Atac mascat la prezenţa României în UE. Salvă de deschidere trasă de Dragnea prin Teodorovici şi Pintea

Ministrul Finanţelor şi ministrul Sănătăţii nu sunt chiar atât de naivi pe cum par. Nici Guvernul PSD-ALDE, în ansamblul său, chiar dacă este condus de un "intelectual" ca Viorica Dăncilă. De aceea, pretextele folosite pentru a justifica măsuri menite să reducă hemoragia de forţă de muncă reprezintă un bun test de turnesol pentru verificarea unor suspiciuni ce se extind la dosare mai ample decât cele fluturate publicului la prima vedere. 

Aducându-ne aminte de metodele ceauşiste de a ţine în lesă cetăţenii români între graniţele ţării, ministrul Finanţelor, Eugen Teodorovici, şi cel al Sănătătţii, Sorina Pintea, şi-au anunţat planurile de viitor:

Teodorovici: "Nu mai ai voie, după primul permis, să-ți reînnoiești dreptul de muncă, ca să fii obligat să migrezi în Europa. Așa, dacă ajunge în Germania și tot primește drept de muncă, deci nu o să se întoarcă în veci în Croația, România de unde a plecat. Maxim 5 ani și, la revedere, să te duci în altă țară să îți cauți loc de muncă". (detalii - AICI)

Pintea: "Ne gândim la un contract, la un act adiţional la contractul de muncă pe care fiecare rezident îl are cu spitalele unde prestează, având în vedere că ei sunt plătiţi din bugetul de stat, din bugetul Ministerului Sănătăţii. Ne gândim la o modalitate de a-i face să stea un anumit număr de ani în ţară. În urma aplicării legii salarizării, salariile rezidenţilor au crescut considerabil". (detalii - AICI)

Acum, să trecem de la şoc la analiză.

Când românii au început să plece masiv în ţările Vestului, "colonizând" Italia şi Spania, Germania, Franţa şi Marea Britanie, România avea de toate să le ofere: deficit de locuri de muncă, inflaţie, sistem de educaţie prost, sistem de sănătate identic, corupţie la scară industrială.

Dar mai presus de toate, România de la sfârşitul anilor '90 şi primul deceniu al anilor 2000 avea mare nevoie ca mulţi dintre românii ei să plece. A fost supapa prin care, în vremuri cu o economie precară şi un mediu politic corupt până la măduvă, a putut fi păstrat în această ţară un oarecare echilibru economico-social şi a putut fi evitată degradarea siguranţei publice.

Oameni condamnaţi aici la sărăcie şi lipsiţi de perspective clare că situaţia lor se poate îmbunătăţi într-un orizont de timp decent au reuşit, pornind spre necunoscut, să obţină tot ceea ce acasă era imposibil. La acea vreme, statul şi politicienii (mulţi dintre ei prezenţi şi azi pe scena publică) s-au descotorosit cu dragă inimă de "pionierii" autohtoni ai secolului XXI, bucurându-se de trei ori:

- pentru că scăpau de povara pe care toţi acei şomeri potenţiali ar fi pus-o pe bugetul public

- pentru că fiecare adult plecat urma, în mod natural, să aibă grijă de familia rămasă în ţară, reducând, din nou, povara socială cu care s-ar fi putut confrunta statul  

- pentru că banii trimişi de diaspora rudelor şi prietenilor urmau, de fapt, să intre în economie; o economie care, cu toată lipsa de cinste şi viziune a conducătorilor statului, se trezea ca prin minune injectată cu miliarde de dolari anual

Cu alte cuvinte, românii nu au părăsit România pentru că le era bine, ci pentru că le era rău.

Dar trebuie să pricepem odată că, atunci când se plimbă prin istorie, răul capătă o definiţie variabilă. 

Când primii români au plecat, rău însemna, pentru cei mai mulţi dintre ei, fie faptul că nu îşi găseau un loc de muncă, fie că, în condiţii de leafă mică şi inflaţie mare, veniturile erau insuficiente pentru a hrăni şi îmbrăca decent o familie, mai ales când era vorba şi de copii.

Cu timpul, însă, românii au început să plece şi pentru altceva chiar dacă situaţia s-a mai stabilizat pe parcurs: fie pentru salariile mult mai mari din Europa decât cele din România, fie pentru a le asigura copiilor un start mai bun în viaţă, introducându-i în sistemul de educaţie din Franţa, Italia, Spania, etc. 

Nu mai insist, cu siguranţă sociologii pot aduce mai multe lămuriri şi concluzii rafinate.

Dar trebuie subliniat faptul că politicienii care mai nou se plâng de absenţa curentă a "braţelor de muncă" şi fac abstracţie de fundalul creionat mai sus sunt în primul rând ipocriţi.

Iar politicienii care se plâng de lipsa forţei de muncă autohtone şi vin cu soluţii pompieristice, de tipul majorării salariilor la stat şi a salariului minim pe economie, vorba vine, pentru a stimula creşterea în ansamblu a salariilor în România, ei bine aceşti politicieni sunt concomitent ipocriţi, incompetenţi, populişti.

