, au fost adoptate de alte grupuri teroriste și de teroriștii ”lupi singuratici”
În acest an, când se comemorează Ziua internațională pentru eliminarea violenței sexuale în timpul conflictelor, este important să ne amintim că violența sexuală legată de conflicte este o crimă de război și că atacurile Hamas care vizează femeile din Israel ar trebui să fie considerate o crimă împotriva umanității, având în vedere amploarea, gravitatea, premeditarea și natura sistematică a infracțiunilor.
De asemenea, este esențial să condamnăm acțiunile Hamas din 7 octombrie 2023 și de atunci încoace. În caz contrar, utilizarea violului ca armă a terorismului va fi legitimată, punând în pericol femeile din întreaga lume.
Până când nu va exista o condamnare universală a violenței sexuale îndreptate împotriva femeilor din Israel, nicio femeie nu va fi în siguranță!
