De ce s-a supărat păpușarul lui Toader pe Iohannis

”Președintele Iohannis trebuie să renunțe la neutralitatea tactică în care s-a baricadat și să își precizeze poziția. Trebuie să protejeze statul! Dacă nu o va face, s-ar putea ca în curând să nu mai aibe ce apăra. Nici măcar pe el însuși.” Asta scriam în urmă cu trei săptămâni, în plin scandal al pensiilor speciale.

Propunerea anunțată, miercuri, de ministrul Justiției, de scoatere a președintelui din mecanismul de numire a procurorilor-șefi, confirmă că asaltul împotriva lui Klaus Iohannis și a instituțiilor care îl susțin a fost reluat în forță. Ținta principală: aceeași ca în iarnă. Salvarea liderilor PSD și ALDE din mâinile justiției.

Noutatea: planul președintelui de a-l atrage de partea sa pe Călin Popescu Tăriceanu, sau măcar de a-l convinge să nu mai ia parte la o nouă ofensivă anti-justiție, a eșuat. Liderii PSD și ALDE luptă din nou umăr la umăr, chiar dacă agendele lor nu coincid.

Ministrul Justiției este marioneta lui Tăriceanu. El l-a propus pentru funcție, el i-a convins pe Dragnea și pe Iohannis să-l accepte, promițând fiecăruia altceva.

Începând cu luna aprilie, câștigătorul acestui troc a fost președintele. Tudorel Toader a început să trântească proiectele PSD. Nu a cerut revocarea șefei DNA și a procurorului general și nu a prevăzut un prag valoric pentru abuzul în serviciu în proiectul de modificare a Codului Penal și a Codului de Procedură Penală.

Reacția lui Dragnea și a locotenților săi a fost furibundă. Ministrul Justiției nesocotise indicațiile directe primite public de la liderul PSD – ”să fie respectată cu stricteţe decizia Curţii Constituţionale atât în considerente cât şi în dispozitiv.” De ce ”în considerente”? Pentru că doar acolo CCR a vorbit de pragul valoric, pe care și-l dorește cu disperare șeful PSD.

Dar în timp ce Iordache – ”altă întrebare” a început să-l toace sistematic pe Toader, iar Dragnea să-l amenințe cu remanierea, Tăriceanu îl apăra cu îndârjire. A făcut-o când ministrul Justiției i-a ”iertat” pe Kovesi și Lazăr:

"Am remarcat rigoarea extraordinară a prezentării… iată, un ministru al Justiției care își cunoaște rolul, îl înțelege și și-l asumă… După ce ani de zile statul român a înregistrat derapaje grave, din ce în ce mai grave, credeți că se pot pune limbile ceasului 12,00 dintr-o dată?... Eu cred că de data acesta, într-o manieră care dovedește o anumită abilitate a domnului ministru, mingea a transmis-o la Cotroceni (…)”

A făcut-o și când Toader a ignorat dorința lui Dragnea de a exista un prag valoric pentru incriminarea abuzului în serviciu:

”Nu trebuie să judecăm noi ce trebuia să facă ministrul, dacă vrem să respectăm separația puterilor în stat, cred că acesta este un bun exemplu. Noi, Parlamentul, trebuie să respectăm rolul pe care îl are Executivul (…) (Ministrul Justiției – n.m.) are, așa cum a spus și prim-ministrul, toată libertatea de acțiune în domeniul pe care îl păstorește.”

Tăriceanu l-a apărat pe Toader chiar și în fața propriului partid. Unul dintre liderii ALDE, deputatul Steluța Cătăniciu, s-a dezlănțuit împotriva ministrului Justiției:

”Nu știu dacă îl mai putem numi ministru al Coaliției. Încerc să mă dezmeticesc și eu văzând reacțiile domnului ministru cu privire la acest proiect al abuzului in serviciu (…) Politicile publice, mai ales în domeniul Penal unde sunt atâtea probleme, aparțin Guvernului. Un ministru technocrat care să nu colaboreze cu partidele care formează Coaliția ridică semne mari de întrebare. Eu cel puțin ascultând declarația dânsului, am semne mari de întrebare cu privire la acest minister.”

