Cine întârzie proiectele care ar putea aduce „o viață mai bună pentru români”?

Guvernul Dăncilă s-a reunit astăzi în prima ședință pe 2019. A discutat despre înființarea Teatrului Muzical „Ambasadorii”, a scos pe tușă niște prefecți și subprefecți și l-a oficializat pe Darius Vâlcov drept evaluator al activității de anul trecut a Executivului. Nu a discutat și aprobat însă vreun proiect de buget pentru 2019. Nici bugetul de stat, nici bugetul asigurărilor sociale. Cu zi ce trece, cresc exponențial șansele să intrăm în luna februarie fără bugete aprobate, lucru care s-a mai întâmplat, în istoria recentă, doar în anii care au urmat alegerilor parlamentare. Dar, acum? Care este explicația pe care nimeni de la putere nu vrea să o spună?

„Este extrem de important pentru toată țara, pentru programul nostru și pentru administrația locală ca bugetul să fie aprobat până în jurul datei de 15 ianuarie”, declara Liviu Dragnea, în decembrie 2016, când coaliția lucra la instalarea primului Guvern PSD-ALDE de după alegerile parlamentare.

Apoi, în ianuarie 2017, același Liviu Dragnea spunea că „orice întârziere pentru bugetul de stat nu ajută nimănui” și îl acuza pe președintele Klaus Iohannis că frânează adoptarea proiectului bugetului pe 2017, „doar, doar să se întârzie proiectele care ar putea aduce o viață mai bună pentru români”.

„A pierdut România pentru că s-a întârziat bugetul cu trei săptămâni, timp în care autorităţile publice locale nu au putut să-şi aprobe bugetele din cauza faptului că nu exista bugetul naţional; asta înseamnă că investiţiile pentru acest an sunt aproape compromise - şi vă spun de ce, că poate nu ştiţi cum se desfăşoară o investiţie în România: în luna martie abia vor putea să-şi aprobe autorităţile locale bugetele”, declara și Lia Olguța Vasilescu, în martie 2017, reproșându-i președintelui că nu s-a grăbit să promulge legea bugetului de stat.

Este evidentă pentru oricine discrepanța uriașă între atunci și acum, după doi ani de guvernare PSD-ALDE. Nu doar că nu sunt adoptate de Parlament proiectele bugetelor de stat și de asigurări sociale, dar ele nici măcar nu au fost puse în dezbatere publică de ministerul condus de Eugen Orlando Teodorovici.

Și, da, pentru cine este curios, este încă în vigoare legea (nr. 500/2002) care obligă Executivul la respectarea unui calendar strict când este vorba de prezentarea și adoptarea proiectelor de buget:

- până la 30 septembrie, Ministerul de Finanțe să depună proiectele la Guvern, spre prima lectură

- până la 1 noiembrie, Ministerul de Finanțe să definitiveze proiectele

- până la 15 noiembrie, Guvernul să-și însușească proiectele și să le trimită la Parlament.

O excepție de la regulă este prevăzută de lege (ca urmare a unei modificări operate în 2012 de Guvernul Ponta) doar când sunt organizate alegeri parlamentare în ultimele trei luni ale anului. De altfel, o privire pe istoricul adoptării proiectelor de buget arată că doar în anii de după parlamentare s-a ajuns ca în ianuarie-februarie România să nu aibă bugete adoptate (bugetul pe 2009 a fost trimis Parlamentului în februarie 2009, bugetul pe 2013 a fost trimis Parlamentului în ianuarie 2013, bugetul pe 2017 a fost trimis Parlamentului în ianuarie 2017)

Or, acum, deși nu suntem imediat după alegeri parlamentare și nici nu am avut cine știe ce evenimente majore care să fi împiedicat Guvernul să întocmească proiectele de buget la timp, așa cum prevede legea, vom intra în luna februarie, cel mai probabil, fără să știm cu ce bani se vor plăti salariile bugetarilor și pensiile, se vor face sute de kilometri de autostrăzi, se vor reabilita zeci de stațiuni balneare, se vor construi cele 1.000 de grădinițe olimpice, etc. Și, atunci, de ce?

Dacă ar fi să ne uităm la acuzațiile formulate de reprezentanții opoziției, motivul s-ar traduce așa „probleme mari la «aranjarea» datelor”. Senatorul PNL Florin Cîțu susține, de exemplu, că bugetul va trebui să fie unul de criză pentru că „performanțele” economice din 2018 nu permit altceva. Prin urmare, Guvernul nu se va limita la măsurile luate deja: nereducerea TVA la 18% (așa cum scria în programul de guvernare cu termen de aplicare 1 ianuarie 2019), înghețarea unor sporuri și prime pentru bugetari, amânarea majorării pensiilor până la 1 septembrie 2019, introducerea de noi taxe pentru bănci și companiile din telecomunicații și energie. Dinspre USR, prin vocea deputatului Lucian Viziteu, vine avertismentul că Executivul „este atât de disperat” în creionarea bugetului pe 2019 „încât a ajuns să viseze și la banii pe care părinții îi pun deoparte pentru copiii lor”. Trimiterea este, evident, la programul Junior lansat de Guvernul Dăncilă.

Dacă mergem la consultanții financiari și analiștii independenți, cauza întârzierii proiectelor de buget prinde și mai mult contur. Unii spun că puterea s-ar chinui să creioneze un buget cu o creștere a PIB de 7%, dar tot le dă un deficit de 5% și o necesitate de tăiere a cheltuielilor cu 20%. Alții subliniază riscul ca România să fie vizată de o procedură de deficit excesiv din partea UE, iar alții argumentează că este foarte probabil ca în 2019 să fie o creștere a PIB-ului de doar 2%-2,5%, invocând și posibile șocuri externe. În fine, exemplele și argumentele pot continua.

Până una, alta să luăm însă aminte la semnalul transmis miercuri de Banca Mondială, care a revizuit în scădere, cu un punct procentual, estimarea de creștere economică pentru România atât pentru 2018, cât și pentru 2019: 4,1% în loc de 5,1% pentru 2018, 3,5% în loc de 4,5% pentru 2019.