În ultimele săptămâni, Rusia a mobilizat peste 110.000 de militari în regiunea de frontieră cu Ucraina, precum și în Crimeea. Din această concentrare de trupe fac parte unități de artilerie, tancuri, aproximativ 330 de avioane, 240 de elicoptere, rachete balistice cu rază scurtă de acțiune și o consolidare a flotei din Marea Neagră, fapt care a generat îngrijorare și semne de întrebare privind evoluția acesteia, în rândul oficialilor și opiniei publice.
Tensiunile mocnite dintre Kiev și Moscova au fost alimentate inclusiv prin sancțiunile impuse de președintele Vladimir Zelenskiy împotriva lui Viktor Medvedchuk, principalul oponent prorus al său și apropiat al lui Vladimir Putin, precum și de alte acțiuni de diminuare a influenței pe care o are Rusia asupra Ucrainei. SUA au expulzat o parte dintre diplomații ruși, exemplu urmat si de alte state, în semn de solidaritate cu eforturile Washingtonului, ca urmare a demonstrației de forțe a Rusiei, prin care „a reîncălzit" conflictul înghețat.
Este de așteptat ca, în perioada următoare, acțiunile insurgenților proruși din Ucraina să fie intensificate. Putin se va folosi, în continuare, de pretextul „asigurării păcii", precum și de acela al apărării intereselor cetățenilor ruși, oriunde s-ar afla aceștia, apelând la manevre de intimidare la granița cu Ucraina, pentru a forța guvernul ucrainean să încetinească și să stopeze apropierea de NATO. Acesta din urmă este, în realitate, miza conflictului provocat de Rusia.
În realitate, scopul Rusiei este acela de a menține statele din vecinătatea sa în poziția de state-satelit, asupra cărora își exercită influența în propriul beneficiu. Astfel, Moscova încearcă să împiedice sau să limiteze expansiunea NATO în zonă, concretizată, în acest caz, de procesul de aderare a Ucrainei la NATO.
Punctul de vedere al secretarului general al NATO, Jens Stoltenberg, ilustrează cel mai bine poziția statelor membre. Astfel, le revine celor 30 de aliaţi din NATO să decidă când este pregătită Ucraina pentru a deveni membru, niciun alt stat neavând dreptul să intervină în acest proces.
Așadar, poziția adoptată de NATO se bazează pe apel la comunicare, consultare comună și utilizarea mijloacelor diplomatice de rezolvare a oricărei dispute internaționale. Obiectivul NATO, invocat în repetate rânduri, reprezintă dezvoltarea constantă a relațiilor internaționale de pace, prin intermediul apărării și a sprijinului reciproc, promovând stabilitatea și principiile democrației în zona nord-atlantică.
