Ce îi pregătește PSD lui Iohannis. Suspendare cu repetiție sau acuzare de înaltă trădare?
Nemulțumiți că președintele nu s-a grăbit să semneze, ca primarul, decretul de revocare a șefei DNA, social-democrații readuc în discuție, pentru a câta oară?, scenariul suspendării lui Klaus Iohannis. O fac pentru că, până acum, ori de câte ori au fluturat ideea repetării istoriei din 2007 și 2012, șeful statului a făcut un pas în lateral și a dat PSD „încă o șansă”. Unde l-au dus pe Iohannis toate aceste șanse și cât de mult a folosit societății românești stilul „pas cu pas” este o altă discuție. Mai semnificativă este, în acest moment, maniera originală și extrem de periculoasă în care social-democrații se gândesc, sub conducerea lui Liviu Dragnea, să tranșeze conflictul cu președintele.
Marți, pe lângă declarațiile lui Klaus Iohannis și războiul purtat cu „echipele de cetățeni cu venin” care au îndrăznit să o huiduie pe Gabriela Firea, s-a strecurat în peisajul politic o declarație care ar fi meritat mai multă atenție. Este vorba de declarația făcută de ex-ministrul „altă întrebare”, cel care face și desface de câteva luni bune legile Justiției și Codurile penale. „Eu mă aștept ca în această săptămână președintele să emită decretul (de revocare a șefei DNA - n.r.)”, a declarat Florin Iordache în Parlament. Întrebat dacă, în opinia sa, se poate ajunge la o suspendare a președintelui Klaus Iohannis fără referendum de demitere, artizanul OUG 13 a răspuns, fără să stea o clipă pe gânduri: „Bineînțeles. Haideți să citim în integralitate Constituția și o să găsiți acolo și sancțiuni pe această chestiune”.
Evident, Iordache nu a oferit detalii despre noua „invenție” juridică pusă la cale în Kiseleff.
La prima vedere, cine se uită la declarația fostului ministru al Justiției și se uită și pe Constituție poate crede că este vorba de o eroare, că Iordache s-a încurcat în răspunsurile date jurnaliștilor. Nu de alta, dar Legea fundamentală (art. 95) spune că după suspendarea președintelui - pentru „fapte grave prin care încalcă prevederile Constituției” și prin votul majorității senatorilor și deputaților, după consultarea Curții Constituționale - „în cel mult 30 de zile se organizează un referendum pentru demiterea președintelui”.
Cu alte cuvinte, odată pornit mecanismul suspendării, unicul deznodământ ar trebui să fie, pentru orice om de bună credință, consultarea populară. Dar, tocmai acest lucru nu doresc PSD și ALDE, pentru simplul fapt că președintele Klaus Iohannis ar ieși întărit dintr-un astfel de exercițiu democratic. Cu toate promisiunile deșarte, cu toți banii dați unor categorii de bugetari, social-democrații știu foarte bine că sunt în picaj, lucru atestat și de sondajele de opinie din ultimele luni. Plus că, la fel ca la precedentele suspendări, un astfel de atac la președinte ar scoate din amorțeală destui români care nu au fost la urne la ultimele alegeri parlamentare. Suficiente motive, așadar, pentru ca referendumul de demitere să fie evitat cu orice preț de actuala coaliție, mai ales de Liviu Dragnea și ai săi.
Și, atunci, cum rămâne cu declarația lui Iordache? Chiar să fi comis acesta o eroare? Puțin probabil.
Pe de o parte, să nu uităm că varianta suspendării fără convocarea referendumului de demitere a mai fost vehiculată o dată, în fugă, de un alt făcător de legi al PSD: Eugen Nicolicea. La final de 2016, când pesediștii tocmai câștigaseră alegerile parlamentare și Liviu Dragnea o scosese din joben pe Sevil Shhaideh pentru funcția de premier, Nicolicea explica: „Putem suspenda președintele, dar fără să mergem la referendum de demitere. Tehnic se poate și așa: îl suspendăm în Parlament, punem guvernul (prin decret al președintelui interimar - n.r.), apoi revocăm hotărârea Parlamentului de suspendare a președintelui și nu mai facem referendum de demitere”.
