Coaliția care va schimba România din temelii

A fost cea mai bizară campanie electorală din 1990 încoace. Au lipsit tensiunea, marile revelații, accentele dramatice, confruntările directe între candidații de marcă. Din această cauză, dezbaterile, chiar și atunci când au atins teme importante, au fost terne.

Dar pentru că a fost altfel, nu înseamnă că a fost o campanie nesemnificativă. Din contră. A lipsit show-ul, dar mesajele esențiale transmise de cei implicați au răzbătut clar și cu forță. Doar că în altă împachetare decât cea cu care eram obișnuiți. Camuflată. Asta ne obligă cu atât mai mult să să le evidențiem. Pentru că din ele derivă prioritățile perioadei ce urmează.

Primul mesaj – pregătirea asaltului final pentru oprirea luptei anticorupție. Aparent, această temă, poate cea mai importantă a alegerilor din ultimii 12 ani, a lipsit din campanie. Referirile la corupții de pe listele unor partide, la marile tunuri date cu complicitatea unor politicieni, au fost rare și fără vlagă.

Motivul este foarte simplu. Doar USR și-a permis să arate cu degetul. PNL a ratat în mare măsură șansa de a arăta că, deși nu a mers până la capăt cu reforma internă, are suficiente argumente pentru a nu fi inclus în plutonul PSD-ALDE-PMP-PRU.

Dar și dacă au lipsit acuzațiile explicite între candidați și partide, ”greii” politicii și-au exprimat cu forță poziția față de lupta anticorupție: ”suntem de acord cu ea, de formă, dar ne apărăm corupții până la capăt și nu ne vom lăsa până ce nu îi vom demite pe cei ce ne pun în pericol rețelele!”.

Este ceva nou? Da. Decizia de a nu-i ataca pe corupții celorlalți, cuplată cu abundența de penali de pe propriile liste lor arată că avem de-a face deja cu o coaliție politică unită de opoziția față de DNA și de instituțiile care o susțin.

Chiar dacă partidele care o compun nu și-au trecut această opoziție în programele de guvernare, comportamentul lor din campanie nu mai lasă niciun dubiu că în România vorbim deja de o Alianță anti-DNA. În funcție de rezultatul votului de duminică, există o șansă ca următorii patru ani să consemneze finalul confruntării dintre stat și această Alianță. Singura certitudine: va fi un război și mai aprig decât până acum!

Al doilea mesaj – revenirea în forță a discursului naționalist extremist și xenofob. Creșterea valului anti-imigrație în Europa și SUA a reamintit unor politicieni români și unor tineri aspiranți că nu contează cât de corupt sau incompetent ești dacă poți să demonstrezi că există niște străini și mai nocivi decât tine, care pândesc din umbră să ne fure țărișoara mai dihai decât au făcut-o sau ar face-o ei.

Și dacă vom avea norocul ca niciunul dintre ei să nu ajungă în Parlament, asta nu înseamnă că am scăpat de pericol. Virusul naționalist este extrem de contagios, iar România este vulnerabilă. Au demonstrat-o nu doar de anii de glorie ai lui Vadim Tudor ci și înclinațiile multor generații de intelectuali de calibru care nu au rezistat tentației de a vedea în străini principala sursă de neîmplinire a poporului nostru.

Este un moment istoric propice revenirii fantomelor care ne-au bântuit vreme îndelungată și care au făcut prăpăd și prin aceste locuri. Rușii le-au întins covorul roșu. Propaganda lor anti-occidentală, anti-globalizare, anti-imigrație, anti-diversitate, pro-”valori tradiționale” își arată deja rezultatele.

A îmbolnăvit deja organisme mult mai robuste decât al nostru. Și-au făcut agenți de influență fără voie chiar din rândul celor care le cunosc bine metodele de lucru. Dacă și ”conservatorii” noștri au ajuns să le dea o mână de ajutor în condamnarea valorilor societății deschise, doar pentru că s-au săturat de prea mult ”liberalism”, la ce să ne mai așteptăm de la cei chinuiți de săracie sau cu o educație precară?!

Ce pretenții să mai avem de la marii corupți care instigă cu cinsim la intoleranță pentru a smulge voturi dacă și numeroși intelectuali valoroși, onești, au început să înfiereze decadența occidentală, atitudinea prea permisivă față de imigranți și minorități sexuale, cot la cot cu preoții înregimentați în armata de pan-slavici?!

Nu derapajele unor oameni de bună-credință sunt problema, ei își vor găsi rapid echilibrul când lucrurile vor deveni mai clare, dar aceste derapaje vizibile la oameni de caracter sunt un indicator foarte relevant pentru cât de mult a crescut presiunea curentului naționalist, xenofob, rasist. Dacă ei se clatină, nu e greu să ne imaginăm cât de greu îi va fi să reziste majorității.

Norocul nostru este că, în clipa de față, cei ce vor să profite de pe urma mareei de intoleranță nu sunt nici credibili, nici carismatici. Se pot decide multe prin ordin pe unitate, dar nimeni nu poate șterge însemnele corupției de pe frunți și nici nu poate picura vocație mesianică peste un cârnățar. Dar asta nu înseamnă că, în viitor, unul dintre cei ce au început să facă săli pline cu mesaje pe sufletul Maicii Rusia nu ar putea rupe lanțul.

Soluția pentru a ne proteja ca societate de recăderea în păcatele naționalismului este tot în mâinile politicienilor. Da, știu că zâmbiți amar, a lehamite, dar nu există altă cale. Cetățenii trebuie să aibă o ancoră solidă pentru a nu fi luați pe sus de suflul demagogilor.

Această ancoră nu poate fi decât statul, legea și slujitorii lor onești și inteligenți. Iar cei ce pot clădi un stat care să vindece de disperare milioanele de români care se simt abandonați nu sunt alţii decât politicienii. Oamenii pe care îi vom vota duminică.

Este adevărat, însă, că primul pas ei trebuie să îl facă. Ei sunt cei chemați să formeze singura coaliție care poate schimba din temelii România. O coaliție între cetățeni și conducători. Degeaba au înființat un partid, degeaba au intrat în Parlament dacă își ratează principalul obiectiv: crearea procedurilor de incluziune a cetățenilor în mecanismele de decizie politică.

Doar când politicienii vor începe să-și dedice tot timpul aflării problemelor care ne împiedică să ne atingem potențialul, întâlnirilor cu cât mai multe segmente ale societății și găsirii soluțiilor care să mulțumească un număr cât mai mare de cetățeni vom ști că am apucat-o pe drumul bun. Doar când politicienii se vor lăsa consumați de dorința de a se conecta cu cât mai multe comunități, pentru a le reprezenta, onest și competent, interesele, vom ști că binele comun nu mai este o vorbă goală în România.

Par departe și naïve astfel de gânduri. Dar nu uitați că există enorm de multe exemple în lume, în istorie, de țări care au fost la un moment în locul României și care au reușit să-și depășească limitele, condiția și au rupt blestemul subdezvoltării. Schimbarea a început tot de la o mână de oameni cărora concetățenii lor le-au dat o șansă, ca să arate ce pot.

P.S. Nu este nevoie să vă reamintesc cât de important este să votați duminică. O știți deja. Dacă sunteți suficient de curioși și răbdători ca să citiți până la capăt articole de opinie, indiferent dacă sunteți sau nu de acord cu autorii, înseamnă că vă pasă în ce fel de țară trăiți.