De ce este găunos discursul PNL pro DNA și anticorupție
Văzând cât de prost a recepționat opinia publică votul din Senat și scăparea lui Gabriel Oprea de acuzația de ucidere din culpă, liberalii s-au repliat. Nu imediat, ci după ce au început să apară informații că și niscaiva senatori PNL ar fi pus umărul la apărarea „interesului național”. Întâi au cerut reluarea votului, dar glonțul acesta s-a cam pierdut în aer pe fondul grabei cu care Liviu Dragnea a acceptat propunerea. Apoi, liberalii au venit cu un ultimatum: dacă într-o săptămână nu se votează proiectul privind ridicarea imunității în 48 de ore, ei apelează la variante radicale. În goana disperată după câteva puncte în sondaje, au uitat însă câteva „detalii”.
„E un proiect pentru care o să dăm un ultimatum colegilor de la PSD, şi spun asta la modul cel mai serios. Gândiţi-vă că de doi ani de zile ne duc cu zăhărelul, exprimând în spaţiul public cum că vor scoaterea imunităţilor, ridicarea tuturor procedurilor care împiedică buna înfăptuire a justiţiei. Dar ştiţi cum e la PSD, diferenţa între declaraţia publică şi ce se întâmplă la vot este foarte mare”, a declarat apăsat, luni, după ședința conducerii partidului, co-președintele PNL Alina Gorghiu. Pentru a fi și mai convingător discursul pro DNA și anticorupție, șefa liberalilor a ținut să amintească faptul că PNL ar fi depus încă din 2014 un proiect de lege pentru simplificarea și urgentarea procedurii de ridicare a imunității aleșilor, incluzând termenul de 48 de ore în care o Cameră să se pronunțe asupra cererilor procurorilor.
Să vedem însă cum stau lucrurile în realitate. E adevărat că, în septembrie 2014, 42 de parlamentari PNL-PDL au depus un proiect de lege de stabilire a unor termene precise pentru tranșarea solicitărilor DNA - 24 de ore pentru redactarea unui raport de către Comisia juridică și alte 24 de ore pentru votul în plen. La fel de adevărat este că proiectul implica și înlocuirea votului secret cu vot electronic deschis pentru toate cererile vizând începerea urmăririi penale sau reținerea și arestarea preventivă. Proiectul a rămas blocat în Comisia specială pentru statut. Dar nu neapărat pentru că PSD și asociații s-ar fi opus din răsputeri, ci pur și simplu pentru că proiectul liberalilor a fost greșit conceput. În loc să propună modificarea Regulamentelor celor două Camere, au propus modificarea Legii privind Statutul senatorilor și deputaților. Grava eroare a fost evidențiată, sec, de Consiliul Legislativ, care a arătat că nici măcar nu are sens dezbaterea proiectului propus, pentru că s-ar încălca o decizie a Curții Constituționale referitoare la aria de acțiune a puterii legiuitoare. Să nu aibă PNL niciun jurist care să știe toată această bucătărie juridică și să fi putut preîntâmpina eșecul? Iar, odată eșuat demersul, de ce nu au revenit liberalii, imediat, cu un nou proiect, corect conceput? De ce au așteptat aproape doi ani pentru a repune subiectul pe tapet sub formă de ultimatum?
Dar liberalii nu sunt, din păcate, la prima dovadă a diferenței uriașe dintre discurs și acțiune. Să ne amintim un alt episod: cel al dublului vot în Parlament pe proiectul de lege care ar fi permis aleșilor locali - primari, consilieri, șefi de CJ - să-și păstreze mandatul și după condamnarea definitivă pentru fapte de corupție, în cazul suspendării pedepsei închisorii. La primul vot în Senat (Cameră decizională pe proiect), pe 21 decembrie 2015, au fost prezenți 15 senatori PNL dintr-un total de 50. Dintre aceștia, cinci au votat „pentru”, patru „împotrivă” și cinci s-au abținut, deși senatorul Octavian Motoc a precizat în plen că „grupul parlamentar liberal va vota împotriva acestei inițiative”. Pe 8 iunie 2016, proiectul ajunge iar în Senat ca urmare a cererii de reexaminare formulate de președintele Klaus Iohannis. De data aceasta, au fost prezenți jumătate dintre senatorii PNL, 23 votează „împotrivă” și doi se abțin (unul fiind fostul ministru de Interne Traian Igaș). Ulterior, legea avea să fie declarată neconstituțională, CCR fiind sesizată de președinte, nu de parlamentarii PNL.
În fine, un alt exemplu: scăparea de răspundere penală a aleșilor care și-au angajat, înainte de august 2013, rudele la cabinetele parlamentare. În ședința comună din 22 iunie 2016, proiectul de lege inițiat de trei parlamentari PSD și UDMR a fost votat și de liberali. 306 voturi „pentru”, niciun vot „împotrivă” și o singură abținere! Ulterior, pe sesizarea către Camera Constituțională, depusă de 99 de deputați, a apărut semnătura unui singur liberal, Mihăiță Calimente.
Evident, exemplele sunt mult mai numeroase, dar cele trei amintite sunt relevante pentru diferența majoră dintre discursul public și acțiunea PNL.
Liberalii au și ei nume grele care se văd chemate la DNA. Cel mai recent caz este chiar al co-președintelui Vasile Blaga, audiat astăzi, în calitate de suspect, într-un dosar de trafic de influență și plasat sub control judiciar. Anterior, liderul liberal a fost audiat la DNA cică pentru un banal și ușor accident rutier. Adevăratul motiv al acestei audieri, deocamdată ca martor, a lui Vasile Blaga, rămâne de aflat. Oricum, un lucru este tot mai clar: liberalii sunt departe de a fi înțeles așteptările străzii și de a-și fi îndeplinit promisiunea reformării partidului. Și, după modelul patentat de PSD, continuă practica zăhărelului. Cu mai puțin succes însă.
