Dragă Căline, te dăm afară!

Într-o scrisoare trimisă zilele trecute liderului ALDE EU, în care a mai demonstrat o dată că nu-şi poate depăşi condiţia, Tăriceanu acuza forurile europene de "practici ce amintesc de trecutul totalitarist". Liderul ALDE RO exporta astfel la Bruxelles o retorică plină de mistificări, de care s-a folosit din plin la Bucureşti şi la umbra căreia îşi alşteaptă reactivarea tot felul de monştri. Dar replica primită poate schimba totul. Scrisoarea de răspuns a lui Verhofstadt este săracă în artificii retorice, în schimb pune accentul pe mecanismele care, în plan politic, îi pot face lui Tăriceanu viaţa un chin.  

*"Aşa cum bine ştiţi, lucrurile stau exact invers..."

*"Alegând a doua cale, guvernul poate fortifica vitalitatea, coerenţa şi stabilitatea societăţii româneşti şi poate întări locul ei în interiorul UE şi, în cazul vostru, în familia ALDE..."

*"Când ne vom întâlni în această săptămână, la Bucureşti, sper să aud răspunsul pe care îl aveţi la întrebarea pe care o tot pun de la prima noastră întâlnire pe această temă..."

*"Nu urmaţi calea iliberală! Nu în numele nostru şi, categoric, nu cu numele nostru!"

Ce vedeţi mai sus sunt pasajele esenţiale din scrisoarea-replică, trimisă de Guy Verhofstadt, liderul grupului ALDE din Parlamentul European, lui Călin Popescu Tăriceanu, liderul ALDE din România. Începe cu "dragă Căline", dar continuă... uşor nuanţat.

De altfel, dacă vreţi să fim şi mai precişi, o putem lejer eticheta drept o scrisoare-ultimatum a lui Verhofstadt către Tăriceanu, căci trimiterile din text la intrarea în zodia iminenţei a despărţirii ALDE EU de ALDE RO, chiar în prag de alegeri europarlamentare, sunt evidente. O nuanţă aici: chiar dacă Verhofstadt semnalizează că partidul condus de Tăriceanu a împins lucrurile într-un punct aproape fără întoarcere, decizia eliminării nu a fost încă luată şi nici nu va fi cât timp minime marje de manevră încă există.

Dar tot Verhofstadt subliniază că timpul care i-a mai rămas lui Tăriceanu pentru a îndrepta lucrurile e unul foarte scurt. "Când ne vom întâlni în această săptămână, la Bucureşti, sper să aud răspunsul pe care îl aveţi la întrebarea pe care o tot pun de la prima noastră întâlnire pe această temă, avută în acest an", scrie liderul european, astfel încât să-i fie clar colegului său de la Bucureşti că clepsidra a fost întoarsă.

Este totodată şi un mesaj adresat opiniei publice de la Bucureşti. Verhofstadt urmăreşte să le fie limpede românilor că, în interiorul ALDE EU, poziţiile de pe care ALDE RO a abordat justiţia şi statul de drept în ultimii doi ani au constituit din start un motiv de îngrijorare, de discuţii încinse în spatele uşilor închise şi, foarte probabil, de acumulare a unor mari frustrări în interiorul grupului, din cauza sofismelor folosite de colegii români şi din cauza îndrăznelii cu care Tăriceanu însuşi a căutat să-şi ducă partenerii cu vorba.

Un politician tenace, care a apărat proiectul european şi în faţa lui Viktor Orban, nu doar a lui Călin Popescu Tăriceanu, Guy Verhofstadt foloseşte momentul de faţă având în vedere atingerea mai multor obiective.

