Democrația românească este atacată. Nu este o metaforă, ci o realitate confirmată, chiar dacă unii vor să conteste amploarea probelor. În fond, niciunul dintre marile atacuri cibernetice și campanii de dezinformare atribuite Moscovei nu a fost „dovedit la virgulă” la doar câteva zile de la producerea sa. Exemplele din Marea Britanie, Spania sau Statele Unite arată că astfel de investigații – bazate pe culegerea de informații și analiză de intelligence – pot dura luni ori chiar ani. Cu toate acestea, indiciile, corelările și metodologia utilizată trimit mereu la același „modus operandi” rusesc, iar România nu face excepție.
25.000 de conturi false și un mecanism de propagandă fără precedent
În alegerile prezidențiale recent anulate, România s-a confruntat cu una dintre cele mai abile operațiuni de manipulare din istoria sa recentă. O rețea digitală sofisticată – formată din 25.000 de conturi false pe TikTok – a devenit brusc „activă” cu doar două săptămâni înainte de scrutin. Și nu este o coincidență: experți și instituții de intelligence occidentale au remarcat că Rusia folosește exact această tactică – exploatarea unor platforme populare pentru a amplifica teme false și a semăna neîncredere.
Mai mult, rețeaua Telegram „@propagatorcg” a adunat mii de utilizatori dispuși să răspândească mesaje pro-Călin Georgescu. Situația ne amintește de rapoartele oficiale britanice și americane care descriau fenomene similare: „armate” de conturi online, coordonate de structuri obscure, menite să influențeze inclusiv referendumuri sau alegeri legislative. Exact asta s-a întâmplat și la noi.
Un milion de euro și „campania fără costuri”
Oficial, candidatul Călin Georgescu a declarat cheltuieli de campanie „zero”. În spatele acestei imagini „curate”, investigațiile au scos însă la iveală donații masive de peste 1 milion de euro, venite prin canale greu de urmărit, inclusiv conturi asociate cu un controversat personaj, Bogdan Peșchir, suspectat de a fi finanțat direct din Rusia. Nu e nicio surpriză: același tipar de bani transferați prin off-shore-uri și intermediari „discreți” a fost detaliat și în rapoartele americane privind interferența rusă în alegerile din 2016 (investigația Comisiei de Informații a Senatului SUA).
Acești bani nu au fost folosiți pentru mitinguri ori panouri electorale clasice, ci pentru o campanie digitală complexă. A fost un atac calculat, care a țintit punctele slabe ale societății românești: neîncrederea în instituții, frustrările socio-economice și faliile geopolitice.
Obiectivul? În definitiv, slăbirea coeziunii noastre naționale și a parteneriatelor strategice cu NATO și Uniunea Europeană.
Călin Georgescu, „omul Kremlinului”?
Călin Georgescu s-a dovedit candidatul perfect: un discurs populist, amestec de anti-occidentalism și pseudo-spiritualitate, care a rezonat cu cei deziluzionați de clasa politică tradițională. Georgescu și-a bazat campania pe promisiuni de „renaștere națională” și „independență față de Occident”. A criticat public NATO și Uniunea Europeană, acuzându-le de „subjugare” a României. În paralel, a lăudat „înțelepciunea rusă” și a lansat teorii conspiraționiste despre „Occidentul corupt”.
Să nu uităm de rapoartele internaționale care indică exact acest tip de retorică drept „cheia” pe care Kremlinul o folosește pentru a penetra sistemele democratice: oferă mesaje simpliste, anti-elite și aparent „suveraniste”. Nu e nimic nou; doar România era până acum oarecum ferită de astfel de explozii de propagandă.
Îndoielile și „scenariul conspirației”
Există voci care susțin că instituțiile românești au pus la cale o „farsă” pentru a justifica anularea alegerilor. Însă, dacă autoritățile române ar fi atât de cinice încât să însceneze o operațiune de asemenea proporții, n-ar fi fost oare primii care să protesteze aliații noștri din NATO – SUA, Marea Britanie, Franța, Polonia? Or, realitatea e că acești parteneri chiar și-au exprimat public solidaritatea cu România.
