Analiză Când ciumegii se transformă în ciumați. Cum am ajuns să ne apărăm cu pumnul de coronavirus
Definiție
Ciumeg (peior.) bătăuș care își impune autoritatea în anturajul propriu exclusiv prin forța fizică.
Ciumegi brazilienii!
Suntem brazilienii Europei! Facem spectacol! Toate luminile sunt pe noi, toți ochii ațintiți asupra noastră. Nici nu poate fi altfel. Cifrele sunt de partea noastră! Au urcat deja în partea superioară a clasamentului. Încă puțin și suntem campioni!
Italienii, inventatorii catenaccio, acel fotbal urât și pragmatic, dar mereu eficient, spun despre noi că am ajuns brazilienii Europei. E drept, avem sânge latin, Dobrin era Pele din Balcani, Hagi era strigat Maradona din Carpați. Dar în loc să exultăm de bucurie și să facem spectacol noi suntem foarte aproape să ne dăm cel mai mare autogol din ultimii 30 de ani. Pentru că, de data asta, meciul este unul pe viață și pe moarte.
Nu vorbim de fotbal, evident. Ci de evoluția cazurilor noi de infectare cu SARS-CoV-2. Pe 22 iulie am reușit „performanța” de a trece de pragul de 1.000 de cazuri în doar 24 de ore. De două ori mai mult decât cea mai mare raportare din perioada stării de urgență.
De ce am crezut că putem evita ce au greșit alții
Țineți minte cum ne raportam mereu în martie la țările care aveau deja probleme serioase: Italia, Spania, Marea Britania, Franța? Ne uitam la ce se întâmplă acolo și autoritățile spuneau mereu: suntem la 2-3 săptămâni în urma lor!
Abonându-te la Newsletter primești sinteza celor mai bune informații, articole și interviuri exclusive publicate de digi24.ro
Suntem 4 luni mai târziu. Am atins și noi pragul pe care alții îl atingeau la început de martie. Asta e vestea bună. Vestea proastă? Cei care erau atunci ciumații Europei par să fi scăpat de pericol în timp ce noi încă ne întrebăm dacă e groasă sau nu. Ei s-au apucat să producă un vaccin. Noi încă ne întrebăm dacă virusul există. De ce trebuie să purtăm mască. Noi am ajuns la o mie de cazuri pe zi și ne îngheață sângele când ne uităm spre secțiile de ATI arhipline. La ei s-a golit Terapia Intensivă și acum ne fac brazilieni.
Exact ca la fotbal, statistica nu minte. Am comparat prima zi în care Italia, Franța, Spania și Marea Britanie, țările care au avut cele mai multe cazuri în Europa, au trecut de pragul de 1.000 de cazuri noi și numărul cazurilor din România atunci. Am pus în oglindă situația de acum, când și România a trecut de acest prag și ne uităm ce se întâmplă în celelalte țări.
Coronavirus: România vs Europa
Italia vs România
07 martie
Italia – 1.247 cazuri
România – 2 cazuri!
22 iulie
Italia - 128 de cazuri.
România – 1.030 (record)
Franța vs România
13 martie
Franța - 1.359 cazuri
România - 15 cazuri.
22 iulie
Franța – 454 cazuri
România – 1.030 cazuri
Spania vs România
14 martie
Spania – 1.266 cazuri
România – 49 cazuri
21 iulie
Spania – 287 cazuri
România – 996 cazuri
Marea Britanie vs România
22 martie
Marea Britanie – 1.035 cazuri
România – 0 cazuri!!
22 iulie
Marea Britanie – 445 cazuri
România – 1.030 cazuri
Unde am eșuat noi, unde au reușit ceilalți? Toate aceste țări au introdus măsuri de relaxare. La fel și noi. Toate au consemnat o creșterea ulterioară. La fel și noi. Dar curba a rămas una descendentă la ei. În schimb, la noi vorbim despre recorduri zilnice și o cocoașă din ce în ce mai mare.
Am început să plecăm din spitale deși suntem infectați. Sau să refuzăm internarea. Vreo 4.000 de oameni în nici trei săptămâni au luat decizia CCR mai ceva ca pe mâna lui Dumnezeu și s-au dus liberi să îi infecteze și pe alții.
Infectați, dar relaxați!
Am început să fim ciumegi! Cum adică?! Adică să ne împărțim pumni și palme când ni se cere să purtăm mască. Când CCR a decis să intre în joc, românii nu au mai ascultat de legea guvernului. Palma și pumnul fac acum legea!
Ministrul Sănătății de la noi spune că am ajuns ciuma Europei.
Greșit!
Noi doar am vrut să fim ciumegi!
