După 1989, o hală industrială din București s-a transformat în fabrică de dulciuri. Nimeni nu s-a întrebat, vreme de câțiva ani, dacă era cel mai potrivit loc pentru a produce biscuiți. Într-un final, cineva a făcut un test: în pereții fabricii se găsesc metale grele care depășesc de zece ori limita admisă.
II
În data de 5 ianuarie 2020, în Municipiul București s-a înregistrat o depășire cu 667% (167 ug/m3) pentru poluarea cu PM 2,5 și 478% (239 ug/m3) pentru PM 10 la stația de pe bulevardul Barbu Văcărescu. E un subiect adus în atenția publică de cetățeni, care au început să măsoare singuri otrava pe care o respiră. Sistemele de măsurare ale Primăriei Capitalei sunt depășite de 15 ani. Și vor rămâne așa: vin alegerile locale și subiectul trebuie scos cumva de pe agenda publică.
III
În urmă cu câțiva ani, o grupare din Italia a încercat să construiască la Navodari, la malul mării (la mai puțin de 1 kilometru de apă) un monstru toxic: un depozit de 6.500.000 de tone de gunoi, întins pe 150.000 de mp. Lângă Mamaia urmau să vină zilnic – zilnic! – 600 de tone de deșeuri, cu precădere din Italia sau Germania. Inclusiv deșeuri nocive – care pentru oamenii de afaceri din domeniu sunt cele mai bănoase. Un procuror din Constanța, bătăios și pasionat de mediu, a oprit afacerea, care avea în spate mafia din Italia și politicienii corupți de pe Litoral, dintre care unii au ajuns acum la închisoare.
IV
În anul 2013, o navă cu deșeuri ”nepericuloase” ajunge în Portul Constanța: Volgo Balt 219. În acte, totul pare OK, antreprenorii italieni sunt oameni serioși. În realitate, însă, conținutul e atât de toxic, încât nava strică aerul din jur. Când procurorii iau urma afacerii, descoperă că documentele au fost falsificate și că România urma de fapt să primescă și să ardă la o fabrică de ciment din Bihor aproape 3000 de tone de substanțe periculoase. Mihail Fâcă, pe atunci preşedintele Agenției Naționale pentru Protecția Mediului, nu a putut fi contactat de jurnaliști.
"Îmi cer scuze, sunt în străinătate, în concediu, revin în ţară abia săptămâna viitoare. Nefiind informat, nu aveţi ce să mă întrebaţi de Volgo Balt pentru că sunt în concediu", le-a spus el jurnaștilor de la Replica. Țineți minte acest nume: Mihai Fâcă.
Cam în aceeași perioadă, la bordul unei nave din Atlantic izbucnește un incediu devastator. Substanțele chimice transportate pe vas ard și se amestecă într-un compus otrăvitor.
Nava, care se numește Flaminia, plutește în derivă săptămâni în șir, pentru că nimeni nu e dispus să primească 2000 de tone de deșeuri rezultate din incendiu sau să repare vaporul contaminat.
Într-un final, se oferă România, pentru câteva zeci de milioane de euro. Un interlop din Prahova încearcă să transporte în județul lui otrava de pe Flaminia. Dar procurorii sunt pe urmele afacerii: Flaminia e prea toxică chiar și pentru România și structurile de siguranță se opun.
În mod bizar, Protecția Mediului își dăduse OK-ul pentru primirea Flaminiei. Protecția Mediului – adică Mihai Fâcă. Cel pe care v-am rugat să-l țineți minte. Din Prahova. Fost parlamentar PSD, apoi secretar de stat la Mediu.
În general, toți specialiștii în mediu din guvernele PSD sunt din Prahova. Și toți oamenii de afaceri. Iar mai toți partenerii lor – întreprinzători din sudul Italiei: Sicilia, Napoli, Catania.
De unde interesul brusc al businessmanilor italieni pentru România? Simplu: căzuse uriașa piață chineză de plasat deșeuri. Când au ajuns să meargă pe stradă numai cu măști, chinezii au înțeles că și-au otrăvit aerul primind și arzând compușii nocivi ai întregii Europe. Și au oprit afacerea.
