Adrian Cojocaru: „Sunt genul de persoană care moare cu dreptatea în mână”
Adrian Cojocaru face parte din echipa Digi24 încă de la înființarea stațiilor locale, el lucrând o perioadă în Timișoara. A fost remarcat și apoi a venit în București. Parcursul său profesional cuprinde ani importanți de reporterie, care înseamnă baza muncii sale de jurnalist și care l-au ajutat să ajungă prezentatorul de astăzi. Adrian intră în casele tuturor de luni până joi, de la 9:00 la 12:00, cu cele mai noi știri. L-am întrebat cum au fost „începuturile” și ce relatare l-a marcat. Vă invităm să descoperiți jurnalistul serios și echidistant, dar și omul glumeț și prietenos în interviul de mai jos.
1. De ce ai ales jurnalismul și un post de știri? Ce te-a atras?
Am mers la Facultatea de Jurnalism din Timișoara pentru că fugeam mai ceva ca Usain Bolt de matematică, fizică și chimie (eu fiind absolvent de liceu de chimie). Am simțit că pot să așez mai ușor pe o hârtie vorbele decât cifrele și cred că nu am greșit. Sunt zodia balanță și, chiar dacă nu cred în semnificația zodiilor, sunt genul de persoană care moare cu dreptatea în mână. Mereu am căutat adevărul, echilibrul, corectitudinea: lucrurile pe care mi le-au insuflat și profesorii de la facultate. Iar mai apoi am avut șansa să lucrez la un post local din Timișoara, unde erau promovate aceste valori. Postul a devenit apoi Digi24 Timișoara. Un an mai târziu, a sunat telefonul de la București (deși nu visam să vin în Capitală) și așa am făcut „transferul” la București, la Digi24. Și nu regret deloc! Este televziunea de știri unde am putut să pun în practică tot ceea ce simțeam și credeam despre jurnalism.
2. Îți mai amintești care a fost prima experiență în direct la Digi24?
La Digi24 Timișoara moderam o emisiune despre piața locurilor de muncă și nu aveam legătură directă cu departamentul Știri. Până într-o zi, când m-au aruncat într-un live „pe București”. Era weekend, urma o extragere loto cu un premiu foarte mare și acesta a fost primul live pe național. Ori am purtat noroc cuiva, ori pur și simplu le-a plăcut moaca mea. Dar apoi nu am mai scăpat de live-urile pe postul mare. La început cu Oana Zamfir, apoi cu Sanda Nicola sau Alice Iacobescu. Aveam un nod în gât când intram cu Sanda sau Alice, dar apoi mi-am dat seama de faptul că dacă ele puneau 2-3 întrebări suplimentare nu e altceva decât o pregătire temeinică, ceea ce mă obliga mereu să mă documentez și mai bine. Îmi doream să nu dezamăgesc.
După ce m-am mutat la Digi24, la București, am picat direct în mijlocul scandalului în care mai mulți profesori de la Liceul Bolintineanu din Capitală au fost ridicați de mascați direct din examen, cu duba, acuzați de luare de mită. Coordonatorul redacției a aruncat o privire în jur, m-am nimerit în calea lui, și a zis: „Fugi!” Am intrat în live imediat ce am ajuns. Aveam doar 2 – 3 informații din redacție. Restul... am încercat să „fur” cât mai mult din ce vedeam acolo. Țin minte că am intrat în live exact când îi urcau pe profesori în dubă, iar producătorul îmi striga în cască: „Mai spune, mai spune, mai spune! Ca să profităm de imagini.” Și asta a durat o săptămână, zi de zi, cu live de la 06 sau 07 dimineața. Acesta a fost botezul meu la București.
3. În cariera ta ai fost și reporter Digi24. Ce subiect despre care ai relatat te-a marcat?
Abonându-te la Newsletter primești sinteza celor mai bune informații, articole și interviuri exclusive publicate de digi24.ro
Cea mai grea încercare a fost când am relatat din Italia, la cutremurul din Amatrice. A fost foarte mult de muncă, am făcut 2.000 de kilometri doar în acea zonă, am transmis din peste 10 localități afectate, 2-3 reportaje pe zi și live-uri. Fizic, a fost greu, pentru că împreună cu operatorul și asistentul ne trezeam la 6, mergeam două ore cu mașina de la cazare până în zona afectată, filmam și transmiteam până la ora 22, iar apoi urmau încă 2 ore de mers până în zona unde găseam o cameră de cazare într-un loc la 100 de kilometri, unde clădirile erau cât de cât în siguranță.
Dar, dincolo de efortul fizic, a fost încărcătura psihică. Încercam să rămânem lucizi, să nu lăsăm amploarea dezastrului să ne afecteze. Și nici frica. Într-una din zile, cu doar câteva secunde înainte de live, a fost o replică foarte puternică. Ne pregăteam de direct când s-a auzit un vuiet ca din Iad, apoi două mișcări bruște ale pământului. Am înghețat puțin. Sentimentul nu este deloc plăcut!
Efectul „Amatrice” l-am simțit în decembrie anul acela (Italia a fost lovită atunci de două valuri – august la Amatrice și octombrie la Norcia). Eram acasă, în București, ora 01:10. Exact când am pus capul pe pernă au început să se miște patul și blocul. A fost un seism de 5,4 în Capitală. Cele 20 de secunde, cât a durat, au adus în mintea mea tot ceea ce am încercat să estompez în timpul transmisiunilor din Italia. Nu îmi doresc să mai simt asta.
4. Ce înseamnă să fii prezentator de știri? Mulți oameni nu știu ce se întâmplă înainte de Jurnal sau în spatele camerei. Spune-ne mai multe.
Știu că pentru mulți dintre cei care visează să facă jurnalism să fie prezentantori este un scop în sine. Eu cred că asta ar trebui să vină de la sine, după ce ai o bază foarte solidă. Nu e deloc o citire de prompter. Implică foarte multă responsabilitate, cunoștințe temeinice, stăpânire de sine, prezență de spirit și o mică doză de nebunie. Până la urmă, tot ce scoți pe gură poate avea un impact direct asupra a mii sau zeci de mii de oameni. Mă bazez pe echipa mea, producător și editor, și pe redacția care e în spatele tuturor: colegii reporteri, operatori, redactori, oamenii din montaj. Este un sistem complex care trebuie să lucreze ca un mecanism foarte bine uns. Oricând în timpul unui jurnal se poate întâmpla orice și, dacă echipa nu funcționează, atunci publicul își va da seama rapid și te va trage la răspundere. Din dincolo de responsabilitate, mă bucur enorm că am ajuns să pot să transmit oamenilor de acasă lucrurile așa cum sunt și așa cum cred eu că trebuie să fie.
5. Un mesaj pentru cei care te urmăresc în fiecare dimineață.
Le mulțumesc, în primul rând, pentru că ne urmăresc. E o provocare să le oferim mereu toate informațiile de care au nevoie, dar și o plăcere. Mă bucur atunci când primim feedback pozitiv, dar și critici, pentru că ele ne fac să fim mai buni. Sper să rămână fideli Digi24 pentru că este un loc unde se face JURNALISM. Și nu uitați! Ne vedem în fiecare dimineață, de luni până joi, de la 9:00 la 12:00!
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
