1990, ANUL 0. Românii și telenovela, nuntă de aur
În sărăcia comunismului, românii mâncau mămăligă, dar măcar se uitau la „Dallas”, cu voie de la partid. În capitalism, au primit, pe lângă toate complicațiile tranziției, un tip nou de pâine și circ: telenovelele. Analizăm astăzi succesul acestui gen ca fenomen social și viața-surogat în foileton, de la „Sclava Isaura” și până la „Suleyman Magnificul”. Ce este telenovela, cui i se adresează și cum a fost „convertit” marele public la serialul lacrimogen? Aflați cum au învățat românii spaniola din telenovele și care sunt personajele în care ne regăsim, de la psihologul Aurora Liiceanu și de la publicitarii Florin Dumitrescu și Lucian Georgescu.
Fără lumină. Fără apă caldă. Fără mâncare pe rafturile magazinelor. Fără posibilitatea de a ieși din țară. Viața românilor în ultimii ani de comunism era o colecție de lipsuri și frustrări. De aceea, când în Republica Socialistă România s-a difuzat serialul „Dallas”, poporul n-a mai înțeles nimic: valuri de whiskey, case de lux și piscine defilau nestingherite pe ecrane. Românii aveau acces, în fiecare sâmbătă seară, la o lume de neimaginat. Capitalismul putred pe care îl înfiera sistemul li se înfățișa mai degrabă irezistibil.
Florin Dumitrescu, scriitor: Dallas-ul a fost foarte important, pentru că ne unea. Toată lumea se uita la aceleași lucruri și, a doua zi, comenta.
Lucian Georgescu, regizor și scenarist: Eu țin minte că una dintre temele fundamentale de discuție, în acei ani, era depravarea lui Sue Ellen.
Decembrie 1989 a adus libertatea deplină și în materie de televiziune. În locul „Celui mai iubit fiu al poporului”, care acaparase, ani la rând, transmisiunile, cel mai iubit serial al românilor s-a întors pe micile ecrane. În variantă necenzurată. Și extrem de profitabilă.
Lucian Georgescu, regizor și scenarist: Dallas revine în anii 90. Pentru că așa a venit publicitatea în România.
Florin Dumitrescu, scriitor: Și noi nu eram obișnuiți să avem reclamă în interiorul unui film! Și a fost un șoc!
Anul 1990 a deschis calea producțiilor sud-americane. Cea dintâi dintre ele, „Sclava Isaura”, a stârnit pasiuni uriașe și a devenit un fenomen național.
Aurora Liiceanu, psiholog: Știu fetițe botezate Isaura!
Florin Dumitrescu, scriitor: Era nevoie de așa ceva! Era nevoie de poveste...
Lucian Georgescu, regizor şi scenarist: Isaura este, de fapt, prima reprezentantă reală a telenovelei. De ce spun asta: pentru că „novela” e un cuvânt spaniol, e chiar o specie literară. Ea este numită „telenovela” pentru că se adresează unui public foarte important, care este cel hispanic.
Povestea dramatică a Isaurei a fost urmată de o adevărată modă a telenovelelor. Istoriile complicate de familie, soacra intrigantă, soțul gelos sau tânăra orfană săracă și-au câștigat un public pe cât de fidel, pe atât de numeros.
Florin Dumitrescu, scriitor: Stai și te uiți la ăla cum se-ncruntă și cum îi vin lacrimile... Te ține așa, puțin, într-o încordare: „Oare ce-o să se-ntâmple?” Și zice: „Reclamă!”.
Încurajați de succesul uriaș al telenovelelor de import, românii și-au încercat norocul cu producții locale. Dar, deși n-au trecut neobservate, serialele autohtone n-au supraviețuit prea multă vreme.
Aurora Liiceanu, psiholog: E greu să-i spui unui om de la țară, care se uită la telenovelă, „Du-te să vezi că vecina ta, cu ginerele ei, cu problemele ei”, și aia e o telenovelă! Aia e altceva! Și nevoia asta de a te muta într-un spațiu imaginar există.
