Cine îl comandă pe colonelul Dragomir și ce urmăresc
Mulți prieteni mă întreabă, de duminică încoace, de ce nu răspund acuzației pe care fostul SRI-ist Dragomir mi-a adus-o, că aș fi fost o unealtă a generalului Coldea.
Nu am făcut-o, până acum, dintr-un motiv foarte simplu. Pentru că el încearcă să-și construiască profil de justițiar pe spinarea a trei jurnaliști, printre care și eu. Este un ingredient de bază într-o rețetă simplă dar eficientă de manipulare, menită să-l credibilizeze și să crească șansele de succes ale operațiunii pentru care a fost angajat. Așa au făcut și CV Tudor și Gigi Becali și Dan Diaconescu, toți trei inventați sau promovați de rețele de securiști în căutare de expresie politică.
Vă amintiți cum s-a relansat Vadim Tudor, după 1990? A început să atace, în ”România Mare,” săptămână de săptămână, oameni cu notorietate și credibilitate. Îi făcea homosexuali, alcoolici, hoți, spioni, trădători. Ca și mine, cei calomniați de Vadim, aveau de ales între două rele.
Dacă tăceau, s-ar fi crezut că o fac pentru că există cel puțin un sâmbure de adevăr în calomniile care li se aduceau. Nu sunt puțini cei pentru care tăcerea în fața unei acuzații echivalealază cu recunoașterea vinovăției. Foarte puțini acceptă că refuzul de a răspunde unei insulte sau unei minciuni sfruntate înseamnă altceva. Cum ar fi că nu vrei să cobori în mocirlă. Că vrei să îți păstrezi demnitatea. Cu atât mai mult cu cât beneficiarul ultim al lucrăturii este o cooperativă mafiotă.
Dacă alegeau, însă, să îi dea o replică lui Vadim, se puneau într-o situație și mai ingrată. Pe de o parte, nu scăpau de efectele calomniei - ”cine se scuză se acuză,” ”e, o fi ceva adevărat”, ”nu spunea ăsta așa din senin”. Pe de alta, îl ajutau pe Vadim și pe păpușarii lui să-și ducă îndeplinească misiunea. Cum? Simplu! Îi ofereau vizibilitate lui Vadim în medii în care altfel mesajul lui nu ar fi pătruns.
Concret, în anii ’90, oameni care nu citeau ”România Mare” nu ar fi auzit de ultimele minciuni ale lui Vadim dacă un anume scriitor nu ceda emoțional (sau dacă nu îi făcea chiar plăcere să pozeze în victimă și să-și pună poalele în cap) și nu se apuca să-i dea o replică în ”România literară,” de exemplu.
Suma replicilor indignate, furioase, justificative, teatrale, date în sute și mii de articole din alte publicații, de oameni cât se poate de respectabili, pentru cititori care nu ar fi cumpărat niciodată fițuică imundă a lui Vadim, i-au adus acestuia notorietatea de care a avut nevoie pentru a deveni lider politic. Victimele calomniilor sale au contribuit decisiv la lansarea lui în politică și la succesul rețelei de securiști care s-au folosit ani buni de turnătorul de la ”Săptămâna”!
Abonându-te la Newsletter primești sinteza celor mai bune informații, articole și interviuri exclusive publicate de digi24.ro
La fel s-a întâmplat și cu Gigi Becali. Amintiți-vă de anii în care nu trecea o zi și cineva era înjurat, insultat sau chiar agresat de progenitura politică a lui Viorel Hrebenciuc. Dar și cu Dan Diaconescu, care l-a detronat pe Vadim și i-a suflat locul în Parlament cu aceeași combinație de minciuni și calomnii din care s-a născut și PRM. Reacțiile celor intrați în malaxorul lor au fost parte din combustibilul care i-a transformat din golani în vedete.
