Complexul Energetic Oltenia — povestea fără sfârșit
În timp ce Europa renunță treptat la industriile poluante, România merge în direcția opusă: Complexul Energetic Oltenia decide să extindă o tehnologie dispărută în opt state europene.
Până acum, CE Oltenia a fost criticat pentru corupție și irosirea banilor, dar prezentat ca vital pentru generarea energiei din România. Însă acest tip de viziune omite aspectele care pot duce la clarificarea imaginii de ansamblu și care pot genera soluții.
E momentul să înțelegem care sunt riscurile și mizele.
Impactul de mediu și asupra comunităților
În 2012, Bankwatch a început să monitorizeze activitatea CE Oltenia, înființată recent, care demarase extinderea carierelor de lignit: sute de hectare de pădure urmau să fie defrișate și excavate, unele în preajma ariilor protejate Natura2000.
Decizia de a-și extinde producția era ciudată, în contradicție cu realitățile din piață: producția energiei pe cărbune ar fi urmat să scadă, din moment ce România se angajase să facă tranziția la o economie cu emisii reduse de gaze cu efect de seră — din energie regenerabilă (al cărei preț este într-o descreștere continuă).
Oricine își poate imagina ce înseamnă înlocuirea unor păduri cu o carieră de suprafață, dar sunt mai puțini cei care știu că nu este afectată doar pădurea — poluarea intră în viețile oamenilor prin aerul pe care îl respiră și prin apa din pânza freatică.
Cele 10 cariere în extindere ale CE Oltenia, care ocupă o suprafață egală cu cea a Timișoarei, au impact asupra comunităților locale, iar arderea cărbunelui în cele 4 termocentrale, asupra întregii țări (și chiar dincolo de granițe).
Mai mult, peste o sută de gospodării din satul Runcurel vor fi expropriate pentru a extinde cariera Jilț Nord, iar localnicii vor fi compensați pentru proprietățile lor cu doar 1 euro pe metru pătrat. Aceste exproprieri se vor realiza în urma declarării proiectului de utilitate publică, fapt ce elimină negocierea directă cu proprietarii. Guvernul Ponta a pregătit hotărâri similare pentru carierele Jilț Sud și Roșia.
Am constatat că proiectele CE Oltenia încălcau legislația, aparent cu complicitatea autorităților. Studiile de impact asupra mediului și populației erau realizate formal, fără o consultare reală a celor afectați. Când am realizat magnitudinea problemei, am hotărât să intervenim, așa că am început să contestăm în instanță acordurile de mediu.
Deși am câștigat mai multe procese, activitatea CE Oltenia a continuat exact la fel:
În timpul proceselor, Protecția Mediului (APM Gorj) emitea pe bandă rulantă noi acorduri de mediu pentru aceleași zone. În plus, instanța nu suspendat activitatea în zonele contestate, pe durata proceselor.
Click pe imagine pentru a deschide galeria
Practic, activitatea CE Oltenia a continuat pe durata celor 2 ani de procese și apoi, deși compania a pierdut, activitatea lor a continuat în baza noilor acorduri oferite de APM Gorj.
Pe lângă procese, am notificat Comisia Europeană, care a început o procedură de infringement împotriva României, am semnalat în repetate rânduri neregulile către Agenția pentru Protecția Mediului Gorj și Ministerului Energiei. Nimic nu a funcționat.
Acum apelăm la Guvern și la Ministerul Mediului să intervină.
Procese împotriva CEO și Gărzii Forestiere
Am început să contestăm în instanță acordurile de mediu și deciziile de defrișare în 2013, iar la finalul lui 2015 Bankwatch Romȃnia obținuse anularea actelor care permiteau defrișarea a 391 de hectare de pădure. Doar în decembrie 2015 instanța a decis anularea a 27 de decizii de defrișare pentru cariere de cărbune în județul Gorj.
Conform Codului Silvic, pentru defrișarea unei suprafețe mai mici de un hectar este nevoie doar de o decizie a ITRSV, însă dacă pădurea depășește 10 hectare este necesară emiterea unei Hotărȃri de Guvern. Pentru a fi nevoit să obțină doar aprobarea ITRSV, Complexul Energetic Oltenia a feliat terenul pe care intenționa să extindă mina de lignit în parcele mai mici de un hectar. Astfel a evitat o procedură prin care ar fi fost obligat să realizeze un studiu de impact de mediu și social.