În schimb, politicienii care, utilizând ca pretext realitatea incontestabilă că în multe ramuri ale economiei lipsesc lucrătorii calificaţi,  propun măsuri ce îngrădesc libertatea de alegere şi mişcare a românilor pot fi suspectaţi de ceva mult mai grav şi periculos decât categoriile de mai sus: anume, de o agendă ascunsă, prin care nu urmăresc altceva decât să alimenteze discursul anti-european şi pe această dimensiune, după ce au procedat astfel pe dimensiunea justiţiei şi statului de drept, când orice solicitare a oficialilor de la Bruxelles de a respecta tratatele semnate de România şi valorile fundamentale ale spaţiului comunitar au fost prezentate ca atingeri aduse suveranităţii.

Nu poţi trece cu vederea faptul că tipul acesta de abordare conţine un sâmbure din care cel mai probabil va încolţi ideea directoare de atac pentru următoarea perioadă: UE şi statele membre doar "ne fură muncitorii şi medicii", aşadar în loc să-i considerăm parteneri strategici, haideţi să vedem în ei duşmanul de clasă. 

Ministrul Eugen Teodorovici, până la proba contrarie un tip disciplinat faţă de Dragnea şi cu ambiţii mai mari decât cele de ministru, ca şi ministrul Sorina Pintea au deschis brutal această nouă cutie a Pandorei. 

Prin intermediul lor, o întreagă grupare din PSD şi ALDE şi de pe orbita lor, care urzeşte de aproape doi ani la decuplarea României de UE, a dat, iată, primul impuls saniei. 

Din punctul de vedere al acestei grupări eterogene, dar cu interese convergente, nu-i bai că în scurt timp de la primele declaraţii făcute de Teodorovici şi Pintea s-a ajuns la diluări ale mesajului iniţial, pe fondul criticilor din spaţiul public, care au curs prompt. Important, din perspectiva "suveraniştilor" amintiţi mai sus, e că s-a tras prima salvă, s-a spart gheaţa şi pot de acum încolo să construiască restul naraţiunilor aferente.

De bine, de rău, prin gura lui Teodorovici şi Pintea a fost formulată introducerea.

Şi unul, şi celălalt sunt conştienţi de faptul că întoarcerea românilor înapoi acasă, ori împiedicarea lor de a mai părăsi ţara în cohorte care fac statisticile să arate dezastruos, iar economia să se înece, sunt decizii care nu ţin de pixul unui funcţionar exaltat, incompetent, ori cu intenţii ascunse. 

Ca să te întorci într-o ţară în care se moare pe bandă rulantă în spitale pentru că adesea sunt mai infecte decât un padoc e probabil considerat o nebunie de orice român plecat, ajuns la graniţa dintre vârsta a doua şi vârsta a treia. În punctul acesta al vieţii, conştientizezi mai mult ca oricând că nevoile ce ţin de sănătate se vor înmulţi. Iar la asta mai adaugi cei 10-20 de ani de interacţiune cu sistemul medical occidental şi... Evident, te informezi cu scrupulozitzate la ce te vei întoarce, chiar dacă vrei să te întorci. Oameni ca Dragnea, Teodorovici, Tăriceanu nu-şi vor trata niciodată problemele serioase de sănătate în sistemul nostru "popular". Nici măcar Iliescu nu ezită, atunci când "se impune", să plece la Paris. 

Păi atunci, de ce românii din diaspora, ajunşi la vârsta grijilor legate de sănătate, ar da ei vrabia din mână pe cea de pe gard? Ei au deja spitalul specializat şi curat peste drum de propria casă.

Altfel spus, până să cerşească Teodorovici şi Pintea, Dragnea şi Tăriceanu întoarcerea românilor acasă, ar fi ideal să construiască mai întâi spitale, să le cureţe şi doteze pe cele existente, să se asigure că au adus la zero rata mortalităţii ale cărei cauze sunt legate de  precaritatea sistemului.

Până să îi împiedice în stil bolşevic pe tinerii medici să emigreze, să facă toate cele de mai sus şi în plus să defeudalizeze sistemul, căci baroni ca în politică numai în medicină mai găseşti.

În fine, până să aducă oamenii cu arcanul, să acceseze fondurile europene pentru a construi spitale şi şosele, nu să mintă pe canale oficiale atunci când îi răspund comisarului european Corina Creţu, când critică Guvernele PSD-ALDE pentru delăsarea şocantă pe care o manifestă pe acest subiect.

Nici funia, nici pomenile nu-i vor aduce înapoi pe românii plecaţi la muncă în străinătate. Genul ăsta de instrumentar, cu care de altfel PSD şi ALDE operează deja de doi ani în toate domeniile de activitate, mai degrabă va contribui la creşterea ratei de ieşiri din ţară. 

Iar când, prin ceea ce faci în materie de justiţie şi stat de drept, impresia generală pe care o laşi, în ţară şi afară, este aceea că pregăteşti terenul pentru o lungă şi întunecată dictatură, fii sigur că nici măcar spitalele curate, multe şi excelent dotate şi nici primele de reinstalare nu vor mai avea efect. 

Românii din diaspora privesc situaţia în rotunjimea ei.

Ei caută informaţie curată, o pun în context şi trag concluziile aferente.

Aşa au procedat atunci când au decis să plece, aşa procedează şi azi.

Liderii PSD-ALDE sunt probabil conştienţi de lucrurile astea. Tocmai de aceea, văzându-i în ce manieră au deschis subiectul, prin intermediul lui Teodorovici şi Pintea, e imposibil să nu-i suspectezi de mult mai mult şi ar fi neinspirat să nu le urmărim cu atenţie următorii paşi.