Și asta doar pentru că nu au avut tăria de caracter de a rezista stoic în fața unor acuzații atât de fantasmagorice încât riscul de a fi crezute de oamenii de bună credință era zero. De cele mai multe ori a fost vorba doar de reacția unor oameni nesiguri pe ei. Dacă tu nu știi exact cine ești, cum poți avea încredere că alții vor ști, vor aprecia ce ai făcut de-a lungul timpului și vor trata acuzațile care ți se aduc doar ca pe o confirmare că ai înfuriat niște nemernici?
La fel se întâmplă și azi. Dacă minciunile spuse de Dragomir ar rămâne doar în bula toxică în care coabitează propagandiștii lui Dan Voiculescu și telespectatorii lor, campania de manipulare nu și-ar atinge ținta. De ce? Pentru că tot ce spune Dragomir acum despre mine și despre alți jurnaliști Antena 3 a mai spus de o sută de ori în ultimii trei ani. Alte argumente din care să reiasă că patronul nu este un infractor ci o victimă a ”sistemului” nu au avut. Și nici alt artificiu logic decât că un jurnalist autentic nu ar vedea niciodată în șeful lor un corupt și o influență nocivă în societate, ci doar niște ofițeri acoperiți. Nu e nimic nou.
Dar pentru că obiectivul final nu mai este albirea și reînvierea lui Voiculescu, ci unul mult mai ambițios, ordinul cooperativei mafiote este ca Dragomir să devină vedetă. Trebuie să iasă din cercul limitat al spectatorilor Antenei 3 și să cucerească atenția maseIor.
De aceea, reacțiile celor acuzați, explicațiile, argumentele, idignarea și contratacurile lor sunt ingrediente esențiale pentru a-l propulsa de la statutul de partener de șpriț al lui Remus Truică la cel de erou justițiar. Ele sunt preluate la rândul lor, disecate, amplificate, discutate, combătute, pentru ca scandalul să se umfle și mai tare, iar numele Dragomir să rămână pe burtierele bolnave de icter de dimineața până seara.
Nu aș fi simțit nevoia să explic aceste lucruri, intrând la rândul meu în jocul lor, alimentându-le campania cu rândurile de față, dacă miza operațiunii nu ar fi extraordinar de mare. Dragomir este scula cu care o coaliție largă de oameni politici și oameni de afaceri dependenți de contractele cu statul este pe cale să dea o lovitură decisivă instituțiilor care i-au încurcat până acum. Printre ele se numără și serviciile de informații.
Consecințele unei asemenea schimbări ar fi atât de dramatice, victoria elitei corupte în fața puținelor forțe care le mai rezistă ar fi atât de categorică, încât orice alt considerent, pragmatic sau pur personal, pălește în fața nevoii ca un număr cât mai mare de oameni să înțeleagă ce ni se pregătește.
În interviul dat săptămâna trecută, tot la Antena 3, Liviu Dragnea nici nu s-a obosit să ascundă cât de mult își dorește să-și umfle atacul lui Dragomir împotriva SRI. Atât de mult încât nu s-a sfiit să spună că ar fi vrut ca un jurnalist să-l roage să comenteze declarațiile fostului ofițer. Dar că în același timp nici nu dorea să deschidă el subiectul.
Dragnea: ”Am avut două conferințe de presă. Prima am ținut-o foarte mult, doar-doar mă întreabă cineva de subiectul Dragomir. În afară de cele două televiziuni care au dat, nu era subiect. I-am și întrebat: nu aveți voie?”
Pare neverosimil și totuși al treilea om în stat nu are nicio jenă să-și recunoască mica sa strategemă de a forța intrarea pe agenda dezbaterilor publice a dezvăluirilor făcute de un personaj dubios, care a început să ”dea din casă” după ce a fost trimis în judecată. A lungit conferința de presă, doar-doar îl întreabă cineva de subiectul Dragomir. Nu l-au întrebat, s-a enervat și i-a luat la rost pe ziariști.
