Dragnea a schimbat tabăra

Decizia lui Liviu Dragnea de a-l înlocui pe Șerban Nicolae atât de la conducerea grupului PSD din Senat, dar și de la șefia Comisiei Juridice, confirmă traiectoria descendentă pe care se află liderul PSD, ale cărei resorturi le-am analizat săptămâna trecută.

Dar nu lepădarea de Șerban Nicolae este știrea momentului (am scris deja că evenimentul era previzibil, după pirueta de avarie făcută de șeful PSD), ci mumirea în locul său, la șefia Comisiei Juridice din Senat, a lui Robert Cazanciuc. Alegerea făcută de Dragnea, având în vedere multitudinea de opțiuni din tabăra talibanilor anti-DNA pe care le avea la dispoziție și pe care le-a ignorat, anunță abandonarea definitivă a unei strategii care până acum i-a adus numai eșecuri. Și poate chiar resemnarea.

În primul rând, Cazanciuc este vărul lui Victor Ponta. Vărul celui mai important rival al lui Liviu Dragnea în PSD. Vărul celui care nu se sfiește de câteva luni încoace să-i conteste, direct sau prin intermediari, strategia, tactica, stilul autoritar de a conduce. Și care i-a devoalat relația cu fostul numărul doi din SRI, Florian Coldea – semnul clar că între Ponta și Dragnea războiul este total.

Robert Cazanciuc, cel numit de Dragnea într-o poziție vitală pe câmpul de luptă cu justiția, nu este doar vărul fostului premier și președinte PSD. A fost unul dinte stâlpii de bază ai guvernării Ponta. Un pilon esențial pe axa Ponta – Maior – Oprea.

O axă pe care Dragnea o consideră vinovată că și-a tranșat multe rivalități politice sub steag străin, cel al luptei anticorupție. O consideră cel puțin parțial responsabilă și de condamnarea sa în primă instanță în dosarul ”Referendumul”. În urma căreia a demisionat, în 2015, din guvern și din funcția de președinte executiv al partidului. De acolo au plecat problemele sale penale care acum îi blochează accesul în guvern și care l-ar putea costa inclusiv libertatea dacă va exista o nouă sentință defavorabilă în procesul în care este judecat alături de soția sa.

În al doilea rând, să nu uităm că mulți baroni PSD au cerut insistent, în guvernarea Ponta, demiterea lui Cazanciuc din fruntea Ministerului Justiției, pentru că nu îi ajuta în războiul cu DNA și cu celelalte instituții pe care nu le controlează. Pentru că nu a vrut să procedeze precum Iordache, anul acesta.

Concret, în toamna lui 2014, a dat aviz negativ unui proiect de lege privind amnistia și grațierea, chiar mai puțin îndrăzneț decât cel pus pe tapet în ianuarie. Cazanciuc și-a motivat astfel refuzul de a-l susține: "O soluţie de amnistiere, de graţiere, cum s-a întâmplat în multe state europene, trebuie adoptată dacă există un acord social, dacă aproape toată lumea este de acord.”

În iunie 2015, au fost la un pas să îl zboare. După aproape doi ani de încercări nereușite, începerea urmăririi penale împotriva lui Ponta le-a oferit ocazia perfectă. Cazanciuc l-a contrazis pe Victor Ponta în privința tezei că momentul începerii urmăririi penale nu a fost întâmplător.

Ponta susţinea că nu e o coincidenţă că a fost chemat la DNA în ziua în care liberalii depuneau moţiunea de cenzură. Cazanciuc a luat apărarea procurorilor și a spus că ”nu îşi fac planul de acţiune într-un dosar în funcţie de toate evenimentele zilnice…faptul că procurorii se pot autosesiza înseamnă că sunt conectaţi la viaţa publică.”

A doua zi, mai mulți lideri PSD l-au criticat că a ținut cu procurorii, nu cu vărul și șeful lor și i-au cerut demisia. Deloc întâmplător, cel mai vehement a fost Daniel Savu, marioneta lui Sebastian Ghiță: ”Toți i-au spus lui Victor Ponta că nu e în regulă cu Cazanciuc. Eu personal i-am cerut demisia. Și cred că după moțiunea de cenzură, premierul o să-l schimbe pe Cazanciuc,” a spus Savu, la Antena 3.

