Un eveniment rar se întâmplă în aceste zile la Orşova: odată cu golirea lacului de acumulare de la Porţile de Fier I în aşteptarea viiturii de pe Dunăre, ruinele oraşului vechi, sacrificat acum 50 de ani pentru construcţia hidrocentralei, sunt din nou vizibile. Istoria a ieşit din nou la suprafaţă şi a trezit amintirile celor obligaţi să îşi părăsească locuinţele.
„Prins în cifre, efortul constructorilor ne fascinează, ne copleşeşte. 200.000 de metri pătraţi eliberaţi de ape, 1 milion de tone de bolovani şi balast turnaţi, albia Dunării - îngustată cu o treime...”
Sunt cuvintele ce se făceau auzite în jurnalele televiziunii publice despre cea mai mare hidrocentrală din ţară, construită între anii 1964-1972. Realizarea economică se măsoară însă şi în aşezările înghiţite de lacul de acumulare de la Porţile de Fier I: insula Ada Kaleh, oraşul Orşova şi vechea comună Dubova. Golirea lacului aduce acum la lumină urmele localităţilor sacrificate.
Insula Ada Kaleh, acoperită acum de ape, a fost un colţ de rai în mijlocul Dunării. În limba turcă, numele se traduce în Insula-Fortăreaţă. Avea doar 1,7 km lungime şi 500 de metri lăţime şi era populată de turci. Zona era scutită de impozit, iar parfumul de trandafiri produs de localnici, halvaua, şerbetul şi halviţa erau renumite. Prima dată a fost menţionată în scrierile mitologice greceşti, ca locul în care eroul Hercule s-a luptat cu uriaşul Geryon. Insuliţa era numită atunci Erythia.
Limba de pământ a fost sub stăpânire turcească până în 1920, când a devenit teritoriu românesc, dar fost locuită de turci până la strămutarea din 1970.
Pierdută în timp este şi istoria Orşovei vechi, de la porţile Cazanelor. Oraşul fusese construit pe locul castrului roman „Dierna”.
Ruinele localităţilor scufundate ies la lumină doar când lacul este golit aproape în totalitate. Acum opt ani, la ultima operaţiune de acest fel, vechii localnici au ridicat o cruce pe vechiul altar al uneia dintre bisericile scufundate. În curând, cea mai mare parte a crucii va intra din nou sub ape, odată cu restul urmelor rămase din localităţile sacrificate pentru construcţia hidrocentralei.