De ce ar fi preferat să nu se vadă că este foarte interesat de umflarea acestui scandal? Pentru că Dragnea se simte cel mai confortabil când face pe neștiutorul. Când poate plasa pe umerii altcuiva inițiativa de a avansa subiecte care îl interesează maxim. Asta îi dă posibilitatea să pară obiectiv, deasupra conflictelor, într-o postură de observator neutru sau, și mai bine, în cea de arbitru. Care, pentru prețul corect, poate interveni să corecteze derapajele colegilor de partid.
Când jurnaliștii l-ar fi întrebat ”dar de ce au simțit nevoia parlamentarii din comisia de control a SRI să-l audieze pe Dragomir?” el să fi putut răspunde: ”Nu știu, întrebați-i pe ei, eu nu conduc comisia SRI, sunt autonomi, e decizia lor.” Cum a făcut-o și în iarnă, când a fost întrebat de Ordonanța 13. Și ar fi zâmbit șmecherește, încântat la culme de el însuși, de faptul că este cel mai tare sforar din România (de aici și rivalitatea și ranchiuna pe care i-o poartă lui Hrebenciuc).
Dragnea nu doar că nu a avut răbdare să ajungă, prin manevre de culise, în situația ca altcineva să deschidă subiectul Dragomir și ca parlamentarii din comisie să-l invite din proprie inițiativă pe fostul SRI-ist la audieri. Practic, le-a ordonat parlamentarilor să-l cheme. Și a făcut-o în gura mare. Semn că se grăbește rău și nu mai are timp de finețuri.
”Procedura firească în astfel de situații, fiind vorba de SRI, obligatoriu comisia de control SRI îl va chema la audieri pe Dragomir. E important ce a spus într-un studio TV, dar trebuie să spună în fața unei comisii parlamentare (…) Dar comisia SRI nu poate dormi aici și să nu-l cheme la audieri. Mâine decidem prin vot noul preşedinte al comisie SRI, urmând să hotărască când au loc audierile,” spunea Dragnea, pe 12 septembrie.
Mai mult, șeful PSD și-a anunțat deja disponibilitatea de a crea o comisie specială pentru a investiga dezvăluirile lui Dragomir. ”Dacă după alte audieri, comisia SRI va constata că apar elemente care îi depășesc atribuțiile, atunci se poate lua în calcul înființarea unei comisii speciale.” Având în vedere intensitatea și viteza cu care Dragnea îl promovează pe Dragomir pentru a-și trâmbița marile dezvăluiri cred că numai un naiv nu ar bănui că între cei doi (plus mulți alții) nu există o coordonare.
Ce urmăresc? Există mai multe ipoteze. Cea mai plauzibilă este că se încearcă timorarea serviciilor de informații după rețeta folosită pentru DNA, care a devenit subiect de investigație a Inspecției Judiciare după ce au început să apară informații că există o anchetă în curs în afacerea ”Dragnea - Tel Drum - Belina.” Din dezvăluirile unui membru al echipei de inspectori reiese că aceștia au avut misiunea de a afla și ”chestiuni legate de fondul dosarelor aflate in lucru.”
Peste SRI nu pot trimite Inspecția Judiciară, dar pot trimite parlamentarii. Dragomir nu avea atribuții relevante pentru cooperarea SRI – DNA. Dar asta nu înseamnă că dezvăluirile pe care acesta le confecționează la cererea clienților și care vor fi consemnate cu sârguință de parlamentarii din comisia SRI, sau, în viitor, din cea specială, nu vor putea fi folosite ca pretext pentru a se cere serviciului tot felul de informații și date. Pentru clarificarea suspiciunilor.
Cu atât mai mult cu cât audierea lui Daniel Dragomir pare să marcheze și finalul speranțelor pe care Dragnea și le-a pus în Eduard Hellvig. Până nu demult, nu trecea săptămâna fără ca liderul PSD să nu îi trimită șefului SRI bezele și mesaje că are încredere în el.