V
După Volgo Balt 219 și Flaminia, afacerea italiano-română cu deșeuri a devenit mai sofisticată. Transporturile toxice au fost mai greu de depistat fără informații din interior. Totuși, jurnaliștii de la Rise Project (Romana Puiuleț) și procurorul bătăios din Constanța, Teodor Nițu, au aflat lucururi importante.
În nordul Italiei, gestionarea deșeurilor conform legii – mai ales a acelor toxice – costă sute de euro. În sudul Italiei, însă, Mafia rezolvă lucrurile mult mai ieftin.
În loc să cheltuiască 250 de euro pentru o tonă de deșeuri, ei o fac să dispară, să zicem, cu 90 de euro. Cum? Simplu: 20 de euro îi costă arderea în România, încă pe atât transportul în portul Constanța și niște comisioane pe ici-colo.
Iar restul e al lor. O afacere foarte, foarte simplă și bănoasă, care păstrează Italia curată. Și nici măcar nu lasă urme, dacă se aplică următorii pași:
Pasul 1: O compania din Italia distruge, pe o sumă foarte mare, o cantitate oarecare de deșeuri toxice. În realitate, tocmai pentru că astfel de operațiuni sunt costisitoare în Occident (ca să fie făcute sigur și ecologic), compania distruge doar jumătate din cantitate, restul fiind făcută să dispară numai în acte.
Pasul 2: O firmă oarecare transportă în România deșeuri menajere banale, nepericuloase, cu un cod care nu sare în ochii niciunui procuror. Firma respectivă preia însă, nedeclarat, și deșeurile toxice de mai sus, dispărute deja din acte.
Pasul 3: Firma amestecă deșeurile toxice cu cele nepericuloase, ascunzând elementele periculoase în centrul munților de gunoi.
Pasul 4: Deșeurile amestecate ajung în România. Nimeni nu le controlează. Chiar și dacă le-ar controla, să ajungi cu testele în mijlocul unui megabalot de deșeuri e aproape imposibil pentru tehnologia noastră.
Pasul 5: Curat și sigur în acte, gunoiul ajunge la o fabrică de ciment din România. Aceste fabrici au cuptoare prin care ard deșeurile, făcându-le să dispară, dar și să se transforme în energie, ceea ce oferă, teoretic, un avantaj de mediu fantastic. Cu condiția să nu ardă deșeuri toxice, care otrăvesc zona.
Pasul 6: Odată arse, deșeurile au dispărut pentru totdeauna din acte. Singura urmă lasată de afacere e aerul poluat.
Surpriză, însă. Statul român nu măsoară calitatea aerului în zonele combinatelor de ciment. Mihai Fâcă, șeful de la Mediu, s-a gândit că nu are sens. Avem însă, slavă Domnului, o firmă privată care face măsurători pentru combinate. Firma îi aparține domnului Mihai Fâcă. Așa are sens.
Partenerii domnului Fâcă, firmele de ciment, au suferit pierderi considerabile în contextul crizei din construcții, profiturile lor stabilizându-se abia în 2015-2016, când afacerea cu arderi de gunoaie a luat avânt. În anul 2017 a început o creștere a profiturilor care a culminat cu un profit uriaș în 2018.
VI
Sergio Gozza e unul dintre italienii care ne trimit gunoaie otrăvite. Prin 2010 a încercat să introducă arsenic în Germania – dar cu nemții nu te joci și Gozza a fost arestat.
Ulterior, s-a orientat spre România, cu transporturi de tip Volgo Balt. După ce procurorii din Constanța au devenit atenți la rețelele lor și au început să monitorizeze deșeurile din Italia, Gozza și compania s-au orientat către Bulgaria.
În 2018, 9,000 de tone de deșeuri au fost trimise din Italia către Constanța, dar comanda a fost anulată de statul român, nava fiind redirecționată spre Svishtov, Bulgaria.
Chiar în ianuarie 2020, autoritățile bulgare au dat de urma deșeurilor Mafiei în Plevna. Acestea proveneau din Napoli și au fost livrate de două societăți menționate în investigațiile împotriva Camorra (Napoli) și Ndrangheta (Calabria).