Florin Dumitrescu, scriitor: Hai să facem, frate, cu Vlad Țepeș! Hai să facem cu Dracula, unul d-ăsta, să se uite toată lumea. Să fie puțin și cu vampireală, puțin și cu dragoste, din asta mai gotică, mai cu năbădăi...
După zeci de istorii despre „corazon latino”, pe piața românească au pătruns cele din Orient: îndepărtata Coree de Sud și mult mai accesibila Turcie au adus sub ochii românilor o dimensiune nouă - cea istorică.
Aurora Liiceanu, psiholog: M-am uitat și eu la coreene sau chineze, ce sunt, sunt curioasă cum mănâncă, cum se-așază la masă, ce costume au, îți dă o informație.
Florin Dumitrescu, scriitor: Probabil că a fost un efort de PR cultural, de brand de țară.
Adevăr istoric sau pură fantezie, telenovela își are susținătorii săi devotați: femeile. Nici nu putea fi altfel, spun specialiștii: serialele de gen au fost create pentru publicul feminin.
Lucian Georgescu, regizor și scenarist: „Soap opera”. De ce? Pentru că vindeau săpun în pauzele publicitare. Factorul de decizie, de fapt, este un personaj numit femeia casnică. Cea care, în timp ce dă cu pămătuful, cu mopul și cu aspiratorul, își aruncă ochiul și la televizor.
Românii sunt adevărați devoratori de telenovele. Ce îi încântă, ce îi fascinează? În spatele acestor producții, există o armată de experți care știu să ofere, pe tavă, dependență.
Aurora Liiceanu, psiholog: Eu cred că ei au psihologi, când fac asta - se termină totdeauna într-o chestie: „Mă, oare ce face, mă, moare sau nu moare?”, „Se-nsoară, nu se-nsoară?”.
Pentru că în mai toate serialele se repetă același scenariu, rețeta imbatabilă a telenovelelor cu nenumărate episoade nu mai este demult un secret.
Aurora Liiceanu, psiholog: E ca și când te uiți pe gaura cheii, ce face vecinul tău. Nu te gândești ce e-n capul vecinului, ci ce face vecinul!
Florin Dumitrescu, scriitor: Frați, surori care se despart și se revăd după mult timp, incesturi, adulter... Și, după aceea, revelații: după o perioadă, „Iată, el e fratele tău!”. „Nu, nu pot să cred!”. „Tu ți-ai omorât mama!”. Tot felul...
Lucian Georgescu, regizor și scenarist: Clișeu și simplitate! Astea sunt lucruri universale!
Telenovelele ne-au învățat că „Și bogații plâng”, că niciun scenariu nu este prea fantezist, dacă ai spectatorii potriviți. Până la urmă, evadarea de pe canapeaua din sufragerie poate fi o terapie mai ieftină decat o consultație la psiholog.
Aurora Liiceanu, psiholog: Totul e telenovelă! Viața ta, viața mea, viața oricăruia dintre noi poți s-o tai în bucățele, ca pe morcov, și să faci o telenovelă sau un serial din ea!
Lucian Georgescu, regizor și scenarist: E gumă de mestecat pentru ochi! Mestecăm.
Puteți urmări acum, pe Digi Play, telenovelele Teresa și Mi Pecado!
Teresa este un serial despre o tânără condusă de lăcomia sa. Părinții au făcut sacrificii pentru a îi oferi o viață decentă, însă Teresa își dorește mai mult. Mult mai mult.
Mi Pecado spune povestea de iubire dintre Julian şi Lucrecia. Cei doi au crescut împreună, iar cu trecerea anilor frumoasa lor relaţie de prietenie se transformă într-o iubire profundă. Lucrecia este fiica lui Rosario şi a lui Paulino, cel care deţine ferma de mere “El Milagro”. Mama sa, Rosario, o ignoră pe Lucrecia şi îi oferă toata atenţia fratelui său, Cesar. Atunci când Cesar moare într-un accident, Rosario îi învinovăţeşte pe Lucrecia şi Julian, asa că va face orice posibil pentru a le distruge relaţia.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
