În luna martie a anului trecut, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) declara că epidemia de coronavirus a devenit pandemie globală. Astăzi, cu nici măcar un an mai târziu, în UE au fost autorizate trei vaccinuri împotriva virusului. Altele vor urma.
În mod normal, dezvoltarea unui vaccin durează aproximativ zece ani. De această dată, a durat doar zece luni. Primul vaccin împotriva COVID-19 a fost inventat în Europa și este produs pe scară largă în UE. Prin intermediul acordurilor noastre preliminare de achiziție, am efectuat plăți în avans către dezvoltatorii de vaccinuri, nu numai pentru ca aceștia să își consolideze capacitatea de producție, ci și pentru ca ei să producă deja doze de vaccin pentru noi, astfel încât să le poată livra imediat ce vaccinul va fi autorizat.
Am investit 2,9 miliarde de euro în avans — fără a mai menționa miliardele pe care Europa le investește, în fiecare an, într-un ecosistem de cercetare care face posibile astfel de succese. Ne așteptăm ca cetățenii europeni să beneficieze de avantajele acestor investiții europene.
În total, UE asigură 2,3 miliarde de doze de vaccin pentru cetățenii și pentru vecinii săi. Aceasta a fost abordarea corectă: să rămânem uniți în această luptă, acționând la nivel european pentru a combate un virus care nu cunoaște frontiere.
Încă de la început, am dorit ca fiecare stat membru, mic sau mare, să aibă acces echitabil la vaccinuri. Imaginați-vă doar ce s-ar fi putut întâmpla dacă numai una sau două țări ar fi avut acces la vaccinuri, lucru care ar fi fost foarte probabil fără puterea noastră colectivă de negociere. Ce ar fi însemnat acest lucru pentru piața unică și pentru unitatea noastră în Europa?
În schimb, Comisia a colaborat cu toate cele 27 de guverne naționale. Începând cu luna iunie a anului trecut, am format un comitet director împreună cu statele membre. Acest comitet se reunește de până la șapte ori pe lună. Există un flux constant de informații și toate deciziile se iau împreună.
După examinarea a peste 100 de companii care, la momentul respectiv, făceau cercetare pentru a găsi un vaccin, am dezvoltat în scurt timp un portofoliu care cuprindea șase din cele mai promițătoare candidate. Vara trecută, nimeni nu știa care va fi, în cele din urmă, compania care va dezvolta primul vaccin. Acum știm: abordarea europeană a fost alegerea corectă. În prezent, avem trei vaccinuri autorizate, iar cele trei companii, BioNTech/Pfizer, Moderna și Astra Zeneca au început să furnizeze vaccinuri. Și lucrurile nu se opresc aici.
În prezent, mulți din cei care critică abordarea noastră europeană vorbesc despre lipsa de rapiditate în procesul decizional. Dar chiar am fi putut să fim mult mai rapizi?
Un singur stat membru ar fi fost oare mai rapid, sau un contract încheiat mai devreme ar fi constituit o garanție de livrare mai rapidă în cantități mari? Nu credem, sincer, că ar fi fost așa.
Producerea unui nou vaccin este o sarcină extrem de complexă și de sensibilă. Toți cei trei producători de vaccinuri care au avut succes până în prezent au trebuit să își reducă în mod semnificativ livrările pentru etapa inițială, din cauza unor probleme în procesul de producție sau a lipsei de aprovizionare cu ingrediente esențiale.
Siguranța și eficacitatea au fost întotdeauna extrem de importante. De aceea nu ne-am permis să sărim etape în procesul de autorizare de către Agenția Europeană pentru Medicamente (EMA).
Procesul, care durează trei-patru săptămâni, a fost o investiție în încredere. Acest lucru explică, de exemplu, de ce am început puțin mai târziu decât Regatul Unit, precum și diferența actuală în ceea ce privește numărul de vaccinări. Însă campaniile noastre de vaccinare sunt acum în desfășurare, iar cetățenii pot fi siguri că nu am făcut niciun rabat în ceea ce privește siguranța.
În UE, am început vaccinarea la sfârșitul lunii decembrie. Cinci săptămâni mai târziu, companiile au furnizat deja aproximativ 20 de milioane de doze de vaccin. România e printre primele țări europene ca număr de cetățeni vaccinați în raport cu populația. Pentru Europa, campania românească de vaccinare este un exemplu foarte bun.
În februarie, țările UE vor primi aproximativ 33 de milioane de doze suplimentare, iar în martie, 55 de milioane. În al doilea trimestru al anului 2021, conform unor estimări prudente, ar trebui furnizate 300 de milioane de doze suplimentare.
Vom monitoriza acest proces îndeaproape și cu vigilență. Înțelegem că unele companii au probleme legate de producția în masă. În definitiv, o asemenea creștere a producției este fără precedent. Recent, directorul general al uneia dintre companii ne-a spus că, în 2019, au produs 100.000 de doze de vaccinuri, iar anul acesta intenționează să producă un miliard! Este o creștere incredibilă și salutăm aceste eforturi.
Dar avem nevoie și de transparență în ceea ce privește destinația acestor vaccinuri. Acest lucru este valabil în special atunci când o companie nu își îndeplinește promisiunile față de Uniunea Europeană. Iată de ce am introdus un mecanism de transparență și de autorizare: pentru a avea o imagine de ansamblu a exporturilor trecute și viitoare.
Nu avem intenția de a le impune restricții companiilor care își onorează contractele — tocmai am autorizat două transporturi către Canada și unul către Regatul Unit. Dar dacă o companie ne anunță că nu își poate onora comenzile către UE, atunci este corect să știm ce le livrează altora.
În timp ce ne luptăm cu virusul, acesta continuă să se schimbe. Suntem îngrijorați de noile variante, chiar dacă suntem asigurați că vaccinurile noastre le pot combate pentru moment. Dar, pentru că am tras învățăminte din trecut, dorim să ne pregătim pentru un scenariu în care virusul nu mai răspunde la vaccinurile actuale.
Este motivul pentru care, în urmă cu câteva zile, i-am convocat pe managerii companiilor de vaccinuri și pe oamenii de știință. Am convenit să monitorizăm cu atenție modul în care evoluează virusul, pentru a ne asigura că aceste date le sunt comunicate companiilor și Agenției Europene pentru Medicamente.
Colaborăm îndeaproape cu oamenii de știință și cu industria ca să fim pregătiți să dezvoltăm, să autorizăm și să producem rapid vaccinuri care să poată combate și variantele virusului. Și, cel mai important, vrem să extindem capacitățile de producție în Europa, deoarece vaccinurile sunt un bun comun, iar importanța lor va spori în timp.
Responsabilitatea noastră nu se încheie la frontierele Europei. Nu ia sfârșit atunci când majoritatea adulților europeni au fost vaccinați. De aceea, încă din prima zi, am solicitat un răspuns global la pandemie. Comisia a organizat două sesiuni de strângere de donații care au atras 16 miliarde de euro. Și am contribuit la crearea mecanismului COVAX pentru a ne asigura că țările cu venituri ridicate investesc în furnizarea de vaccinuri pentru țările cu venituri mici și medii. Împreună cu statele membre constituim Echipa Europa și suntem unul din cei mai mari contribuitori la COVAX, cu 870 de milioane de euro.
Această pandemie constituie un moment dificil pentru Europa și pentru întreaga lume. Suntem împreună în această luptă și trebuie să rămânem uniți împotriva dușmanului nostru comun, virusul.
