O malformație cardiacă congenitală produce efecte la orice vârstă și se poate opera la orice vârstă.
La prima vedere, la domnul Gheorghe Ilina nimic nu te face să bănuiești că, în urmă cu numai câteva luni, a suferit o intervenție complexă pe cord. Are 52 de ani, o voce puternică, tonică și povestește cu simplitate parcursul său: „Acum câțiva ani, la un control cardiologic, mi-a fost depistată o malformație cardiacă congenitală – am o valvă bicuspidă în loc de tricuspidă și din această cauză se îngroașă aorta, dar am neglijat aspectul - în principal pentru că nu îmi punea probleme deosebite, nu simțeam mare lucru. Însă, în urmă cu câteva luni, am observat că nu mai pot face efort, că obosesc chiar dacă nu fac efort și mă sufoc noaptea, în pat. În primăvară am mers din nou la medicul cardiolog, care mi-a spus că singura soluție este cea chirurgicală. Așa am ajuns la dr. Dragoș Tănăsescu, la Ponderas Academic Hospital, datorită condițiilor și dotărilor din blocul operator. Mulțumesc atât doctorului Tănăsescu, cât și fiecăruia dintre membrii echipei care a participat la operație și fiecăruia dintre membrii echipei care m-a îngrijit după aceea. Am avut încredere că voi primi cea mai bună îngrijire și așa s-a întâmplat.“
Intervenția a fost un succes, iar domnul Ilina urmează cu scrupulozitate toți pașii și toate controalele recomandate de medicul său. Prețuiește pe deplin momentul în care și-a recăpătat viața înapoi și știe că nu a fost tocmai ușor.
A fost o intervenție complexă, explică Dr. Dragoș Tănăsescu. „În urma investigațiilor de specialitate, medicul cardiolog a diagnosticat o stenoză aortică strânsă (pe valva aortică bicuspidă) și un anevrism de aortă ascendentă. Recomandarea a fost ca pacientul să se prezinte cât mai rapid la un medic de chirurgie cardiovasculară. După consultul pe care l-am efectuat, am constatat că trebuie înlocuită atât valva aortică, cât și artera aortică ascendentă - o intervenție cu un grad ridicat de dificultate, pe de o parte, pentru că trebuie asociate aceste două proceduri de înlocuire și, pe de altă parte, pentru că se lucrează pe un țesut patologic mult fragilizat, mai friabil decât în cazul pacienților unde nu se întâlnesc astfel de asocieri.“
Valva aortică asigură traseul firesc al sângelui, care nu trebuie să curgă înapoi către inimă. Această valvă este compusă din trei membrane (cuspide) foarte rezistente și se formează din țesut conjunctiv care se deschide și se închide cu fiecare bătaie a inimii, într-o manieră coordonată.
Domnul Gheorghe Ilina se născuse, însă, cu o malformație la nivelul inimii: valva lui aortică avea 2 cuspide (membrane), în loc de trei, cât este normal. Din această cauză, valva avea să se uzeze mai repede decât la persoanele care nu au această malformație - dacă, de obicei, semnele de uzură (stenozele) apar la acest nivel după 65 de ani, în cazul lui, valva fiind mai fragilă, problemele au apărut cu 13 ani mai devreme. Această malformație se asociază și cu un țesut conjunctiv mai slab, respectiv cu un anevrism de aortă - aorta sa era mărită la 4,9 cm față de 3,5 cm, cât este maximum normal. Artera aortă s-a dilatat și îl predispunea pe pacient să sufere o ruptură sau o disecție aortică. Aceste accidente pot fi fatale dacă nu se intervine rapid - iar intervențiile în acest stadiu duc la o rată de succes de numai 30%. De aceea se impunea acum dubla intervenție, înainte ca un astfel de episod să se producă.
„În cadrul intervenției chirurgicale am montat o valvă mecanică și nu una biologică (aceasta a fost alegerea pacientului, în urma sfatului pe care i l-am oferit, deoarece valvele biologice se deteriorează mai repede, iar speranța de viață în cazul dânsului este ridicată, având în vedere faptul că pacientul este tânăr). Dificultatea intervenției a constat în faptul că au trebuit combinate două intervenții: una pentru anevrismul de aortă și a doua pentru înlocuirea valvei bolnave. În absența intervenției chirurgicale, astfel de pacienți au o mortalitate de 50% la 2 ani de zile. Însă intervenția se cerea realizată deoarece, pe de o parte, calitatea vieții pacientului era deja afectată și, pe de altă parte, complicațiile nu ar fi întârziat să apară și acestea ar fi redus și mai mult prognosticul de reușită“, explică dr. Tănăsescu.