În scenariul maximal, succesul s-ar traduce prin:

• păstrarea ALDE RO în sânul familiei ALDE EU şi, eventual, înglobarea USR. Un calcul politic normal, în condiţiile în care alegerile europarlamentare bat la uşă, iar ascensiunea populismului va mai tăia un pic şi la scrutinul din 2019 din felia pe care o au grupurile tradiţionale din Parlamentul European, aşa că nimeni nu vrea să mai adauge pierderi suplimentare de fotolii, altele decât cele ce vor rezulta eventual după consumarea scrutinului. 
• iar cele de mai sus, concomitent cu determinarea ALDE RO de a renunţa la abordarea de până acum în materie de justiţie şi stat de drept - deopotrivă pentru a opri deriva accelerată şi periculoasă a României şi pentru a risipi ceaţa care domneşte în interiorul grupului european al ALDE, din cauza lui Tăriceanu şi a europarlamentarilor săi. 

Situaţia în care se află Tăriceanu este într-adevăr ingrată. Partenerul de guvernare din ţară şi propria sa fibră morală şi politică îl fac să meargă înainte, pe drumul destructurării luptei anticorupţie şi a statului de drept. Partenerul extern, în schimb, trage de el să aleagă direcţia opusă. 

Dacă trădează "nobilele idealuri" ale PSD, Tăriceanu poate spune adio guvernării, implicit şi accesului la resurse li greutăţii politice care vin la pachet cu un asemenea statut.

Dar dacă va înălca liniile roşii impuse de familia europeană din care face parte, va deveni paria pe plan extern, iar ambiţiile sale mari în politica internă vor încasa o lovitură cu consecinţe imposibil de gestionat.

În condiţiile în care conduce un partid-marionetă, fără personalitate şi coerenţă pe orizontală, dependent total de un lider-locomotivă, ALDE RO are şanse reduse să crească suficient de mult pentru a fi pe propriile picioare în politica internă şi a rămâne o miză interesantă, chiar dacă controversată, pentru un grup politic european ferm angajat în proiectul comunitar. Oricâte greşeli face PNL, de exemplu, există totuşi o limită în ceea ce priveşte capacitatea ALDE RO de a "fura" din electoratul liberal.

Iar a continua pe panta de până acum rămâne riscant şi ilogic.

Indiferent de naraţiunile lui Tăriceanu, menite să-i creeze propriei formaţiuni o aură de "adevăratul partid liberal", iniţiativele în planul justiţiei şi statului de drept, ca şi retorica profund anti-europeană plasează ALDE RO în sfera iliberalismului, ceea ce Verhofstadt îi şi reproşează.

Din punctul acesta de vedere, Călin Popescu Tăriceanu ar trebui să facă minuni (şi-n planul logicii, şi al marketingului politic) ca să fie în acelaşi timp liberal şi iliberal. Mă îndoiesc însă că are talente ascunse de un asemenea calibru.

Spre deosebire de PSD, ALDE RO este mai vulnerabil la şocurile pe care i le-ar putea produce propria familie europeană. Mărimea contează în povestea asta. Iar Tăriceanu, şi ca european, şi ca lider de partid e mic.

O micime pe care Guy Verhofstadt i-a mirosit-o rapid şi nu a lăsat-o netaxată în scrisoarea pe care i-a trimis-o. O scrisoare între ale cărei rânduri putem citi multe reproşuri tacite al liderului ALDE EU.

Între ele şi pe acela că, în scrisoarea semnată de Tăriceanu, ALDE RO şi-a permis să-i trateze pe reprezentanţii ALDE EU ca pe nişte incompetenţi, naivi, superficiali şi neaveniţi, din moment ce pot fi atât de uşor păcăliţi şi nu s-au prins că: "Respectiva rezoluție se bazează aproape în întregime pe relatări deformate ale chestiunii în discuție, furnizate de părți interesate, mai precis pe comunicări, schimburi de vederi, opinii, relatări, dezbateri despre amenințarea la adresa statului de drept în România și repetate proteste de masă" (detalii AICI).

*Scrisoarea lui Guy Verhofstadt către Călin Popescu Tăriceanu  - AICI