De ce este probabil ca UK să rămână în UE
Foto: Guliver/Getty Images
Uniunea Europeană pune mare presiune asupra Marii Britanii, astfel încât decizia de a părăsi Uniunea să fie luată mult mai repede și nu în intervalul de doi ani de zile prevăzut de TFUE. Totuși Uniunea Europeană nu are prerogativele și puterea de a obliga un stat membru să ia decizia de a ieși din Uniune; această decizie trebuie să vină din partea autorităților britanice, în conformitate cu noile prevederi ale articolului 50 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene.
Dacă Marea Britanie nu vrea nici peste cinci ani să definitiveze procedurile de părăsire a Uniunii Europene, practic poate să rămână membru în continuare, prin tergiversare, indiferent de rezultatul referendumului.
S-a observat, chiar în primele ore după anunțarea rezultatului referendumului, că cei care au votat pentru ieșirea din Uniunea Europeană nu au fost bine informați asupra consecințelor unei astfel de măsuri. S-a mers pe o retorică naționalistă, fără ca cetățenii britanici să înțeleagă urmările pe care această decizie le poate avea asupra economiei britanice.
În domeniul financiar, Londra este unul dintre marile centre financiare ale lumii. Foarte mulți investitori preferă Londra și nu New York sau Tokyo, fiindcă acest centru financiar este parte a Uniunii Europene și vorbim de libertatea de mișcare a capitalurilor — practic banii se pot mișca liber în spațiul Uniunii, în toate cele 28 de state membre.
Rezultatele referendumului au dus imediat la probleme pe piața bursieră internațională și piața de investiții pentru că finanțatorii nu mai sunt la fel de interesați de centrul financiar londonez, în condițiile în care nu vor mai avea aceleași avantaje financiare înăuntrul Uniunii. Vor alege probabil New York-ul, care va avea beneficii mai bune decât Londra. Într-un scenariu al părăsirii UE de către Marea Britanie trebuie avut în vedere statutul pe care acest stat îl va negocia cu instituțiile europene și privilegiile pe care și le va păstra ca stat terț partener UE.
În momentul acesta se negociază un tratat economic și de investiții cu Statele Unite ale Americii, TTIP, care practic va crea cea mai mare piață economică la nivel mondial: piața economică a Uniunii Europene și cea a SUA vor deveni o singură piață, iar produsele vor avea libertate de mișcare pe ambele teritorii. Se urmărește (încă sunt negocieri) eliminarea taxele vamale în totalitate, iar produsele care sunt acceptate spre comercializare în UE vor putea fi comercializate și în America — automat și invers.
De aceea au existat discuții bilaterale SUA - UK înainte de referendum, pentru a se sublinia dezavantajele economice pe care le-ar avea Marea Britanie dacă ar ieși din Uniune: practic ar rămâne în afara negocierilor economice care se poartă în acest moment. Ca exportator net pe piața UE, Marea Britanie va fi, de asemenea, afectată.
Cred că toate aceste aspecte pot duce la decizia UK de a rămâne în Uniune.
“Scoția și Irlanda pot cere Comisiei Europene ca ieșirea din UE să nu li se aplice”
În plus, Irlanda de Nord și Scoția deja au anunțat că ele vor să rămână parte a Uniunii Europene și că nu doresc punerea în aplicare a referendumului: majoritatea scoțienilor și irlandezilor au votat împotriva Brexit. Prin urmare, cred că este foarte posibil scenariul în care ei vor bloca implementarea rezultatelor acestui referendum și vor solicita reorganizarea lui.
Reorganizarea referendumului este cea mai probabilă variantă. UK fie organizează un al doilea referendum și va implemementa rezultuatele respective, fie va ajunge în situația ca din Marea Britanie să rămână Mica Anglie — fiindcă Irlanda și Scoția cu siguranță vor rămâne parte a Uniunii Europene așa cum au declarat deja reprezentanții autorităților locale, ceea ce nu cred că își dorește cineva la nivelul Marii Britanii.
