Carla Tănasie este reporter pe domeniul Sănătate, iar starea de urgență prin care am trecut nu a oprit-o să continue să arate tot mai mult lumea medicală. A filmat în spitale devenite focar de infecție, a făcut interviuri în exclusivitate cu oameni-cheie în această perioadă, a fost tot timpul ”în priză” ca să aducă în atenția publicului cele mai relevante informații despre evoluția pandemiei. Cum au fost aceste luni pentru ea aflați din interviul de mai jos.
1. Cum a fost perioada de stare de urgență pentru tine?
A fost cu multă muncă! Sunt reporter pe Sănătate și practic epidemia e în curtea mea. A fost și este o experiență, mai ales pentru jurnaliștii care gestionează acest domeniu.
2. Care au fost cele mai dificile momente din această perioadă, în activitatea de jurnalist?
Nu știu dacă pot să spun că a fost dificil, cât mai degrabă cu multă încărcătură emoțională. Vorbim de o boală despre care la început nu se știa mare lucru și asta era marea îngrijorare. Îmi aduc aminte de disperarea cadrelor medicale, pentru că nu aveau echipamente de protecție, le era teamă să mai meargă acasă, la familii. Pacienții erau și ei disperați, pentru că legatura cu medicii nu mai era ca înainte. Comunicau mai rar, pentru că nu se mai puteau duce des la ei în saloane. Și toate aceste emoții și stări de disperare ajungeau și ajung automat și la noi, cei din presă. Ne cereau ajutor, îmi spuneau tot felul de situații de la ei din spital. Din acest punct de vedere a fost greu. E greu să gestionezi emoții .
3. Ai făcut reportaje importante din spitale și cu oameni cheie în România, în aceste vremuri grele. Cum a fost?
Autoritățile au înțeles cât de importantă e comunicarea, la fel și medicii sau managerii spitalelor. Așa am putut să filmez în spitale COVID și să văd ce se întâmplă. Aceste filmări și imaginile din aceste spitale le voi ține minte mult timp. Cadre medicale cărora li se vedeau doar ochii, pacienți speriați că nu știau cum se va manifesta boala în cazul lor. M-am îmbrăcat și eu în acele echipamente de protecție când am intrat în spitale și obosești numai până te îmbraci. Să stai în ele și să îngrijești bolnavii e crunt. Chiar sunt niște eroi.
4. Televiziunea este o muncă de echipă și de dialog. Cum ați reușit să mențineți motivația lucrului în echipă în această perioadă cu multe restricții la nivelul interacțiunilor sociale?
Această perioadă grea ne-a unit mult. Când le-am spus șefilor că vreau să merg să filmez în spitale COVID am crezut că operatorii de imagine nu o să fie de acord, că o să le fie frică. Mulți au familii, copii, practic îi expuneau. M-am înșelat. Au înțeles importanța acestor filmări pentru telespectatori și am făcut echipă bună și le mulțumesc. Ne-am sprijinit unii pe alții în perioada asta. Auzeam des întrebarea: mai poți? Dacă nu mai poți, ia-ți liber. Aici e vorba de șefi. Toată lumea a fost înțelegătoare și așa am reușit să trecem peste perioada grea de la început. Toți colegii au muncit mult. Au fost nevoiți să facă transmisiuni despre COVID, ei răspunzând până atunci de alte domenii. Cu siguranța a fost greu, dar am reușit.
5. Ce ai făcut ca să te destinzi, să te relaxezi, în această perioadă? Ce te-a ajutat să te detașezi de încărcătura emoțională adusă de pandemie?
Am încercat să dorm, pentru că a fost o perioadă solicitantă, să îmi păstrez un echilibru. Calculam orele de somn pentru a face față unei noi zile. Cam atât :))
6. Ce ți-a lipsit cel mai mult în timpul stării de urgență, ca jurnalist și ca om?
Eu n-am simțit aceste restricții la fel ca ceilalți oameni care au stat în casă atâta timp. În permanență aveam ceva de făcut, veneam la redacție și pentru mine a trecut timpul mai repede. Ca jurnalist ești în priză în continuu.
7. Cum crezi că ne va schimba, ca oameni, această criză sanitară?
Îmi doresc să realizăm cât de importante sunt regulile de igienă, cu sau fără pandemie. Sunt multe boli pe care le putem preveni astfel. Îmi mai doresc să nu uite autoritățile această perioadă și să facă schimbări în sistemul de sănătate. De câte ori apare un eveniment major, constatăm că nu face față.
