De ce a eșuat lovitura de stat din Turcia și care vor fi urmările?

Fie că au succes sau nu, loviturile de stat puse la cale de armată au avut un model predictibil în Turcia.

Grupările politice (de obicei islamice, văzute de soldați ca fiind în contradicție cu viziunea lui Kemal Ataturk pentru o Turcie secularizată) ajung să aibă din ce în ce mai multă influență. Tensiunile cresc, de multe ori însoțite de mișcări de stradă violente. Apoi intervine armata, care consideră că restabilirea ordinii și revenirea la principiile statului secular face parte din atributele sale constituționale.

De data asta lucrurile au funcționat diferit.

Foto: Guliver/Getty Images

În urma unor procese fictive intentate ofițerilor adepți ai statului secular, Președintele Recep Tayyip Erdogan a reușit să reconfigureze ierarhia militară și să plaseze oamenii săi loiali la vârful acesteia.

În timp ce țara se confrunta cu un val de atentate teroriste și cu provocări economice, nu s-a observat vreo neliniște sau opoziție din partea armatei la adresa lui Erdogan. Din contră, reconcilierea recentă a lui Erdogan cu Rusia și Israel, precum și aparenta intenție de a se retrage din războiul civil din Siria, au reprezentat cel mai probabil un motiv de relaxare printre ofițerii turci de rang înalt.

Puciștii amatori

Nu mai puțin surprinzător a fost și comportamentul de amatori al puciștilor, care au reușit să-l captureze pe Șeful Statului Major, însă par să nu fi făcut un mare efort pentru a-l captura pe Erdogan (sau vreun lider politic important).

Posturile de televiziune importante au emis ore în șir, iar atunci când soldații au intrat în studiouri, incompetența lor a fost aproape comică.

Avioanele militare au mitraliat civili și au atacat Parlamentul — un comportament destul de atipic pentru militarii turci (în afara zonelor de insurgență kurdă).

Rețelele sociale au fost împânzite cu poze ce arată soldați descurajați (și aparent confuzi), scoși cu forța din tancuri și dezarmați (sau chiar mai rău) de către mulțimi formate din civili agresivi  — scene pe care n-am crezut că o să le văd vreodată într-o țară ce a ajuns să urască loviturile de stat, dar care-și iubea soldații.

Cine au fost puciștii

Erdogan s-a grăbit să-l acuze pe fostul său aliat și actual dușman, clericul exilat pe nume Fethullah Gulen, care conduce o mișcare islamică semnificativă din suburbiile orașului Philadelphia. Deși ar trebui să privim aceste acuze cu o doză de scepticism, ele sunt mai pertinente decât par.

Știm că există o influență gulenistă semnificativă în rândul cadrelor militare (fără care acțiunile anterioare ale guvernului împotriva ofițerilor turci de rang înalt - așa-numitele cazuri Eregenekon și Sledgehammer - nu ar fi avut loc). De fapt, aramata reprezenta singurul bastion gulenist ce încă rezistă în Turcia, după ce Erdogan a înlăturat simpatizanții mișcării din sistemul judiciar, poliție și instituții media.

Mai știm că Erdogan pregătea o amplă acțiune de înlăturare a guleniștilor din rândurile armatei. Câțiva ofițeri fuseseră deja arestați, fiind acuzați de falsificarea unor dovezi folosite în procese judiciare și se zvonea că urma să înceapă vânătoarea guleniștilor după întrunirea de luna viitoare a Consiliului Suprem de Apărare.

Prin urmare, guleniștii aveau motivul, iar sincronizarea evenimentelor pare a sugera implicarea acestora.

Ironia supremă constă în faptul că Erdogan se temea de o lovitură de stat din partea seculariștilor, dar e posibil ca aceasta să fi venit dinspre foștii săi aliați — care au fost, la rândul lor, responsabili pentru mai multe planuri de a da lovituri de stat împotriva lui Erdogan.

Pe de altă parte, o lovitură de stat sângeroasă pare a nu fi conformă cu modul de operare tradițional al mișcării Guleniste, care preferă manipulările din culise, nu violența explicită.

Lovitura poate să fi fost însă o ultimă tentativă disperată de redobândire a puterii, dat fiind că guleniștii se așteptau să piardă ultimul lor bastion semnificativ din Turcia.

Ce va urma?

Având în vedere toate întrebările la care nu există răspunsuri clare, ne putem aștepta la turnuri noi în săptămânile ce urmează.

Totuși, putem spune că tentativa aceasta îi va da apă la moară lui Erdogan și îi va legitima vânătoarea de vrăjitoare deja declanșată la adresa susținătorilor lui Gulen.

Mulți vor fi înlăturați din funcția pe care o dețin, vor fi arestați și judecați fără a se ține cont de regulile și principiile statului de drept și de prezumpția de nevinovăție. Există deja apeluri îngrijorătoare cu privire la reintroducerea pedepsei cu moartea, pedeapsă ce urmează a fi aplicată și în cazul puciștilor, iar experiența ne spune că în categoria de ”pucist” poate intra oricine în viziunea lui Erdogan.

Acțiunile violente ale maselor asupra soldaților capturați amintește de teroarea iacobină și vor putea pune în pericol dreptul la un proces echitabil în Turcia.

Tentativa loviturii de stat este o veste proastă și pentru economie. Reconcilierea recentă, deși superficială, a lui Erdogan cu Rusia și Israel a pornit de la premisa restabilirii circulației fluxurilor de capital și de turiști. Aceste speranțe par acum departe de realizare.

Lovitura de stat eșuată a scos la iveală faptul că diviziunile de la nivel politic sunt mult mai adânci și mai grave decât anticipau până și cei mai pesimiști analiști. Ceea ce nu creează un mediu propice investițiilor de capital sau turismului.

Însă, din punct de vedere strict politic, lovitura de stat eșuată e mană cerească pentru Erdogan. Acesta a și afirmat, când încă nu se știa deznodământul, că ”revolta este un dar de la Dumnezeu fiindcă ea ne va ajuta să facem curățenie în armată”. Acum, după ce lovitura de stat a eșuat, Erdogan va avea suficientă putere politică pentru a opera modificările constituționale pe care și le dorea de mult timp, în vederea întăririi poziției președintelui și a concentrării puterii în mâinile proprii.

Eșecul loviturii de stat va consolida o poziție autoritară a lui Erdogan și nu va ajuta prea mult democrația din Turcia. Dacă ar fi reușit totuși, consider că ar fi dăunat atât de mult perspectivelor democratice din Turcia, încât ar fi avut efecte foarte grave pe termen lung. Acesta ar fi cam singurul motiv de bucurie.

Pe același subiect: 

Situația din Turcia explicată pe scurt

Starea Națiunilor. De ce este susținut Erdogan de Occident?

Titlul, sublinierile și intertitlurile aparțin editorului (contact: laura.stefanut@digi24.ro)

Copyright: Project Syndicate 2016 - Turkey’s Baffling Coup