Câteva exemple: Departamentul de Stat al SUA a condamnat „interferența rusă” în alegerile românești, iar oficiali precum Secretarul de Stat Antony Blinken sau Comisia Helsinki din Congresul american au emis declarații ferme.
Similar, politicieni britanici și francezi, la nivel guvernamental, și-au arătat sprijinul pentru măsurile urgente luate la București. De altfel, scenariul conform căruia „toți au fost mințiți de serviciile românești” este greu de susținut, având în vedere experiența aliaților în identificarea și contracararea interferențelor străine.
De ce nu au avertizat serviciile „înainte”?
Se întreabă unii de ce nu au fost semnalate public, din timp, posibilele interferențe rusești. Dar istoria recentă ne arată că marile servicii de intelligence ale lumii nu au reușit să blocheze la timp nici Brexit-ul, nici intervențiile rusești din Catalonia ori alegerile prezidențiale americane din 2016. De ce? Pentru că vorbim despre un „teatru de război” mereu în mișcare, despre tehnici de manipulare care evoluează cu viteza luminii, profitând de platforme sociale greu de monitorizat.
Nu întâmplător, majoritatea rapoartelor oficiale apar post-factum, după analize complexe și investigații de durată. În cazul românesc, dezvăluirile au fost făcute incredibil de repede (în doar câteva zile), tocmai pentru a limita impactul dezinformării și pentru a justifica într-un timp record o decizie fără precedent: anularea alegerilor. Evident, rapoartele preliminare nu sunt atât de detaliate cât și-ar dori unii, dar practica internațională ne arată că uneori este nevoie de ani pentru a strânge toate dovezile relevante.
Un plan mai mare: destabilizarea regiunii
Așa cum indică experții și documentele declasificate de serviciile occidentale, scopul Rusiei nu se limitează la un simplu scrutin. Strategia e mai amplă: crearea unei Românii instabile, care să slăbească NATO pe flancul estic și să complice sprijinul pentru Ucraina. Iar atunci când oficiali din SUA, Marea Britanie, Franța, Lituania și alte state susțin public eforturile autorităților de la București, înseamnă că există un consens asupra gravității amenințării.
Ce e de făcut?
România trebuie să acționeze ferm, chiar dacă ne putem aștepta la noi replici de manipulare. Este vitală:
1. Consolidarea securității cibernetice: Nu doar instituțiile cheie ale statului, ci și partidele, ONG-urile și mass-media au nevoie de instrumente solide împotriva atacurilor informatice și a dezinformării.
2. Reglementarea platformelor digitale: Aliații noștri deja lucrează la legislații care impun mai multă transparență în gestionarea conținutului online.
3. Expunerea fără menajamente a conexiunilor: Orice politician român care primește finanțări opace sau promovează masiv teze ce imită propaganda rusă trebuie pus sub lupa publică.
Instituțiile noastre și-au asumat deja un risc mare, declasificând informații la doar trei zile după încheierea votului. Dar această reacție rapidă a fost esențială pentru a preveni escaladarea confuziei. Așa cum arată și experiența altor state – demersurile de contracarare a influenței ruse se fac în echipă: share-uim analize, coroborăm date și acționăm unitar.
Democrația românească, un test de maturitate
Atacul asupra alegerilor prezidențiale este, în realitate, un atac asupra viitorului României. A subestima implicarea Rusiei din lipsa unor „probe irefutabile” la doar câteva zile după eveniment înseamnă a repeta greșeli făcute deja de alte țări. Privind la rapoartele exhaustive publicate în SUA, Canada sau Marea Britanie, observăm aceeași traiectorie: ipoteze inițiale, dovezi adunate treptat, confirmări succesive și, în final, recunoașterea unui tipar clar de influență malignă.
Nu putem subestima nici contextul: flancul estic al NATO este testat, iar Moscova știe să valorifice tensiunile interne. Răspunsul trebuie să fie ferm și prompt, așa cum guvernele și parlamentele partenere de peste Atlantic și din Europa ne recomandă deja. România are o singură opțiune: să-și protejeze democrația și să rămână o țară stăpână pe propriul destin, neîngenunchiată de interese străine.
Mesajul trebuie să fie clar și răspicat: Democrația nu este de vânzare. Nici aici, nici la Washington, nici la Londra sau Ottawa. Și da, nici la Moscova.
