Un doctorat e o garanție că nu vei bate pasul pe loc în carieră. Iar dacă ești angajat la stat, înseamnă și bani în plus la salariu. Dacă descoperi politica și ai susținere de la vreun partid, doctoratul îți dă aripi pentru conducerea unor instituții cu bugete mari, te face să visezi la un portofoliu de ministru sau chiar de prim-ministru. Nu este obligatoriu să ai doctorat ca să devii ministru, dar impresionează la CV.
Un doctorat pentru un bugetar a însemnat spor la salariu de 15 procente până la guvernarea Boc. Apoi, doctoratul, tot pentru angajații la stat, a contribuit la mărirea salariului în guvernarea Ponta. În vară, Parlamentul a adoptat o lege prin care deținătorii titlului de doctor, când lucrează în domeniul în care au susținut și teza, primesc 15% în plus la salariu. Bani adăugați la creșterea de salariu în 2013.
Un doctorat este obligatoriu pentru ocuparea unor posturi în lumea academică și în institute științifice, în rest îți aduce puncte la concursul de ocupare de posturi, mai cu seamă în administrație.
În fine, doctoratul te ajuta, până de curând, la intrarea în bresle considerate caste închise, cum este avocatura, unde să fi admis echivalează cu o asigurare pe viață. Viață profesională.
Poate așa se explică de ce lumea politică a alergat după doctorate, mai cu seamă după anul 2000. Victor Ponta este un caz elocvent. Omul trăia gloria din plin - la nici patruzeci de ani era considerat urmașul ambițiosului premier Năstase și, în funcția de șef al Corpului de control al primului ministru, în același timp șef al tineretului PSD. Cu atâta treabă pe cap și cu soarta zâmbindu-i larg, și-a făcut un doctorat în științe juridice, al cărui coordonator i-a fost mentorul său la acea vreme, Adrian Năstase. La Facultatea de Drept a Universității București. Ce a urmat, se știe. Plecat din procuratură, doctoratul l-a ajutat să intre în barou, să-și deschidă cabinet de avocatură și să obțină contracte cu statul de sute de mii de euro. Titlul de doctor l-a ajutat să predea la o facultate privată, de unde a încasat 200.000 lei. Nimeni nu a cercetat, însă este posibil să fi încasat și spor la salariul de prim-ministru tot în baza titlului de doctor în științe juridice.
Apetența politicienilor pentru doctorate poate fi explicată și prin cazul Ponta. Titlul de doctor nu îți definește cariera, dar o strunește spre pozițiile înalte, acolo unde se respiră de obicei aer rarefiat, se iau decizii mari și se învârt mulți bani. Doctoratele mai sunt populare în administrație. În instituțiile finanțate de la buget, mai ales cele centrale, există o categorie de ''profesioniști'' care au în spate pârghii politice şi care urcă sau coboară în ierarhie în funcţie de momentele în care se află la guvernare binefăcătorii lor politici. Ei sunt cei care asigură permanenţa pentru politicieni în aparatul statului, ei, în mare parte, sunt deţinători ai titlului de doctor. Pentru ei se dau legile şi ordonanţele care adaugă salariului sporul de doctorat. La orice concurs pentru ocuparea unui post cu contract pe perioadă nelimitată, titlul de doctor le aduce puncte. Cu alte cuvinte, recomandarea şi doctoratul îi înşurubează în instituțiile statului.
Dar de ce există o luptă surdă în aceste zile cu plagiatele? Pentru că această campanie de curățare a lumii academice ar putea să cunoască izbânda. Deciziile CNATDCU din ultima vreme au arătat că plagiatele, și dacă sunt ale lui Ponta, Oprea, Tobă te conduc spre dezonoarea de a-ți fi retras titlul academic și, odată cu el, să-ți fie luate o mulțime de alte jucării - cursuri ținute studenților și alte sporuri.
Evaluarea școlilor doctorale, care a fost anunțată de ministrul Educației, Mircea Dumitru, este un alt semnal că impostura academică avea de ce a se teme. Școlile doctorale ale multora dintre universitățile care au găzduit plagiatele au mari probleme de imagine și de credibilitate. Cât mai poate să valoreze acum o școală doctorală a unei universități care a retras titlul a zece oameni cunoscuți prin funcțiile publice pe care le-au deținut? Ce prestigiu poate avea o școală doctorală a Academiei de Poliție? Că le retrage titlul doctoranzilor lui Gabriel Oprea?
Evaluarea acestor școli doctorale ar trebui să pună și problema conducătorilor de doctorat. Sunt persoane care încasează mii de lei lunar de la o școală doctorală, care se adaugă salariului. Dacă plagiatorului i se retrage titlul, atunci care ar fi pedeapsa potrivită pentru cel care i-a fost mentor, i-a indicat bibliografia și a fost la curent vreme de trei ani cu toți pașii pe care i-a făcut doctorandul? Mai există și problema răspunderii comisiei de doctorat, formată din profesori universitari și persoane cu înalte abilități academice. Toți membrii acestor comisii, înainte de a acorda titlul de doctor, trebuie să citească teza de doctorat și, de asemenea, să întocmească un raport. Ce calibru științific pot avea membrii comisiilor de doctorat și conducătorii de doctorat care nu și-au dat seama că se află în fața unui plagiat?
Să ne imaginăm că, după modificările din Senat, plagiatele verificate la universitățile la care au fost susținute lucrările tocmai asta înseamnă - analizarea lor de către aceiași profesori. Lupul paznic la stână!
Impostura care a inundat toate domeniile în țara asta a împânzit și universitățile, iar arivismul face casă bună cu plagiatul. De aceea ar trebui să fie sprijinit orice demers de curățare a imposturii, oriunde s-ar manifesta.
- Etichete:
- cnatdcu
- doctorate plagiate
- ordonanta antiplagiat