La 15 ani, Gheorghe Smerică se putea mândri deja cu titlul de meşter olar. „Mi-a plăcut tare mult, lucram şi noaptea ca să învăţ mai repede şi la 15 ani jumate am terminat şi apoi am intrat la patron, cu bani. Eram salariat şi eram tare bucuros", îşi aminteşte acesta.
Câţiva ani mai târziu şi-a deschis un atelier la Mihăileni, în judeţul Botoşani. I l-au închis comuniştii, dar după Revoluţie roata olarului a început din nou să se-nvârtă. Iar cel mai bătrân olar din România mai lucrează şi azi.
Cele aproape opt decenii de activitate ale meşterului au fost sărbătorite printr-o expoziţie cu vânzare, la Iaşi. Exponatele sale au fost apreciate de specialişti.
„Sunt valoroase şi datorită formei, a modului de realizare, a tehnicii şi faptului că se găsesc din ce în ce mai rar şi raritatea poate să dea valoare unui vas, până la urmă", spune muzeograful Ovidiu Focşa.
În urmă cu zeci de ani, la Mihăileni, în judeţul Botoşani, a fost un important centru de olărit. Însă singurul care mai practică acum meseria este bătrânul nea Gheorghe Smerică.
Meşterul îşi mai doreşte acum să afle răspunsul UNESCO la o cerere trimisă de Muzeul Etnografic Moldova. În document, se propune declararea meşterului Gheorghe Smerică drept patrimoniu uman viu.