Atacurile teroriste recente demonstrează cât de mult a penetrat ISIS în Europa, Africa de Nord și anumite părți din Asia. Dacă ISIS reușeste să-și mențină pozițiile în Siria și Irak vom continua să fim martorii carnagiilor provocate de această grupare.
Pe de altă parte ISIS nu este într-atât de greu de învins. Problema este că statele care au intervenit în Siria și Irak, inclusiv Statele Unite și aliații săi, nu s-au raportat la ISIS ca principal inamic.
ISIS are o armată mică, ce conține, după estimările SUA, între 20.000 și 25.000 de luptători în Irak și Siria și alți aproximativ 5.000 în Libia. Comparativ cu numărul personalului militar activ din Siria (125.000), Irak (271.500), Arabia Saudită (233.500), Turcia (510.600) sau Iran (523.000), ISIS este semnificativ mai mic.
Israelul și ISIS
Deși în septembrie 2014, Președintele Statelor Unite ale Americii, Barack Obama, declara că ISIS va fi slăbit și distrus, SUA și aliații săi, Turcia, Arabia Saudită și Israel (indirect) și-au îndreptat atenția mai degrabă pe înlăturarea regimului instaurat de Bashar al-Assad în Siria.
Trebuie să ne pună pe gânduri candida declarație a Șeful Statului Major al Israelului, Herzi Halevy (declarație pe care mi-a transmis-o un jurnalist ce a luat parte la discursul în cadrul căruia Halevy a rostit fraza cu pricina): „Israel nu dorește să asiste la un deznodământ din Siria care presupune eliminarea (grupării ISIS), urmată de o retragere a forțelor aliate din zona respectivă, urmată de (un Israel) nevoit să se confrunte cu Hezbollah și Iran mult întărite”.
Israelul se opune ISIS, însă principala preocupare a israelienilor este sprijinul acordat de Iran regimului Assad. Assad oferă Iranului un paravan care permite sprijinirea grupărilor paramilitare ostile Israelului, precum Hezbollah și Hamas. Astfel, Israel prioritizează înlăturarea lui Assad și abia apoi înfrângerea ISIS.
Statele Unite și ISIS
În cazul Statelor Unite, unde principala direcție a politicii externe este dictată de către neoconservatori, războiul din Siria nu reprezintă altceva decât o continuare a planului de hegemonie globală americană, concept lansat de Secretarul Apărării, Richard Cheney și de Sub-Secretarul Paul Wolfowitz, la sfârșitul Razboiului Rece.
În 1991, Wolfowitz îi transmitea Generalului american Wesley Clark următoarele: „Însă lucrul extrem de important pe care l-am învățat (în urma Războiului din Golful Persic) este faptul că putem să intervenim militar în regiune – Orientul Mijlociu – fără ca sovieticii să ne oprească. Avem la dispoziție
între 5 și 10 ani în care să facem curat acolo, prin îndepărtarea vechilor regimuri sovietice – cele din Siria, Iran (sic!) și Irak – până când va apărea o nouă superputere pe scena globală, care să reprezinte o provocare la adresa noastră”.
Numeroasele războaie duse de Statele Unite în Orientul Mijlociu – Afganistan, Irak, Siria, Libia și altele – au urmărit scoaterea din scenă a Uniunii Sovietice, ulterior a Rusiei, dar și asigurarea unui avantaj hegemonic american. Toate aceste eforturi au eșuat.
Arabia Saudită și ISIS
Scopul principal al Arabiei Saudite și al Israelului este îndepărtarea lui Assad pentru a slăbi poziția Iranului.
Siria face parte din teatrul războiului de proximitate dintre Arabia Saudită sunită și Iranul șiit, cu ramificații în Yemen și ecouri în Bahrain, dar și în alte țări din zonă în care există neînțelegeri de ordin religios (inclusiv în Arabia Saudită însăși).
Turcia și ISIS
Pentru Turcia, înlăturarea lui Assad s-ar traduce prin dobândirea unui statut regional mult mai important.
La momentul actual, Turcia trebuie să facă față la cei trei inamici de la granița de sud: Assad, ISIS și kurzii naționaliști. Amenințarea ISIS s-a situat cumva în plan secund, comparat cu preocuparea față de Assad și kurzi. Însă atacurile teroriste din ultima vreme de pe teritoriul Turciei, care au fost revendicate de ISIS, ar putea schimba prioritățile.
Rusia și ISIS
Rusia și Iran și-au urmărit, la rândul lor, interesele în regiune, inclusiv prin sprijinirea unor grupări paramilitare și prin continuarea războaielor de proximitate (un tip de război instigat de marea putere, dar în care aceasta nu se implică activ n.r.).
