CA-N FILME. Istoria și influența drogurilor în cinematografie

„Majoritatea serezumăla,gata,aiînceput, eşti terminat, te-ainenorocit,saulacâtde cool e”, spune criticul de film Cristi Mărculescu.

„Drogurile pot fişiun manifest sociallaun moment dat. Poţi spune ceva despre societatearespectivă”, susține George Mihalcea, jurnalist.

„Realismulăstaexagerat,cade insectar pe care îl proiectează uneori filmul poatesăducăde multe orilao interpretare, o înţelegeregreşităa mesajului”, afirmă psihologul Hanibal Dumitrașcu.

Omarepartedin fascinaţia cineaştilor pentru substanţele periculoase, interzise de lege, estereprezentatăde potenţialul vizual. Stările prin care trec oamenii subinfluenţadrogurilor, aşa-zisele tripuri,suntun pretext pentru regizoricasăse dezlănţuie vizual.

„Folosirea drogurilor e de celemaimulte ori un pretextcasăintroduci ceva nouînpovesteata. Poţisă, nuştiu, poţisăte duciînsuprarealism cu drogurile, poţisăte duciînnişte zone neexplorate”, crede George Mihalcea.

Înfilme, drogurile au apărutîncăde prin anii 40-50, darlaînceput erau folosite doar pentru a oferi exemple negative de comportamentşia speriatineriicare ar fi pututsăcadăpradă tentaţiei. Acum,însă,marijuanaesteprezentatăde comediile delaHollywoodcaosubstanţăinofensivă, care te relaxeazăşite binedispune.

„Ideologiaaceastaa liberării, a libertăţii depline,promovatădelasfârşitul anilor 60, hippie, adusdin păcatelaproiecţiaaceastaa imaginii conform căreia e o modalitate de a-ţiexprimăidentitatea libertatea, de a fiîmpreunăcu prietenii într-un mod plăcut, distanțându-te de tot ce este nepermisiv, de către societateîngeneral, care esterestrictivă”, crede Hanibal Dumitrașcu.

Rolul hippioților în filme

Istoria filmelorîncare seconsumănarcotice a fostschimbatăpentru totdeaunaînanii 60, odatăcu apariţia hippiotilorşia drogurilor psihedelice precum LSD-ul. Brusc, consumul de substanţe interzisereprezentaunstildeviaţă, iar filmele au început săarate lumii acest lucru. Una dintre primele producţii de impact a fost Easy Rider, cu PeterFonda, Dennis HopperşiJack Nicholson.

Înoriceepocaar fi apărut ele, filmele care prezintă consumul de narcotice au fost acuzatecăar face aceste substanţe ilicitesăparăatrăgătoare.

„Imaginea estemimetică, influenţează prin definiţie,maialesîntr-oepocaiconoclastă,încare ea face totul. Face realitatea. Uneori ficţiunea imaginii estemaiputernicădecât ceea ce trăimlanivel direct, interuman. Prin urmare, orice film are darul acesta de a fi celmaiimportant mijloc de apropagaun comportament, oconduită”, spune psihologul.

Pe dealtăparte,existăproducţii care abordează subiectul pe un ton moralizator. Acestea încearcăsă-i sperie pe posibiliiconsumatori.

Înperioadaconsumerista a anilor 80, corporatiştii dependenţi demuncămaicăpătau o adicţie:cocaină, careîiajutasăreziste cu puţin somn, darşisăse integrezeînmediul competitiv.PerioadaestereflectatăperfectînAmerican Psycho, din 2000.

Filmele care tratează acest subiect sunt de obicei independente

Filmele care tratează subiectul narcoticelorsuntde obiceiindependente, realizate cu buget micşidevin instant favorite-cult, genul de titluri pe care niciun cinefil înfocat nu are voiesălerateze. Majoritatea lor stârnesc controverse precum a făcut-o şiclasicul modern Trainspotting, o poveste despre un grup de prieteni dependenţi deheroină. Filmul regizat de Danny Boyle a apărutîn1996.

DacăTrainspotting a fost acuzatcăface substanţele interzisesăparăirezistibile, Requiem for a Dream, din 2000, regizat de Darren Aronofsky, prezintăviolența, disperareaşicompromisurile care vin odată cu orice dependență.

„Requiem for a Dream, care din multe puncte de vedere, tehnic,caactorie,cascenariu, estemaibun decât Trainspotting.Singuraluiproblemăestecă, nu face decâtsăîmpingă înainte, cu nişte mijloace artistice multmaibine alese, un mesaj extrem de rudimentar: drogurile te omoară!Suntnasoale”, spune Cristi Mărculescu, critic de film.

Lacapitolul „varietate de substanţe halucinogene”, filmul „Fear and Loathing inLasVegas”, de Terry Gilliam, deţine recordul.

„Eisuntatâtde departeîndrogurile lor,dacăţiiminte înainte de urcarea lorînmaşină, personajul lui Johnny Depp face olistă cu drogurile pe care le areînportbagaj. Eu am descoperit unele droguri noiînacel portbagaj. Adică nici măcar eu n-am auzit de atâteapastile, atâtea halucinogene, atâtea. Eter!”, declară jurnalistul George Mihalcea.

Un film careparea fi olungăstareeuforică?Existăşiaşa ceva!Dacăaţirezistat mereu tentaţiei narcoticelor, dar v-arămasofărâmăde curiozitate,săştiţicăvăputeţiuitalaEnter the Void,înregia lui Gaspard Noe.

Narcoticele din filmele românești

Dependențade narcotice nu i-a atras prea mult pe cineaştiiromâni.Prezenţadrogurilorînfilmul autohton a fosttratatăori pasager, ori superficial,întitluri precum Poliţist, adjectiv, Webside Story, LiceeniiînalertăşiTanti.Pânăacum. Pentrucă săptămânăviitoare are locpremierafilmului Rocker, regizat de Marian Crişan, despre untatăalcărui fiu este dependent de droguri.

„S-amaiîntâmplatcatinerimearegizoralăsăfie multmaiîntemă, unulamânaşidoilamânasăfie multmailipsităde prejudecăţile unei naţii patriarhale foarte religioase, care n-a încercat niciodatăsăînţeleagă, ce seîntâmplăşisăsemaifacă filme”, crede criticul de film Cristi Mărculescu.

Drogurilesuntpericuloase! Acest mesaj este clar, din majoritatea filmelor cu narcotice. Darexistăodependențăcare nu are cumsăvăfacărău. Se numeşte cinefilie! Nu luaţi droguri,maibine uitaţi-vălafilme!