Mormântul fără cruce. De ce s-a îngropat în uitare Cristian Vasile, artistul care a făcut celebră povestea Zarazei
„Nu știu ce-mi veni, că să știi că și pe mine cartea asta m-a rupt total față de tot ce abordam de obicei, contemporan. Am stat într-o seară (eu, fascinat, într-adevăr, de Bucureștiul interbelic) să discut cu niște prieteni despre Zaraza, eu referindu-mă la mit. Am început să sap dincolo de treaba asta. Și, când mi-am dat seama de potențialul poveștii, biografia lui Cristian Vasile, atât piesa, cât și ascensiunea și decăderea lui, trecerea de la interbelic la comunism... Clar, e un subiect de roman! N-am cum să ratez așa ceva, trebuie să mă bag în povestea asta mai mult. Cât pot de mult. Să scoatem la iveală toate personajele și nebuniile interbelicului”, spune scriitorul Andrei Ruse.
Munca de documentare a fost anevoioasă, mai ales când a fost vorba despre Cristian Vasile.
„În primul rând, să-l aflu, asta a fost marea căutare. Apoi să-l descopăr. A fost o îndrăzneală! A fost mult mai mult de muncă”, spune scriitorul.
Mult de muncă înseamnă doi ani de căutări, cercetare, investigații, încercări de a afla mai multe despre un personaj enigmatic, în legătură cu care se știu prea puține.
„Am încercat tot timpul să-l descopăr, pentru că a fost foarte greu. Având date total aiurea de multe ori, există foarte multe mituri - nu doar cel al Zarazei - legate de el, să ajung să-l cunosc cu adevărat pe Cristian Vasile”, explică Andrei Ruse.
Alături de Zavaidoc, Jean Moscopol, Gion și Ion Pribeagu, Cristian Vasile a marcat o epocă.
„A fost un inovator, o persoană care, când începea tango-ul, concertele astea în crâșme... ele nu erau privite foarte bine. Este o persoană care a pornit o industrie muzicală”, spune Andrei Ruse.
Deși a primit, de la Paris, oferte pe sume fabuloase, Cristian Vasile a ales să rămână la București. Apoi, odată instalat comunismul, a decis să nu se alinieze noilor „politici culturale”. Pentru asta a avut de plătit prețul propriei celebrități.
„A rezistat până la capăt și nu s-a dezis de credințele lui cu privire la artă și la libertate, asta mi-a plăcut cel mai mult la el. Preferând chiar să decadă. Sunt sigur că ar fi putut avea un trai foarte bun, cum mulți alți intepreți au avut și au ajuns, apoi, mari nume, cu atâtea distincții, cum au fost Maria Tănase, Gică Petrescu... Sunt niște scene pe care le-am găsit, când ar fi trebuit să recite versuri pentru Stalin sau Dej și arunca foile. Își asuma niște lucruri incredibile”, spune Andrei Ruse.
Dintr-un idol adulat, asaltat de admiratori, așa cum a fost între cele două războaie, Cristian Vasile a devenit un dușman al poporului în comunism, iar publicul se temea să mai meargă la concertele sale.
„Comunismul și toată perioada aia au distrus tot ce era mai frumos înainte. Când l-am găsit pe Cristian Vasile - da, am putut să dau directa asta de dreapta. Uitați ce-ați distrus, ce-a fost înainte. Și-am putut să arăt asta, nu doar din mituri. Uitați cum era atunci și cam cum s-a schimbat sistemul de valori, în primul rând”, spune scriitorul.
Revoltat de situația în care ajunsese din cauza tovarășilor, cântărețul a luat o decizie radicală, care a avut urmări până în zilele noastre.
„Ultima chestie, care a încheiat romanul - mie mi-a desăvârșit viața lui Cristian Vasile - a fost faptul că nu a vrut să aibă o cruce cu nume la mormântul lui. Perioada lui de decădere a fost atât de cruntă, schimbarea epocilor, de la monarhie la comunism, a ajuns să fie, din cel mai iubit artist pe care l-a avut România, să fie huiduit, uitat apoi de generații, prin comunism, care a vrut să șteargă tot ce exista în interbelic. El, ca pedeapsă, a vrut să se șteargă din istorie, mi s-a părut incredibil. Nu știam de ce nu are cruce la mormânt. Ok, avea o cruce veche, era lăsată cumva, trebuia să fie ceva. Când am aflat că așa a fost dintotdeauna, mi s-a părut fascinant”, spune Andrei Ruse.
Captivat de povestea mormântului fără cruce, Andrei Ruse a pornit într-o expediție demnă de un arheolog.
„Ultimele lui cuvinte, înainte să moară, au fost că nu a vrut să aibă cruce, nume, mormânt... și că cine îi va afla povestea - sau măcar o parte din ea - va ști să-l caute. Mi-am dat seama că sunt printre puținii care au ajuns la mormântul lui, probabil trei persoane din toată țara asta, în decurs de atâția ani”, mai spune scriitorul.
Zaraza, femeia cu „zâmbet de heruvim”. Reală sau nu, contează mai puțin. Important este omul care a făcut-o celebră, el însuși un star al timpurilor sale. Cu ajutorul unui tânăr autor de azi, Cristian Vasile își recâștigă ceva din faima de odinioară. Și ne amintește că Bucureștii își datorează farmecul mai ales oamenilor săi.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
