Apărarea dubioasă a lui Duterte
NEW YORK - Președintelui filipinez Rodrigo Duterte îi place să vorbească dur și să acționeze și mai dur. El a glumit despre dorința sa de a comite agresiuni sexuale împotriva unui misionar ucis, a folosit epitetul său preferat - ”fiu de curvă” - referindu-se la Papa Francisc și la Barack Obama și s-a lăudat cu uciderea unor criminali pe vremea când era primar al orașului Davao din insula Mindanao.
Cel mai grav este că Duterte a încurajat public Poliția Națională din Filipine să ucidă suspecți de trafic sau consum de droguri și a promis să-i protejeze de consecințele legale pe ofițerii care îi urmează îndemnul. Mulți polițiști s-au conformat; aproximativ 12.000 de crime legate de traficul de droguri, aprobate oficial, au fost documentate de la preluarea mandatului de către Duterte.
Dar, după aproape doi ani de perfecționare a acestui rol autoritar, Duterte se comportă acum vulnerabil. În februarie, Fatou Bensouda, procurorul șef al Curții Penale Internaționale (ICC), a început investigații preliminare care privesc presupuse crime împotriva umanității în legătură cu “războiul împotriva drogurilor” din Filipine. Răspunsul lui Duterte a fost pe cât de neconvingător pe atât de disperat.
Într-o replică incoerentă de 15 pagini adresată ICC, Duterte a prezentat o apărare bazată mai mult pe ficțiune decât pe fapte. De exemplu, fără niciun fel de ironie, el a afirmat că o investigație, un proces și o condamnare îl vor priva de viață, libertate și proprietate - drepturi fundamentale care sunt garantate de Constituția din Filipine. Dacă n-ar fi fost serios, acesta ar fi fost un argument ridicol; ICC nu-i poate lua viața, așa cum a făcut Duterte cu mii de filipinezi, pentru că această curte nu are autoritatea să condamne la moarte.
Într-un mod la fel de dubios, Duterte a pretins că investigația ICC este un nou exemplu de “atac sistematic din partea Națiunilor Unite” împotriva țării sale. Ca “probă”, el a indicat o anchetă în curs lansată de Agnes Callamard, raportorul special al ONU pentru omoruri extrajudiciare. Îngrijorările sale ar fi putut avea o valoare mai mare dacă nu s-ar fi lansat într-un atac presărat cu jigniri la adresa respectabilului raportor Callamard, pe care a numit-o “subnutrită” și “slăbănoagă”.
Duterte a mai afirmat că Bensouda nu poate acționa împotriva sa pentru că poziția în care se află îi conferă imunitate. Însă și aici el greșește. Statutul de la Roma, tratatul prin care s-a creat ICC și care a fost ratificat de Filipine în august 2011, este foarte clar referitor la acest subiect. “Calitatea oficială a cuiva ca șef de stat sau de guvern, membru al parlamentului sau guvernului, reprezentant ales sau oficial guvernamental nu va putea să-l exonereze pe acesta de răspunderea penală”.
Și, în final, Duterte sugerează că ICC nu a întrunit cerința de “complementaritate” care stipulează că această curte are jurisdicție doar când un stat nu poate sau nu dorește să înceapă urmărirea penală. Însă un proces imparțial în Filipine ar fi imposibil din cauza atacurilor lui Duterte asupra magistraților care i se opun. De exemplu, în februarie 2017, Duterte a trimis-o la închisoare pe senatoarea Leila de Lima, fost ministru de justiție, pentru criticile pe care aceasta le-a adus războiului împotriva drogurilor.
Duterte și-a încheiat răspunsul către ICC cu încă o insultă: promisiunea că va retrage Filipine din Statutul de la Roma. Chiar dacă SUA, China și India nu au ratificat niciodată tratatul, Burundi este singurul stat care a părăsit vreodată principalul tribunal mondial pentru crime de război. Criticii precum Leila de Lima consideră că imitarea unei țări “campioane” la încălcarea drepturilor omului ar fi o sinucidere politică pentru Duterte. Înclin să fiu de acord.
Duterte a pierdut rar duelurile verbale. Dar de data asta ICC s-ar putea să aibă ultimul cuvânt. Petiția lui Duterte sugerează că el înțelege că retragerea din Statutul de la Roma va dura un an, însă acesta ignoră faptul că Bensouda va avea dreptul să-l pună sub acuzare dacă o investigație oficială va fi începută până atunci.
Armura politică a lui Duterte începe să se fisureze. Dacă investigația preliminară a ICC va conduce la o punere sub acuzare oficială, așa cum sper că se va întâmpla, cazul ar putea să includă rapid oficiali de rang înalt din poliție, ceea ce va determina oprirea valului de omoruri extrajudiciare care a îngrozit țara. Investigația ICC este abia la început, dar așa cum ne arată reacția inițială a lui Duterte, comportamentului său de tip dur nu i se poate găsi aproape niciodată o justificare.