Totuși, România e în continuare testată ca țară ca țintă pentru gunoaiele Mafiei. În anul 2016, în Italia izbucnea un scandal privind mii de tone de deșeuri din Italia care urmau să fie trimise către gropi de gunoi din Bucureşti, Craiova, Mavrodin şi Giurgiu.
Chiar și la începutul acestui an, un întreprinzător din Italia se interesa discret dacă operatorii din portul Constanța nu sunt dispuși să instaleze o stație de piroliză (transformare chimică la temperaturi ridicate) pentru plastic la malul mării.
VII
De ani de zile, mii de locuitori din zona Băicoi (ce să vezi: Prahova!) se plâng de mirosul insuportabil provenit de la un depozit de deşeuri situat la marginea oraşului. De ani de zile. Nici un oficial nu a făcut nimic. Într-un final, oamenii au plătit analize din banii lor. Rezultatul: aerul pe care îl respiră prezintă o concentraţie de hidrogen sulfurat de 20 de ori mai mare decât cea admisă.
Dar poveștile din Prahova nu se termină aici. În Prahova există din belșug depozite de deșeuri – inclusiv periculoase: la Băicoi, la Ariceștii Rahtivani, la Boldești Scăeni și Văleni.
La Ariceștii Rahtivani au fost depozitate, în ultimii ani, 143.838 de tone deșeuri periculoase. Iar noul ministru al mediului a trimis către procurori, recent, un dosar privind incineratorul de la Brazi, unde deșeurile medicale, de pildă, se degradau nestingherite în curte, deși legislația prevede imperativ că acestea se stochează în camere frigorifice până la distrugere, din cauza riscurilor biologice evidente. A fost nevoie de o investigație media Digi 24 pentru ca mirosul din Brazi să fie luat în serios; testele de mediu efectuate de operator arată – cum altfel? – că totul e în regulă.
VIII
Cele mai multe proceduri de infrigement deschise de Uniunea Europeană împotriva României în 2018 sunt cele pe probleme de mediu: cinci
La începutul anului 2020 au apărut și altele, iar Uniunea Europeană a sugerat că va lansa o adevărată ofensivă împotriva modului în care sunt depozitate și tratate deșeurile în România.
Gropile de gunoi din București sau Craiova sunt considerate pericole pentru sănătate și viață în acest moment. După trei decenii în care oxigenul României a aparținut mafioților, am ajuns de râsul Europei: România – groapa de gunoi a Europei, titra zilele trecute Euronews.
Însănătoșirea va începe, în primul rând, măsurând cu adevărat otrava din aerul pe care îl respirăm. Fără date falsificate sau ascunse. Dându-le celor de la Mediu instrumente performante de măsurare și cerându-le să monitorizeze permanent poluarea.
Dacă firme private – neverificate de nimeni – vor fi cele care ne spun ce conține aerul României, lucrurile vor sta în continuare minunat, în ciuda celor reclamate de cetățeni și de UE.
E suficient să închizi puțin aparatele de măsurare dimineața, pe la ora 05,00, să zicem, și să pornești exact atunci cuptoarele cu deșeuri toxice – și otrava se va evapora discret, nedetectată... Oare chiar asta se întâmplă acum?
În al doilea rând, trebuie să-ți formezi în Garda de Mediu oameni cu atribuții de urmărire penală, dar și procurori care sunt specializați în domeniu și care se ocupă numai cu rețelele infracționale care fac bani din distrugerea mediului.
Curățarea aerului din România se va face doar într-o echipă din care fac parte ministrul Mediului, ministrul Justiției, procurorii de la marile Parchete și premierul, care să asigure constant suport politic pentru reforme și fonduri pentru investiții.
E nevoie de toată această forță cumulată, pentru că mafioții nu vor sta cu mâinile în sân. Vor lupta din răsputeri pentru a păstra la un nivel ridicol, de simplă butaforie, infrastructura pentru protecția mediului din România.
Mafioții au pus mulți bani deoparte, au multe relații politice și profită de nepăsarea publicului și de caracterul abstract și tehnic al problemei.
Atâta timp cât le vom permite să ne otrăvească, o vor face fără remușcări. Și vor câștiga o avere din asta.