Cum a răspuns Tăriceanu îngrijorărilor din propriul partid? S-a făcut că nu le aude. Și l-a lăudat încă o dată pe Toader: ”Este un ministru cum în puţine cazuri am avut până acum, care degajă autoritatea cunoaşterii domeniului într-o manieră categorică.”

Când am analizat poziționările radical diferite ale lui Dragnea și ale lui Tăriceanu față de Toader am atras atenția că deși deciziile ministrului Justiției îi convin de minune președintelui, deoarece blochează încercările liderului PSD de a își asigura imunitatea, nu trebuie să ne îmbătăm cu apă rece. Motivul? Tăriceanu nu spunea că Toader nu va ataca instituțiile anticorupție, ci că o va face treptat, cu grijă, metodic și pe nesimțite. Nu cerea renunțarea la obiectivele anti-justițiare, ci răbdare.

”Să știți că lucrurile așa cum le-a pornit ministrul, mie mai degrabă îmi inspiră încredere, că cel puțin pe zona de Justiție, funcționarea Justiției va reveni la ceea ce înseamnă normele statului de drept, adică respectul drepturilor și libertăților fundamentale,” declara Tăriceanu la sfârșitul lui martie.

Ce a făcut Toader, miercuri, prin propunerea de scoatere a președintelui din mecanismul de numire a procurorilor-șefi? I-a împlinit dorința lui Tăriceanu. Cine a ieșit astăzi la rampă pentru a-l apăra pe ministrul Justiției de valul de critici venit din partea societății civile, a magistraților, a președintelui Franței, a Comisiei Europne? Tăriceanu.

Și ce spune? ”Aceste modificări derivă din importanța apărării drepturilor și libertăților cetățenilor, care în ultimii ani au fost încălcate de un sistem care a comis multe abuzuri.” Adică, exact ce spunea și acum cinci luni.

Întrebarea esențială este de ce s-a sucit Tăriceanu în acest răstimp? De ce îl înfrunta pe Dragnea în martie și îi făcea pe plac lui Iohannis? Pentru ce își asuma riscul de a compromite iremediabil relația cu liderul PSD? La vremea respectivă, explicația cea mai plauzibilă avea legătură cu probabilitatea ca Liviu Dragnea să fie condamnat din nou.

În acest context, scriam: ”Mulți din vechiul PNL își amintesc foarte bine cum a sfârșit tandemul Ponta – Antonescu. Foarte probabil, Tăriceanu face deja tot ce poate ca să nu fie el cel tras pe sfoară și sacrificat. Să nu îi calce pe urme lui Antonescu. Să fie Ponta.”

În martie, Tăriceanu avea mari speranțe că va supraviețui politic mai mult decât Dragnea. Ceea ce înseamnă că era convins că propriile probleme penale vor fi date uitării. Ce s-a întâmplat între timp? A fost condamnat Puiu Popoviciu, un om de afaceri extrem de apropiat de liderul ALDE și care a făcut cele mai profitabile afaceri în mandatul său de premier.

Popoviciu a fost la rândul său convins că va scăpa cu o pedeapsă mică. Iar Tăriceanu și-a dorit enorm ca prietenul lui să nu fie dezamăgit. A făcut tot ce ține de el pentru a-i împlini dorința. Dar nu i-a ieșit. Și a luat acest eșec foarte personal. Ca pe un afront. Ca pe o amenințare. Că aceeași soartă o vor avea și speranțele sale că îi va supraviețui lui Dragnea și că va rămâne la guvernare și după ce PSD va trece prin ceva turbulențe.

Ce speră Tăriceanu prin mișcarea de forță pe care a făcut-o cu mâna lui Toader? Ce speră și Dragnea. Care, astăzi, nu i-a luat apărarea ministrului Justiției, cum a făcut Tăriceanu, ci i-a adresat o invitație președintelui Iohannis:

”Mi se pare că s-au grăbit toți, inclusiv președintele. Vorbim despre niște propuneri (…) Trebuie analizat serios. O să-și spună punctul de vedere corpuri profesionale. De-abia atunci vom analiza în Parlament punctele de vedere. E cale lungă până când se vor adopta proiectele de lege.”