Cu toate acestea, ambele puteri au declarat că sunt dispuse să colaboreze cu Statele Unite pentru distrugerea ISIS. Statele Unite au fost evazive față de aceste oferte, fiindcă sunt concentrate pe răsturnarea regimului Assad.
Establishment-ul de politică externă american îl acuză în continuare pe Vladimir Putin pentru sprijinul acordat lui Assad, în timp ce Putin îi acuză înapoi pentru încercările de a-l îndepărta pe acesta. Aceste nemulțumiri par simetrice, dar lucrurile nu stau chiar așa. Tentativa Statelor Unite și aliaților săi de a înlătura regimul Assad este o încălcare a Cartei ONU, în timp ce sprijinul oferit de Rusia este conform cu dreptul la auto-apărare al Siriei, stipulat în Cartă. Într-adevăr, Assad este un despot, însă Carta Organizației Națiunilor Unite nu-i permite niciunui stat să-și aleagă dictatorii pe care să îi debarce.
Persistența ISIS și erorile politicii externe SUA
Faptul că gruparea ISIS este încă prezentă în Orientul Mijlociu evidențiază trei greșeli strategice ale politicii externe americane, dar și o greșeală tactică gravă.
În primul rând, ambițiile neoconservatoare ale Statelor Unite ce urmăresc hegemonia globală prin schimbarea unor regimuri politice arată o aroganță periculoasă și reprezintă un calcul greșit: abordarea a eșuat lamentabil peste tot. Siria și Libia sunt doar ultimele două exemple în acest sens.
În al doilea rând, CIA a furnizat multă vreme arme și expertiză militară jihadiștilor suniți, prin intermediul unor operațiuni sub acoperire finanțate prin Arabia Saudită. Acești jihadiști au creat ISIS, astfel gruparea este născută în urma acțiunilor directe, chiar dacă neanticipate, ale politicii CIA și partenerilor săi saudiți.
În al treilea rând, percepția de nezdruncinat Statelor Unite asupra Iranului și a Rusiei ca fiind inamicii săi tradiționali este expirată în multe aspecte și alimentează o profeție care se autoîmplinește. Există perspectiva unor relații bune cu cele două țări.
În al patrulea rând, atunci când vorbim despre dimensiunea tactică, vom constata că tentativele Statelor Unite de a lupta pe două fronturi (atât împotriva lui Assad, cât și a Statului Islamic) au eșuat. De fiecare dată când s-a reușit o slăbire a rezistenței forțelor pro-Assad, jihadiștii suniți, inclusiv ISIS și Frontul al-Nusra, s-au întărit și au ocupat pozițiile lăsate libere.
Cum poate fi învins ISIS
Assad și omologii săi irakieni ar fi capabili să învingă ISIS, cu condiția ca SUA, Rusia, Arabia Saudită și Iran să ofere sprijin aerian și logistic. Într-adevăr, Assad va rămâne astfel la putere. Într-adevăr, Rusia își va face din Siria un aliat loial. Și da, Iranul va avea influențe mari în zonă. Cel mai probabil, atacurile teroriste vor continua pentru o vreme, chiar în numele ISIS. Însă gruparea teroristă nu va mai avea baze în Siria și Irak.
Acest scenariu va conduce la dispariția ISIS din Orientul Mijlociu și poate pune bazele reducerii tensiunilor din regiune. Statele Unite și Rusia ar putea să încheie noul război rece, prin încercarea comună de eliminare a jihadismului terorist (coroborată cu promisiunile că NATO nu va primi Ucraina în structurile sale și că va reduce investițiile în capacitățile defensive din Europa de Est, ceea ce poate contribui semnificativ la îmbunătățirea relațiilor diplomatice dintre cele două superputeri).
În plus, acțiunile de cooperare pentru eliminarea Statului Islamic le pot oferi Turciei și Arabiei Saudite, pe de-o parte, și Iranului, pe de altă parte, cadrul necesar derulării unor negocieri diplomatice. Securitatea Israelului ar putea fi mărită prin aducerea Iranul la masa negocierilor cu Occidentul, sporind în timp și șansele unei înțelegeri în problema Palestinei.
Extinderea ISIS reprezintă un simptom al greșelilor stategice comise de Occident, în special de Statele Unite ale Americii. Cu toate acestea, Occidentul este capabil să învingă ISIS. Marea întrebare este dacă Statele Unite sunt pregătite să-și regândească abordarea strategică pentru a îndeplini acest obiectiv.
Titlul și intertitlurile aparțin editorului (contact: laura.stefanut@digi24.ro)
Copyright: Project Syndicate 2016 - Why ISIS Persists
Puteți urmări Opinii și Analize care explică actualitatea pe Facebook
De același autor:
Ce însemnă Brexit pentru SUA și migrația mondială
De ce riscăm să nu producem suficientă energie regenerabilă la nivel mondial
