Dăncilă şi Regele. Muşamalizarea afacerii Vâlcov

 

 

Consilier de stat la cabinetul premierului României (aspectul oficial) şi prim-ministru din umbră la Palatul Victoria (aspectul neoficial), Darius Vâlcov se află de câteva săptămâni într-o ofensivă fără precedent la acest nivel, ţintele atacurilor sale, vizibil lipsite de discernământ, fiind variate: persoane fizice, persoane juridice, oficiali ai statului român. 

 

Pe tort, cireaşa a pus-o însă abia zilele trecute, când Vâlcov a lovit năprasnic, prin publicarea fără scrupule a unui document medical aparţinând unui cetăţean care a devenit cunoscut prin opoziţia făcută regimului, respectiv prin difuzarea unui clip cu care, deşi a tras în direcţia preşedintelui Iohannis, a nimerit cu totul alte ţinte: memoria victimelor Holocaustului şi Germania din zilele noastre, în dreptul căreia "istoricul" Darius Vâlcov pune un interesant semn de egalitate cu cea din vremea naziştilor.

 

Gravitatea gesturilor lui Darius Vâlcov a putut fi palpată de marele public inclusiv prin reacţiile care au urmat, venite deopotrivă din ţară (inclusiv din arcul guvernamental) şi din străinătate. 

 

A lipsit, însă, cu desăvârşire o condamnare pe măsura faptelor din două zone sensibile şi extrem de relevante: cabinetul premierului şi cabinetul "preşedintelui".

 

Primul nu a avut nicio reacţie, dar niciuna, pe când cel de-al doilea a avut, însă una în sens opus celei care s-ar fi cuvenit. "Poate fi un gest nefericit, dar nu cred că trebuie să îşi dea demisia sau să fie demis de acolo", a declarat "preşedintele", adică Liviu Dragnea, care, astfel, nu doar că i-a asigurat un scut la nivel înalt lui Darius Vâlcov, ci a şi alimentat suspiciunile că nu ar fi cu totul străin de abordarea omului său de încredere, cu care are atâtea în comun - de la iniţierea unor politici economice aberante, la strunirea miniştrilor ca la strungă şi până la... cazier.

 

Sigur că prestaţia generală a Vioricăi Dăncilă alimentează o tentaţie la fel de generală de a face tot mai mult abstracţie de domnia sa, de a ne formula aşteptări microscopice, de a trece la "şi altele" tot ceea ce face prost - de la gafe, la decizii şi până la loialităţi suspecte. 

 

Şi totuşi, tăcerea premierului pe fondul scandalului declanşat de purtarea consilierului său cel mai important nu poate fi trecută cu vederea, oricât de insignifiant şi lipsit de substanţă ar fi omul politic Viorica Dăncilă. Raportat la rangul pe care îl are în statul român, gestul lui Dăncilă de a merge pe sub radar în afacerea Vâlcov reprezintă o greşeală şi o sfidare la fel de mari ca abuzurile la care se dedă Darius Vâlcov. 

 

De exemplu, Viorica Dăncilă începe joi o vizită într-un stat partener al României, cu care Bucureştiul stă la masă şi în Uniunea Europeană, şi în NATO, un stat partener care găzduieşte un număr imens de cetăţeni români - Spania.

 

Potrivit unui anunţ făcut, marţi, de Casa Regală de la Madrid, Dăncilă va fi primită în audienţă de Regele Felipe al VI-lea, o deplasare externă pe care premierul de la Bucureşti o pregăteşte fără să fi tranșat scandalul iscat de consilierul său și premier din umbră. Un scandal care are două dimensiuni - una de politică externă, alta de politică internă, dar cu certe şi nedorite reverberaţii internaţionale.

 

Prima dimensiune şi-a făcut simţită prezenţa prin reacţiile care au existat în Germania la paralela Iohannis-Hitler pe care Vâlcov a făcut-o în spaţiu public, iritarea pe tema derapajelor de acest fel ale unor oficiali guvernamentali de la Bucureşti atingând cote înalte încă înaintea ieşirii lui Vâlcov, fapt demonstrat şi de precizările pe care ministrul de Externe, Teodor Meleşcanu, a simţit nevoia să le facă la reuniunea anuală a diplomaţiei române, în prezenţa omologului său german, Heiko Maas. 

 

A doua dimensiune ţine de publicarea unui document medical al unui cetăţean care a dobândit o anumită notorietate prin opoziţia sa faţă de puterea de la Bucureşti. Cum gestul îi aparţine celui mai influent consilier al premierului şi, neoficial fie spus, celui mai influent locatar de la Palatul Victoria, cum răspândirea unor asemene a acte e de natură penală şi cum în discuţie este acum posibila complicitate a unor instituţii de stat, afacerea Vâlcov vine practic să confirme intrarea României pe traiectoria statului poliţienesc.

 

Când un opozant al regimului este umilit public de un oficial al statului român şi când, prin ricoşeu, în acest fel li se "arată pisica" şi altor voci care nu vibrează cu "linia dreaptă a Partidului", devine limpede nivelul până la care s-a erodat democraţia românească, devine îngrijorătoare tendinţa ce poate fi observată şi uşor de anticipat faptul că în cancelariile prietene se aprind luminile de avarie.

 

Ei bine, tocmai în acest context, la care se adaugă şi tentativele tot mai vizibile ale puterii, de zădărnicire a anchetei privind intervenţia Jandarmeriei la protestul din 10 august (ultima tentativă AICI), premierul Viorica Dăncilă alege să plece într-o vizită externă, într-un stat partener, cu acea seninătate cu care pronunţă "a doia" în loc de "a doua".

 

Întâmplător, însă, Viorica Dăncilă merge zilele astea într-o ţară care a trecut, recent, printr-un cutremur politic de anvergură, soldat cu pierderea guvernării de către dreapta tradiţională. Şi nu oricum, ci prin moţiune de cenzură (o premieră în ultimii 43 de ani) şi nu din orice motiv, ci dintr-unul atât de sensibil pentru PSD, Dragnea, Dăncilă, Vâlcov: corupţia la nivel înalt.