Adică, un fel, de alba-neagra cu cea mai înaltă funcție în stat. Oricât de fantasmagoric ar părea scenariul, el nu este deloc imposibil. Iohannis s-ar vedea suspendat rapid în Parlament, locul i-ar fi luat de Călin Popescu Tăriceanu, care ar semna imediat revocarea lui Kovesi și instalarea unui șef la DNA convenabil, totul în interiorul celor 30 de zile prevăzute de Constituție ca termen maximal pentru organizarea referendumului. Și, culmea știți care este? Că scenariul s-ar putea repeta la nesfârșit, ori de câte ori ar avea chef Dragnea și Tăriceanu să-și rezolve diferite probleme. Este nevoie, de pildă, de promulgarea modificărilor la Codurile penale? Se rezolvă! Doar se „împrumută” un pic cea mai înaltă funcție în stat de la cel care a obținut-o prin votul a peste 6,2 milioane de români.
Bine, veți spune, dacă s-ar întâmpla așa ceva ar râde toată lumea de România. Da, dar nu au dovedit deja liderii PSD și ALDE că nu dau prea mulți bani pe ce cred și spun partenerii americani și europeni?
Pe de altă parte, dacă tot ne obligă social-democrații să citim și să recitim des Constituția, haideți să ne uităm și un pic mai jos de articolul 95 invocat deja. La articolul 96 mai precis, referitor la „punerea sub acuzare”. Din el aflăm că președintele poate fi pus sub acuzare pentru înaltă trădare, atenție, prin votul a cel puțin două treimi din senatori și deputați. Mai departe: „De la data punerii sub acuzare şi până la data demiterii, Preşedintele este suspendat de drept”. Suspendarea este valabilă până când Înalta Curte de Casație și Justiție infirmă sau confirmă demersul Parlamentului (în ultimul caz, la data hotărârii definitive de condamnare, șeful statului este demis de drept).
Deci, și în acest caz am avea o suspendare fără referendum de demitere. Doar că Dragnea și Tăriceanu ar avea mai mult timp la dispoziție să-și aranjeze treburile, nemaiexistând constrângerea celor 30 de zile.
Întrebat miercuri despre posibilitatea ca președintele Klaus Iohannis să fie acuzat de înaltă trădare dacă nu pune în aplicare decizia CCR privind revocarea șefei DNA, același Eugen Nicolicea s-a mulțumit să arate că „prostii din acestea nu poate să spună decât Orban (Ludovic Orban, liderul PNL - n.r.)”.
Ironia este, însă, că tocmai Nicolicea, în contextul războiului purtat de PSD cu Traian Băsescu, a propus actuala definiție a infracțiunii de înaltă trădare, intrată în vigoare în februarie 2014, odată cu noul Cod penal. Concret, art. 398 din Codul penal spune că președintele și ceilalți membri ai Consiliului Suprem de Apărare a Țării pot fi trași la răspundere pentru trădare, trădare prin transmitere de informații secrete de stat, trădare prin ajutarea inamicului și, atenție, acțiuni împotriva ordinii constituționale. Nu are rost să vă mai încarc memoria cu definiția infracțiunii numite „acțiuni împotriva ordinii constituționale”, dar trebuie să avem în vedere că PSD a invocat deja, oficial, comiterea unei astfel de infracțiuni de către Klaus Iohannis. Unde? Păi în comunicatul transmis marți, după ce președintele a arătat că mai are nevoie de timp pentru a găsi răspunsuri la întrebările ce decurg din decizia CCR. „Partidul Social Democrat consideră că declarațiile recente ale președintelui Klaus Iohannis referitoare la Decizia Curții Constituționale privind soluționarea conflictului dintre președinte și ministrul Justiției reprezintă un atac deosebit de grav la adresa ordinii constituționale din România”, este chiar prima frază din comunicatul PSD. Pentru simetrie, încă o referire la încălcarea ordinii constituționale a statului apare și la finalul comunicatului transmis din Kiseleff.
Mai vreți un exemplu? „Prin tergiversarea aplicării deciziei CCR, Iohannis devine tot mai mult un președinte neconstituțional. (...) Președintele ne spune, practic, că orice decizie a unei instanțe de judecată din România poate fi pusă în discuție, în loc să fie executată. Este un gest iresponsabil și un act de agresiune la adresa ordinii constituționale a României”. Declarația aparține lui Dan Nica, lider al europarlamentarilor PSD și fost ministru, scăpat de acuzații în dosarul „Microsoft” pe motiv de prescriere a faptelor.
Rămâne de văzut dacă, în final, se va întâmpla sau nu scenariul acuzării președintelui pentru înaltă trădare. Este cert, însă, că pesediștii au aranjate pe masă toate variantele, oricât de complicate și de aiuritoare ne-ar părea ele, și că nu mai există nicio limită în a le folosi.