Această metodă a fost aplicată identic la opt cariere, însă hotărârile instanțelor au fost contradictorii: au anulat acordurile de mediu în cazul a trei cariere, în timp ce în alte două cazuri tribunalul a dat dreptate Complexului Energetic.
De ce nu ține argumentul că nu sunt alternative la producția de electricitate pe bază de cărbune?
Opt state membre ale Uniunii Europene au renunțat deja la producția de electricitate pe bază de cărbune, iar Marea Britanie, Portugalia, Austria și Finlanda s-au angajat că vor face acest pas până în 2025. În afara avantajelor ce țin de mediu sau sănătate, aceste state vor avea și beneficii economice. În 2015, numărul locurilor de muncă în domeniul regenerabilelor l-a depășit pe cel din sectorul extragerii petrolului și gazului natural în Statele Unite.
În România, principalul producător de electricitate sunt hidrocentralele (folosesc energia apei). Pe locul doi este producția pe bază de cărbune, metoda folosită de CE Oltenia — dar au existat situații, precum seceta din 2014, când energia produsă cu ajutorul cărbunelui a fost principala sursă de curent.
Prin excavările masive și folosirea utilajelor de tonaj mare, mineritul cărbunelui distruge solul, iar metalele și alte substanțe ajung în pânza freatică. În Rogojelu sau Roșia, sate de lângă termocentrala Rovinari, am întâlnit localnici cu fântânile secate sau cu apă nepotabilă.
Habitatul animalelor dispare o dată cu tăierea pădurii. În urma mineritului rămân terenuri sterpe și degradate, contaminate pe termen lung, iar lucrările de redare în folosință sunt complexe, costisitoare și de durată. Activitatea minieră și stocarea lignitului creează praf de cărbune, care este periculos pentru om.
Există studii clare pe subiect: organizațiile internaționale CAN, HEAL, Sandbag și WWF au publicat în luna iunie a acestui an raportul Europe’s Dark Cloud, în care explică cum ne afectează sănătatea arderea cărbunelui și cum poluarea cu particule nu ține cont de granițe. Doar termocentralele din România au fost responsabile în 2013 pentru 1660 de morți premature în afara țării și 510 în țară.
În plus, emisiile de dioxid de carbon duc la schimbări climatice — cea mai mare contribuție umană la creșterea nivelului de CO2 din atmosferă vine de la aceste termocentrale.
Deși cărbunele nu poate fi eliminat peste noapte, o tranziție către un sistem energetic curat este posibilă și în România, iar beneficiile nu țin doar de sănătate sau protecția mediului, ci și de economie. Pentru realizarea acestui potențial este necesară însă o schimbare de gândire în ministere și instituții.
Cum rămâne cu CE Oltenia?
Compania este în mod clar concentrată pe producție și nu pare să fie interesată de impactul asupra mediului și comunităților locale. Autoritățile de protecție a mediului emit pentru aceasta noi acorduri, în timp ce acodurile anterioare sunt în curs de anulare. Procesele în instanță durează enorm și soluțiile sunt contradictorii.
Singurul mod de a ieși din acest cerc vicios în momentul de față este prin intervenția Ministerului Mediului.
Nota editorului: I-am întrebat pe reprezentații CE Oltenia cum comentează faptul că instanța a decis anularea mai multor acorduri de mediu, în timp ce activitatea lor a continuat fără întrerupere în regiunile respective. Au răspuns că “activitatea CE Oltenia nu s-a desfasurat si nu se desfasoara fara autorizatii de mediu sau fara respectarea reglementarilor in vigoare" și că au investit sute de milioane de euro în instalații menite să “incadreze impactul asupra mediului in limitele impuse de legislatia actuala”.
Despre autor: Alexandru Mustață coordonează o campanie privind energia, care propune renunțarea la combustibilii fosili și tranziția către un sistem energetic curat și inteligent, în cadrul Bankwatch România (o asociație pentru protecția mediului care monitorizează proiectele finanțate public cu impact negativ asupra mediului și oamenilor). Este autorul raportului Corupție instituționalizată în a treia cea mai mare companie românească.
Editor: Laura Ștefănuț (contact: laura.stefanut@digi24.ro)
