Dragnea nu are opţiuni: pe Grindeanu îl poate schimba doar cu un Grindeanu
La fel cum nu scrierea Programului de guvernare a fost problema cea mare, ci aplicarea lui în termenii respectivi, nici remanierea Guvernului, eventual la pachet cu înlocuirea premierului, nu este provocarea adevărată pentru Liviu Dragnea. Miza este găsirea echipei care să pună în practică documentul fantezist cu care PSD şi ALDE au defilat după preluarea puterii.
Nemulţumirile lui Liviu Dragnea faţă de unii miniştri ai Cabinetului Grindeanu nu mai sunt de multă vreme un secret. Viorel Ştefan, de la Finanţe, şi Tudorel Toader, de la Justiţie, sunt, probabil, VIP-urile lotului căzut în dizgraţia Cabinetului 1 din Kisseleff.
Lucru deloc întâmplător, în condiţiile în care cei doi conduc ministerele cu adevărat sensibile, din perspectiva social-democraţilor. Robinetul guvernamental cu bani şi măciuca anti-Justiţie formează, împreună, arcul pe care se sprijină nu doar filosofia PSD la modul general, ci mai ales greutatea promisiunilor din ultima campanie.
Promisiuni fără precedent, pe care Dragnea şi le-a asumat în primul rând în nume personal, pe care le-a făcut celor doi factori decisivi – electoratul şi baronii din partid – şi care i-au netezit drumul spre o victorie atât de clară la parlamentarele din 11 decembrie.
„Singurul care ştie acel program din scoarţă-n scoarţă sunt eu”, declara Liviu Dragnea în 30 decembrie.
Iar cu două săptămâni mai devreme, animat de un bizar spirit kamikaze, îşi bloca singur orice marjă de manevră în viitorul apropiat: „Tot ceea ce am promis și am prezentat, fără excepție, în timpul campaniei electorale va fi respectat la virgulă. Orice măsură, orice cifră, orice acțiune care a fost prezentată și care a fost prinsă în programul nostru de guvernare va fi respectată fără niciun fel de ezitare”.
Mai departe - nici iritarea liderului PSD faţă de premierul în exerciţiu nu mai e, azi, o informaţie nouă.
Mai mult sau mai puţin voalat, direct sau prin intermediari, Dragnea şi-a exprimat în repetate rânduri îndoielile faţă de capacitatea lui Sorin Grindeanu de a urma, la milimetru, Programul de guvernare şi chiar faţă de disponibilitatea acestuia de a mai da ascultare absolut tuturor indicaţiilor transmise de şeful partidului.
Având în vedere ponderea pe care o deţine fantezia în Programul de guvernare al PSD, punerea în practică a măsurilor respective nu a depins nicio clipă de competenţele vreunui ministru din Cabinetul Grindeanu, ori de inteligenţa şi flexibilitatea premierului în exerciţiu.
Nu a avut nicio clipă legătură cu aritmetica, căci fantezia – nu-i aşa? - înseamnă tocmai debranşarea de realitatea obiectivă.
În ritmul dorit de Dragnea şi desenat de eminenţa sa cenuşie, Darius Vâlcov, creşterea cheltuielilor bugetare nu este, într-o logică economică elementară, posibilă.
Iar acest lucru, deşi fusese uşor de priceput de la bun început, a devenit între timp evident, dovadă chiar suita de ezitări şi termene neonorate, care au început să curgă, odată ce Guvernul s-a confruntat cu situaţia reală.
Lucrurile au evoluat similar şi în celălalt domeniu de maximă sensibilitate pentru PSD – justiţia.
Reacţia vehementă a opiniei publice, care în ianuarie-februarie a renunţat la mănuşi, a pus în lumină nivelul halucinant de fantezie din planurile pe care Dragnea, Tăriceanu, PSD şi ALDE le au cu statul de drept.
În concluzie, era şi nu era normal ca azi să se discute tot mai intens de eventuale remanieri şi chiar de înlocuirea premierului.
Pe de o parte, era normal, întrucât Liviu Dragnea, neputând fi premier şi nelăsându-şi spaţii de manevră în chestiunea aplicării Programului de guvernare, trebuia fie să onoreze „la virgulă” promisiunile, fie să-i tragă pe roată pe cei puşi s-o facă.
La cum arată lucrurile în chestiunea creşterilor de salarii, de exemplu, dar şi a demolării din temelii a justiţiei, tot ce i-a rămas liderului PSD este să pregătească roata.
Pe de altă parte, nu era normal, căci promisiunile angajate pur şi simplu nu pot fi onorate.
Iar aici, cu această ultimă constatare, ajungem cumva la esenţa posibilelor mişcări din următoarea perioadă.
Aceea că, indiferent cine îi va înlocui pe Viorel Ştefan la Finanţe, pe Tudorel Toader la Justiţie sau pe Sorin Grindeanu în postul de premier, minuni tot nu va putea face. Nici pentru bugetari, nici pentru baronii penali.
Constrângerile naturale care s-au manifestat plenar în primele şase luni de guvernare PSD- ALDE, şi care au generat devieri de la Programul de guvernare, nu vor dispărea subit.
Ele nu se vor face nevăzute odată cu dispariţia unor nume din actuala organigramă a Palatului Victoria şi, foarte important, nu permite apariţia unui premier care, spre deosebire de Grindeanu azi, să ştie răspunsul la întrebarea: de ce nu respectaţi Programul de guvernare?