Cum pot face asta? Vor organiza alte referendumuri. Scoția a decis indirect rămânerea în Uniunea Europeană și prin referendumul din 2014 (care viza desprinderea de UK). Atunci s-a promovat ideea că UK este parte a Uniunii Europene și odată ce Scoția s-ar desprinde, va fi o mare problemă pentru aceasta exact din motivele enunțate mai sus — Scoția ar fi rămas în afara Uniunii Europene și ar fi trebuit să adere ca un nou stat, iar toată procedura de aderare putea dura 10 ani de zile. A fost argumentul care i-a determinat pe scoțieni să rămână parte a UK după referendumul pentru independență.
Acum situația creată va impune reluarea referendumului de despindere de Marea Britanie și rămânerea Scoției în UE — iar Irlanda va face la fel. Depinde însă cum va fi negociată ieșirea Marii Britanii din UE, dar cel mai probabil va fi legată doar de acele teritorii care au votat Brexit sau care își doresc efectiv să iasă dacă în restul teritoriilor vor fi deja rezultate ale unor referendumuri în vederea rămânerii în UE.
Scoția și Irlanda pot cere Comisiei Europene ca ieșirea să nu li se aplice. Londra vrea la rândul ei să rămână în Uniunea Europeană, dar este doar un oraș, așa că nu va putea, cel mai probabil să beneficieze de avantajele celor 2 regiuni britanice. Riscul divizării Marii Britanii există totuși.
Cred că nu se va ajunge aici. De aceea, consider că următorul premier va incerca să găsească o nouă modalitate de consultare a cetățenilor britanici, de data aceasta informați cu privire la decizia ieșirii din UE.
“Cred că acum este un moment potrivit pentru Comisia Europeană de a renegocia statutul de stat membru cu drepturi și obligații depline al UK”
Uniunea Europeană pune presiune acum pe Marea Britanie fiindcă aceasta niciodată nu a fost un membru deplin. De cele mai multe ori UK și-a asumat părți din Tratatele Uniunii Europene care o avantajau și asta a impiedicat evoluția instituțională a UE. Spre exemplu, deși Uniunea Europeană are posibilitatea să avizeze suprastatal bugetele naționale și felul în care sunt alocați banii publici, Marea Britanie este singurul stat care s-a opus unui astfel de control din exterior.
De asemnea, regulamentele cu privire la pescuit și cele legate de apele teritoriale nu sunt implementate în totalitate de Marea Britanie. Franța e dezavantajață pe chestiunea asta, fiindcă cele două state sunt în competiție în domeniu, iar prin implementarea regulamentelor UE în materia pescuitului are criterii mai ridicate de îndeplinit, în vreme ce UK este avantajată.
Marea Britanie este statul membru care a știut întotdeuna să-și urmărească propriile interese. Un alt exemplu este moneda — nu a dorit adoptarea euro, considerând că ar fi scăzut pentru o perioadă scurtă de timp nivelul de viață al britanicilor, ceea ce nu a vrut să își asume — dar Germania a făcut-o. În momentul în care a renunțat la marcă nivelul de viață al germanilor a scăzut mult (euro era semnificativ sub nivelul mărcii) însă și-a asumat asta pe termen scurt, astfel încât să promoveze o economie solidă în plan european. Dar Marea Britanie nu a părut dispusă să facă același efort economic și financiar.
Cred că acum este un moment potrivit pentru Comisia Europeană de a renegocia statutul de stat membru cu drepturi și obligații depline al UK. Sunt multe probleme care pot fi rediscutate și care ăn acest context sunt în avantajul ambelor părți, dacă UK va continua să rămână în UE.”
Titlul, introducerea și sublinierile aparțin editorului (contact: laura.stefanut@digi24.ro)
Puteți urmări Opinii și Analize care explică actualitatea pe Facebook
Pe aceeași temă:
Brexit va fi catalizatorul unei noi crize globale
Brexit a deturnat Marea Britanie de la principala problemă europeană
