Anul acesta, are loc o nouă testare PISA (Programme for International Student Assessment), chiar în perioada în care ne aflăm, începând cu 4 aprilie până la sfârșitul lunii mai. Ceea ce aduce nou această ediție pentru cei 7.350 de elevi din 180 de școli este evaluarea digitalizată.
Studiul PISA, inițiat de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OECD), are drept obiectiv măsurarea competențelor de bază ale elevilor în domeniile lectură, matematică și științe. Mai mult, în cadrul testării PISA, interesează nu numai nivelul de cunoștințe al elevilor sau ceea ce au acumulat la nivel teoretic, ci și modalitatea în care aceste cunoștințe sunt aplicate la nivelul vieții de zi cu zi.
Majoritatea dintre cei cu putere de decizie, întrebați fiind despre rolul educației, probabil că vor răspunde, fără ezitare, că educația are un rol covârșitor în dezvoltarea societății, bunăstarea cetățenilor și calitatea guvernării democratice. Și cu siguranță nu vor ezita să amintească despre importanța finanțării educației la nivelul promis de prea multe ori deja, de 6% din PIB. Societățile moderne recompensează cetățenii nu pentru ceea ce știu, ci pentru ceea ce ei pot face cu ceea ce știu.
Acest test ar trebui să aibă un efect semnificativ asupra politicilor educaționale din țările participante la studiu. În trecut, Centrul Național de Evaluare și Examinare a gestionat culegerea datelor și a avut printre atribuții și analiza acestora. Aici însă concluziile au fost insuficiente și mult prea firave pentru a face schimbări mai departe. Avem un întreg potențial neutilizat al datelor pe care le-am colectat până acum.
Și testarea din acest an va trece. Vom fi puși din nou în fața unei realități dureroase, în câteva zile presa va prelua pe primele pagini acest subiect, iar oamenii vor comenta mai mult sau mai puțin, în funcție de interesul pe care îl acordă fiecare acestui subiect.
Și, totuși, când vor fi mai bune rezultatele de la testele PISA? De cât timp mai avem nevoie să realizăm că dezvoltarea României este puternic încetinită în prezent de nivelul actual al sistemului de educație?
Ce ne mai spun testele PISA? Vom mai afla și o estimare a numărului de elevi care sunt analfabeți funcțional, adică au probleme serioase în a înțelege texte scrise de dificultate redusă. Chiar dacă vor ajunge să aibă o diplomă acordată de școală, aceștia vor avea dificultăți la locul de muncă și în viața de zi cu zi, vor întâmpina probleme în a înțelege viața publică și dezbaterile asupra inițiativelor de politici publice.
Știm cu toții că sistemul de educație din România alocă resursele inegal, în defavoarea ruralului și a școlilor obișnuite. Ne place să fim speciali. Din păcate, dacă ne uităm la rezultatele ultimei testări, procentul nostru de elevi cu performanțe excepționale nu este deloc excepțional.
Ce planuri avem pentru acele grupuri de elevi pentru care școala nu este considerată atractivă, iar încrederea că pot reuși prin educație este mică?
Mai lipsește ceva din poza acestei testări. 1 din 5 tineri cu vârsta de 15 ani nu mai face parte din sistemul educației formale. Ei nu ajung să fie testați, de fapt la mulți dintre ei nu mai ajunge nimeni.
Ce putem face?
Să înțelegem cum normele și standardele de performanță ale școlii au impact diferențiat asupra elevilor în funcție de contextul socio-economic al familiei.
Să aflăm cât mai curând ce soluții propune grupul de lucru din cadrul Ministerului Educației prin legile ce ar trebui să reflecte viziunea proiectului România educată.
Să folosim corect fondurile din PNRR destinate sistemului de învățământ, o resursă importantă pentru a face școala mai atractivă.
