Cei care suferă pentru ca lignitul să fie profitabil
Am stat o săptămână printre oamenii care locuiesc lângă termocentrala Rovinari. Localnicii cer de de ani de zile să fie expropriați și mutați într-o zonă în care să nu fie sufocați de praf și asurziți de zgomot. Ar pleca imediat acolo, dar nu au bani pentru asta. Unii se leagă cu cârpe peste urechi ca să poată dormi.
Satele Roșia de Jiu și Rogojel sunt flancate de benzi care transportă zi și noapte lignitul de la cariere și depozite către termocentrală. “Avem noroc când se rup”, strigă domnul Geamănu ca să poată acoperi huruitul benzii. Când nu sunt în reparație, benzile merg aproape continuu. Se văd din curtea lui Geamănu, sunt aproape lipite de gardul lui. Dacă ridici ochii vezi două turnuri care scot fum gros. Aerul e înecăcios.
Benzile neacoperite și lignitul transportat fără să fie stropit ridică praful de cărbune în aer. În zilele uscate de vară satele par cufundate în ceață, sub un cer senin. Tipul acesta de praf cauzează diverse afecțiuni ale inimii, plămânilor sau sistemului circulator.
Familia Ivancu mătură de două ori pe zi în casă — și de fiecare dată strânge un munte de praf în miniatură. “Mamaie, nu stau aici că e praf și mor aici”, i-a spus nepotul doamnei Ivancu. Băiatul îl vizitează foarte rar, de teamă și discomfort.
Abonându-te la Newsletter primești sinteza celor mai bune informații, articole și interviuri exclusive publicate de digi24.ro
Oamenii au încercat în zadar să găsească o soluție: negocieri cu diverse comisii sau directori ai companiei, zeci de sesizări la Agenția pentru Protecția Mediului, Garda de Mediu sau Direcția de Sănătate Publică.
În noiembrie 2016 am mers în satele Roșia de Jiu și Rogojel alături de o companie omologată RENAR pentru a măsura nivelul zgomotului. Am aflat că sunt depășite cu mult limitele legale. Benzile transportoare și instalațiile de desulfurare ale Termocentralei Rovinari creează un zgomot plasat între 54,9 și 83,1 dB, iar limitele legale sunt între 45 dB (noaptea) și 55 dB.
Complexul Energetic Oltenia neagă faptul că sunetul este atât de puternic (spune că are valoare de 65 dB "la limita de incintă a termoceantralei") și susține: "Faptul ca zgomotul de la Electrocentrala Rovinari nu depaseste nivelul legal este atestat de masuratorile efectuate periodic de Agentia de Mediu Gorj. Mentionam ca au existat cazuri in care unii cetateni ai satului Rogojelu au reclamat in instanta disconfortul creat de zgomot si praf, iar cererile le-au fost respinse din cauza faptului ca s-a dovedit respectarea prevederilor legislative". Totuși compania certificată cu care am măsurat în noiembrie arată că oamenii aveau dreptate.
Situația există din 2011, când a fost pusă în funcțiune prima instalație de desulfurare a termocentralei. Următoarele două au fost inaugurate în 2012 și 2014. Emisiile de sulf au scăzut semnificativ, însă tehnologia are limite și ele tot există: poluarea continuă, doar că acum e legală. Fumul galben care ieșea pe coșurile înalte a fost înlocuit de unul alb, mai dens, eliminat pe coșuri joase. Motoarele care asigură reținerea unei părți a dioxidului de sulf sunt responsabile pentru zgomotul care răsună la kilometri distanță.
Sat Rogojel vs. termocentrala Rovinari. Foto: Bankwatch
Compania nu reacționează, probabil fiindcă asta ar însemna să își crească costurile. Complexul Energetic Oltenia nu a investit în mutarea benzilor și a depozitelor sau exproprierea gospodăriilor din zona unde are loc procesul de desulfurare.
Electricitatea obținută din cărbune este în competiție cu alte surse mai ieftine, probabil de asta CE Oltenia se străduiește să țină costurile jos.
Pe termen lung, viitorul cărbunelui devine din ce în ce mai incert.
Luna aceasta a intrat în vigoare Acordul de la Paris, prin care țările semnatare și-au asumat reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră. S-a calculat că cel puțin 80% din rezervele de cărbune trebuie să rămână în pământ, dacă vrem să putem evita creșterea catastrofală a temperaturii medii globale cu mai mult de 2 grade Celsius. Însă România continuă să își extindă carierele ignorând acest context global și mărind numărul populațiilor afectate.
O serie de state europene, printre care Marea Britanie sau Austria, au decis să renunțe la energia pe bază de cărbune. Finlanda ia în considerare un pas mai departe, prin care producerea electricității din această resursă devine ilegală.
Arderea lignitului îi afectează pe cei care locuiesc lângă termocentrale, dar și populații aflate la sute de kilometri depărtare, deoarece poluarea aerului nu ține cont de granițe, iar statul nu ia suficiente măsuri pentru a-și proteja cetățenii.
Despre autor: Alexandru Mustață coordonează o campanie privind energia, care propune renunțarea la combustibilii fosili și tranziția către un sistem energetic curat și inteligent, în cadrul Bankwatch România (o asociație pentru protecția mediului care monitorizează proiectele finanțate public cu impact negativ asupra mediului și oamenilor). Este autorul raportului Corupție instituționalizată în a treia cea mai mare companie românească.
Editor: Laura Ștefănuț (contact: laura.stefanut@digi24.ro)
Complexul Energetic Oltenia nu a oferit un punct de vedere până la momentul publicării articolului.
Pentru comentarii intrați pe postarea Facebook