Cazanciuc și-a păstrat funcția doar pentru că Gabi Oprea l-a protejat, amenințând PSD cu ruperea alianței și cu pierderea majorității în Parlament. Axa pe care fostul ministrul al Justiției a susținut-o și din care Ponta fusese extras de procurori, așa cum avea să fie extras și Oprea, câteva luni mai târziu, l-a susținut, la rândul ei, până la capăt.

Am intrat în aceste detalii pentru că sunt esențiale pentru a avea perspectiva corectă asupra semnificației deciziei lui Dragnea. Miercuri, 10 mai, șeful PSD l-a înlocuit pe Șerban Nicolae, un luptător curajos împotriva justiției, un taliban anti-DNA pur sânge, cu Robert Cazanciuc, un politician șters, care a făcut câte servicii a putut taberei din care a făcut parte, dar care nu a îndrăznit niciodată să depășească liniile roșii trasate pentru protejarea justiției și a statului de drept.

Diferența dintre Șerban Nicolae și Robert Cazanciuc este la fel de mare precum cea dintre Cazanciuc și Mona Pivniceru, pe care a înlocuit-o la conducerea ministerului Justiției, în 2013. Nicolae și Pinviceru aparțin unor clanuri care și-au făcut o misiune sfântă din a distruge noua ordine din justiție, instaurată după 2005. Cazanciuc a fost promovat de o grupare care a susținut lupta anticorupție, în speranța că o vor putea controla suficient încât să nu îi atingă niciodată și ca să le scoată din joc adversarii politici. Al doilea obiectiv le-a mai ieșit, pe ici, pe colo, primul, nu.

Faptul că Liviu Dragnea, care până acum a fost trup și suflet alături de aceleași centre de putere care l-au trimis pe Șerban Nicolae la înaintare, l-a sacrificat pe acesta și l-a promovat în locul său pe Robert Cazanciuc, exponentul celor care nu doar că nu au încercat vreodată să blocheze lupta anticorupție, ba chiar au și profitat de pe urma ei, semnifică o schimbare majoră de strategie a liderului PSD.

Comisia juridică din Senat reprezintă principalul instrument prin care majoritatea poate demara schimbările legislative pe care și le doresc. Iar cele din zona justiției au fost permanent, din decembrie încoace, pe prima poziție în lista de priorități a coaliției PSD-ALDE-UDMR.

Numirea lui Cazanciuc în fruntea acestei Comisii semnalează că Dragnea și Tăriceanu ar putea abandona, în sfârșit, asaltul asupra legilor și instituțiilor de care se tem. Ambii știu că Robert Cazanciuc nu va îndrăzni niciodată să execute tipul de ordine pe care Șerban Nicolae și Florin Iordache le îndeplineau cu exces de zel. Și de aceea, cel mai probabil, nici nu îi vor da același tip de misiuni.

Anunțul șefului PSD, după mazilirea lui Șerban Nicolae, că ar putea abandona de tot proiectul Legii grațierii reprezintă un nou mesaj în acest sens. Un altul, de săptămâna trecută, a fost că nu îl va mai grăbi pe Tudorel Toader cu celelalte modificări legislative menite să îi ajute pe actualii sau viitorii pușcăriași. Cel mai probabil, nici acestea nu se vor materializa, cum nu s-au materializat multe altele similare sub Ponta premier și Cazanciuc ministru al Justiției.

În minutul ’90, deși este condusă, echipa lui Dragnea și Tăriceanu înlocuiește vârful de atac și bagă un al doilea portar. Va fi o decizie greu de înghițit de către baronii PSD-ALDE care l-au urât pe Ponta pentru că a jucat duplicitar și și-a sacrificat colegii în timp ce el se bătea pe burtă cu ”SISTEMUL.”

Nici lui Liviu Dragnea nu îi va fi mai ușor deîndată ce locotenenții săi nu vor mai avea niciun dubiu că șeful a abandonat definitiv lupta cu justiția și că de azi înainte sunt, ca și în vremea lui Ponta, pe cont propriu. ”Scapă cine poate,” blestemul din 2014, sună mai terifiant ca niciodată.

De ce se teme Dragnea am explicat săptămâna trecută în detaliu. Dar mai speră ceva? A reușit să facă o înțelegere? A simțit doar biciul sau cineva i-a pus pe o tavă de argint și zăhărelul? Nu este exclus. Dar și altora li s-au promis multe. Totul, de fapt! Iar azi nu mai sunt nimic.