Insula Pescarilor este cea mai nordica dintre insulele Borromeo şi este de altfel şi singura locuită. Specific pentru insula pescarilor sunt străzile foarte înguste pe marginea cărora sunt case cu două etaje, care au balcoane lungi pe care de regulă se pun la uscat nu rufe, ci peşti. Locuitorii de aici, după cum spune şi numele zonei în care trăiesc, îşi câştigă existenţa din pescuit, dar şi din turism. În drum spre insulă, cât străbateţi cu barca Lacul Maggiore, o să vă apară pe linia orizontului turla ascuţită a bisericii San Vittore, care se ridică deasupra acoperişurilor roşii ale caselor. Lăcaşul de cult este monument naţional în Italia. Puteţi vedea un vitraliu care datează din secolul al 11-lea, o frescă din secolul al 16-lea şi câteva picturi din veacul al 17-lea, dar şi busturile sculptate în lemn ale sfinţilor Petru şi Andrei, patronii pescarilor.
Malurile insulei sunt aproape mereu ocupate cu micile bărci ale celor 50 de rezidenţi care trăiesc aici. Seara, imaginea devine şi mai spectaculoasă pentru că se aprind lumini discrete, care se reflectă în apele calme ale Lacului Maggiore.
Pe insulă sunt buticuri mici și restaurante de renume, unde puteți mânca pește proaspăt prins, o plăcere culinară pusă la dispoziţia tuturor turiştilor deopotrivă. Se spune că felul în care se găteşte peştele aici este atât de apreciat în Italia, încât însuşi Mussolini, împreună cu participanţii la conferinţa de la Stressa din 1935, au abandonat într-o zi discuţiile despre Germania şi au venit pe insula pescarilor să guste din bibanul preparat local.
Facem şi un buget aproximativ de călătorie în Italia, dar chiar dacă nu costă mult să ajungeţi acolo, este bine să aveţi mai mulţi bani pe card, pentru că la faţa locului preţurile sunt mai ridicate.