De ce e bine că Finlanda vrea să ofere un venit de bază universal

Una dintre cele mai mari provocări politice ale secolului 21 este dezvoltarea unui sistem de bunăstare socială care să fie eficient și echitabil. Deficiențele statu-quoului sunt criticate de toată lumea, la fel ca eventualele soluții propuse. Unele țări sunt însă gata pentru schimbare.

De la 1 ianuarie 2017, Finlanda a devenit prima țară europeană în care cetățenii fără loc de muncă vor primi un venit de bază universal, prima dată sub forma unui plan pilot.

Ilustrație: Getty Images

Proiectul finlandez, creat de agenția guvernamentală responsabilă de asigurările sociale finlandeze (KELA), va rula ca sistem pilot pentru 2000 de oameni fără loc de muncă, aleși aleatoriu, care vor primi 560 de Euro lunar.

Beneficiarii vor continua să fie plătiți și în situația în care se vor angaja dar, mai important, și dacă aleg să nu își caute un loc de muncă. Perioada de încercare a proiectului va fi de doi ani și are ca scop să reducă nivelul mare al șomajului.

Ca și alte state occidentale, Finlanda a avut pentru multă vreme un sistem complex de protecție socială care putea să determine o persoană fără loc de muncă să refuze un job prost plătit (sau pe termen scurt) de teama pierderii sau reducerii drastice a ajutorului financiar primit de la stat. Acest tip de sistem produce un cerc vicios în care beneficiarul de ajutoare sociale preferă să rămână șomer. Teama de a pierde  beneficii “certe” pentru un salariu “incert” devinea o barieră importantă în calea angajării.

Astfel de situații se regăsesc des în Europa continentală și mișcarea guvernului Finlandei de a lansa planul unei modificări majore este îndrăzneață. Probabil că sunt încurajați de succesul unor planuri similare de reducere a sărăciei în zone din Africa sau India. Și Scoția a analizat varianta desființării actualului sistem de protecție socială și introducerea unui venit garantat pentru toți cetățenii, tot cu speranța de rezolva problema șomajului în masă.

Însă această metodă nu e pe placul tuturor. În iunie 2016, după o dezbatere deschisă și pe alocuri aprinsă, votanții elvețieni au respins cu majoritate covârșitoare planul unui venit de bază universal, doar 23% dintre aceștia au susținut planul.

Dacă ne uităm la logica din spatele experimentului finlandez, se poate argumenta că sistemul unui venit de bază are mai multe avantaje decât dezavantaje.

În primul rând, venitul de bază universal ar simplifica foarte mult sistemul de protecție socială, prin reducerea birocrației și ar avea ca rezultat un sistem mai eficient și mai echitabil, care ar putea elimina sărăcia extremă. De asemenea, va răsplăti munca neremunerată, care contribuie la binele societății - cum ar fi persoanele casnice (îngrijirea in familie a copiilor, a bătrânilor, bolnavilor etc.).

Venitul universal i-ar face pe oameni să simtă că au o plasă de siguranță, ceea ce ar contribui la bunăstarea socială și ar da curaj mai multor oameni să devină întreprinzători.  

Alt avantaj important este că venitul de bază universal ar trebui să elimine aproape complet fraudele cu ajutoarele sociale care, în cazul UK spre exemplu, se ridică la miliarde de lire sterline anual.

Criticii acestei soluții cred că ea va răsplăti și va încuraja lenea. Unii chiar au denunțat o întoarcere la practicile din societățile comuniste. Cea mai mare îngrijorare a fost că dacă dai oamenilor bani “gratis”, va fi un factor de atracție pentru valurile de imigranți. E întemeiată teama?

Europa are în acest moment cea mai gravă criză de migrație de la Al Doilea Război Mondial. Existența unui venit de bază universal în regiune ar putea face continentul să devină un loc și mai atractiv. Anul trecut, Marea Britanie a cunoscut cel mai mare nivel al migrației din istoria sa, cu o cifra de aproximativ 335.000 de persoane. S-a sugerat că imigranții ar putea renunța la Marea Britanie, atrași de Finlanda, în speranța unei vieți mai ușoare datorită venitului de bază. Acest argument a fost dominant și în cazul dezbaterii din Elveția.

Criticii indică și problema cetățenilor europeni care au tendința să se mute din țările cu PIB-ul mai mic către tările cu PIB-ul mai mare (“benefit tourism”), fără a avea intenția să-și găsească de lucru.

Cu toate aceste discuții, se trece cu vederea un element cheie. Venitul mediu din sectorul privat în Finlanda este de aproximativ 3.500 de Euro pe lună, iar venitul de bază universal ar fi de doar 16% din această sumă. Oare sunt suficienți bani pentru a trăi bine în Finlanda?

Despre autori 
Surraya Rowe: Profesor, predă finanțe la Cardiff Metropolitan University

Chris Parry: Lector senior, predă finanțe și contabilitate la Cardiff Metropolitan University

Copyright: The Conversation