Simplitatea și firescul acestor explicații nu trebuie să ne facă să uităm o clipă de greutatea lor și puterea lor de responsabilizare pentru medicii care pregătesc o asemenea intervenție. La un astfel de procent de risc, nimic din ce poate fi controlat nu se lasă la voia întâmplării: de la consultația complexă cu medicul anestezist, la investigațiile amănunțite realizate preoperator, până la pregătirea blocului operator și a personalului pentru toate posibilitățile care pot apărea în astfel de cazuri.
S-ar zice că este nevoie de o echipă de profesioniști care să acționeze ca un mecanism complex și unitar - numai că, de fapt, este nevoie de mult mai mult decât atât: o echipă de profesioniști care comunică între ei și sunt mereu gata să găsească soluții optime pentru toate posibilitățile, prevăzute și neprevăzute. Să analizeze toate opțiunile, să comunice, să respecte procedurile, dar și să își păstreze prezența de spirit, să acționeze curajos, calm și inventiv - toate în același timp, timp în care o viață se află acolo, expusă. Un om care și-a pus curajul și inima în mâinile acestei echipe. Un om cu inima deschisă.
Și e nevoie încă de și mai mult: de o echipă care să aibă mereu în vedere evoluția ulterioară, post-operatorie a pacientului - supravegherea în această etapă fiind cel puțin la fel de importantă ca și realizarea intervenției în sine.
”Înlocuirea aortei ascendente este una dintre cele mai complexe intervenții în chirurgia cardiacă. Dificultăți intraoperatorii, care ar fi necesitat proceduri medicale complexe, nu au existat. Echipa a fost completată exemplar de colegii din echipa chirurgicală din Ponderas Academic Hospital - mulțumesc tuturor celor care au acționat atât în interiorul blocului operator, cât și pentru pregătirea pacientului. Nu am întâlnit nicio sincopă operatorie și totul a decurs cu maximum de eficiență și siguranță - intervenția a durat ceva mai mult de 5 ore. Postoperator pacientul și-a revenit repede, a fost detubat la câteva ore după intervenție, iar parcursul său a fost fără complicații semnificative“, relatează dr. Tănăsescu.
Prin natura lor, intervențiile pe cord nu sunt ușoare, subliniază medicul chirurg. De pregătirea corectă, de bunul mers al operației și de urmărirea periodică și sistematică prin controalele postoperatorii depinde evoluția pacientului, care, în acest caz, a fost foarte bună.
Domnul Gheorghe Ilina s-a întors acasă și a reluat viața activă care îl caracterizează. Nu ratează niciun control postoperator, deși admite că sunt multe. „Timp de trei luni, până la refacerea sternului, nu am putut face efort fizic deosebit, dar deja mă simt bine, simptomele au dispărut“. Cel mai mult îl îngrijorase sufocarea - „această apnee patologică apare din cauză că plămânul acestor pacienți nu mai este un burete uscat, ci un burete plin de sânge, pentru că sângele stagnează în plămâni“ explică dr. Tănăsescu. Având în vedere faptul că această patologie este congenitală, medicul l-a sfătuit și pe fiul domnului Ilina să facă un control cardiologic pentru a vedea dacă a moștenit și el acest tip de valvă. Din fericire, consultul a arătat că nu.
„După 40 de ani, un control cardiologic ar trebui să ne intre în rutină tuturor. Durerile în piept, senzațiile de oboseală, palpitațiile și sufocarea ar trebui să urgenteze astfel de controale“ spune dr. Tănăsescu.
Acum, domnul Ilina se felicită pentru că, de data aceasta, a acționat rapid și determinat. Și pentru încrederea deplină pe care a avut-o în echipa medicală - încredere care continuă și acum și se manifestă în toată grija pe care o are față de controalele recomandate.
Articol susținut de Regina Maria 