Pentru cine mai are nevoie de decriptări, prin declarația de mai sus, conciliantul Dragnea nu a făcut altceva decât să-i adreseze președintelui o invitație la negocieri. Dacă vor cădea la înțelegere, spune mesajul, președintele și-ar putea păstra prerogativele numirii procurorilor-șefi. Ce ar viza înțelegerea dorită de Dragnea nu mai este nevoie să reluăm.

Cine le poate deraia planurile lui Dragnea și Tăriceanu este premierul Tudose. Amânarea publicării proiectului de modificare a celor trei legi, anunțat de Tudorel Toader, arată că în culise se dă o luptă crâncenă pentru ca ele să nu intre pe traseul oficial în forma actuală. Va fi un test important pentru Tudose. Mulți ochi sunt ațintiți asupra lui pentru a vedea cu cine joacă și mai ales cât de capabil este pentru a proteja statul de un nou asalt anti-justițiar.

Alte două întrebări rămân deocamdată fără răspuns. Deschiderea lui Dragnea pentru o negociere cu președintele îl include și pe Tăriceanu sau este făcută pentru a-i lua fața liderului ALDE? Ceva de genul ”domnul președinte, degeaba l-a pus Tăriceanu pe Toader să vă scoată din schemă, dacă oamenii mei votează altceva în Parlament.”

Deși cel mai probabil răspuns este că Dragnea a lansat invitația la dialog și în numele lui Tăriceanu, nu este exclus, totuși, ca liderul PSD să-i plătească două polițe colegului de guvernare.

Prima vizează umilințele suportate în primăvară, când a fost tratat cu indiferență de tandemul Tăriceanu-Toader. A doua este proaspătă și ustură rău. Toader a refuzat din nou să-l ajute în problema pragului pentru abuz în serviciu, spunând că această chestiune va fi abordată altă dată, mai la toamnă.

Ce visează Dragnea și Tăriceanu este, la urma urmei, mai puțin important. Esențial este cum va răspunde președintele Iohannis noii ofensive. La ce se întâmplă de vreo lună încoace, dacă președintele nu contraatacă rapid și decisiv, pierde rapid tot ceea ce a câștigat în iarnă. Caz în care ne vom regăsi, din nou, față în față, cu o mașinărie politică mai îndârjită să termine tot ce nu a reușit când în stradă au ieșit sute de mii de oameni.

Actualizare, vineri, 25 August: Merită citit integral comunicatul de presă, de joi, al șefului ALDE, la care fac referire în editorial. Este lung și detaliat cât o declarație-program. Așa vede Tăriceanu procesul de subordonare politică a parchetelor, reducerea lor la rolul decorativ pe care l-au avut în sistemul putere patentat de PSD. Și nu este o noutate. Ce a spus joi spune de ani buni, de când DNA a început să-i înhațe prietenii și sponsorii.

Comunicatul de presă este dovada clară că Tudorel Toader și-a schimbat poziția inițială, după reacția dură a președintelui, a opiniei publice și după discuția tensionată avută cu premierul Tudose. Comunicatul de presă al lui Tăriceanu infirmă explicația scoasă din mânecă de Toader, vineri dimineața, cum că măsurile de reformă a justiţiei anunţate miercuri sunt doar propuneri și nu fac parte dintr-un proiect de lege. De ce?

Pentru că Tăriceanu nu ar fi sărit în apărarea lui Toader cu atâta vehemență, atacându-i, punct cu punct, pe toți cei ce l-au criticat, doar pentru niște propuneri. A făcut-o pentru că acela era chiar proiectul de lege! Unul făcut la comanda sa, mulat perfect pe dorințelor sale! Dacă nu ar fi fost așa, ar fi avut o reacție călduță și ambiguă, ca a lui Dragnea, prin care i-ar fi transmis și el președintelui o invitație la negocieri. Și ultimul argument: președintele nu ar fi răspuns atât de dur la proiectul lui Toader dacă schimbările propuse ar fi fost doar niște propuneri.