”Am mari speranțe în Eduard Hellvig, directorul SRI, îl știu, are o concepție destul de modernă. Sper să reziste la orice tentație, pentru că tentațiile sunt foarte mari", spunea Dragnea în urmă cu o lună, în ultima dintre zecile de declarații aproape identice despre convingerea lui că șeful SRI ”va rezista tentațiilor.”
De atunci, liniște. Și jocul cu Dragomir. Concomitent cu declarații peste declarații despre cum liderii politici – nevinovați, evident - sunt vânați de poliția politică.
O a doua ipoteză este că tot circul pe care îl face Dragomir, amplificat de televiziunile altor membri ai cooperativei, este folosit pentru a demonstra opiniei publice că situația din serviciile de informații a devenit de netolerat. Și că este urgent ca acestea să fie puse sub un control parlamentar și mai strict. Eventual, ca președintele să fie exclus și de la numirea șefilor SRI și SIE (cum s-a întâmplat cu DGPI) și totul să se decidă în Parlament.
A treia variantă este că investigația parlamentară va duce, în final, la George Maior. Chiar dacă acum ținta lui Dragomir pare a fi acum Florian Coldea, pe măsură ce comisia va începe să ceară informații și să adune probe investigația ar putea să lovească cel puțin la fel de tare în fostul director al SRI. Motivul: Dragnea crede că Maior uneltește pentru a-i lua locul în fruntea PSD, după ce va fi scos pe tușă de o nouă investigație a DNA.
Indiferent care dintre cele trei ipoteze este reală – nu este exclus să fie și toate! – cert este că va urma o sarabandă de manipulări și dezinformări. Și că serviciile de informații, care, în ciuda tuturor păcatelor lor, reprezintă una dintre cele mai importante ancore ale României către SUA, NATO și Uniunea European, vor fi lovite puternic.
Pentru că una este să începi o analiză serioasă și onestă a modului în care diverși infractori, precum Sebastian Ghiță, dar și mulți alții, păstoriți nu doar de SRI, au beneficiat de protecție din partea serviciilor și alta este să vrei să le readuci sub comanda mafioților, cum era înainte de 2005.
Una este să vrei să schimbi proceduri și reguli pentru ca serviciile să nu își mai anihileze anticorpii care le protejează de posibilele derapaje ale șefilor și alta este să vrei să le distrugi capacitatea de a lupta împotriva marii corupții. Acest flagel reprezintă o amenințare reală la adresa siguranței naționale pentru că a ținut și ține România în subdezvoltare. Și pentru că ne face mult mai vulnerabili în fața agresiunilor externe, într-un context foarte periculos.
Iar pentru cei ce tot nu înțeleg că miza este imunitatea și bunăstarea marilor corupți, o analogie mai simplă. Faptul ca există polițiști corupți care își primesc partea de la traficanții de droguri nu este un motiv să decredibilizezi lupta anti-drog și cu atât mai puțin să susții trecerea tuturor forțelor de ordine sub controlul traficanților de droguri. Dragomir și toți cei care îi promovează minciunile exact asta urmăresc.
P.S. Absolut tot ce a spus Daniel Dragomir despre mine este o minciună. La fel ca și ce a spus un alt manipulator angajat cu contract, care a afirmat că aș fi părăsit o emisiune la comanda unui afacerist care m-a plătit. Nu am plecat din nicio emisiune, niciodată. Tot minciuni sunt și ”dezvăluirile” multor altora care m-au acuzat că sunt ofițer acoperit. Nu am fost, nu sunt și nu voi fi niciodată. Faptul că am ales să tac nu înseamnă decât că am ales să nu cobor în mocirlă, că am ales să nu le fac jocul și că am ales să am încredere în cei care mă citesc. Dacă în 27 de ani de jurnalism nu v-am putut convinge de onestitatea și buna mea credință, cum aș putea să o fac acum, cu câteva explicații?
