Regizorul Tudor Giurgiu a povestit că postarea de pe Facebook, în care și-a exprimat nemulțumirea că un director din minister, cu 100.000 de euro în cont „cerșește” bilete la Moromeții 2, a venit pe fondul multor astfel de practici care au loc în lumea cinematografică din România. Regizorul a declarat, la Digi24, că oamenii ar trebui să își arate respectul pentru munca tuturor celor implicați într-o producție cinematografică plătind biletul la spectacol.
Oana Zamfir: Ce vă deranjează în acest caz?
Tudor Giurgiu, regizor: „Probabil că a fost un moment în care s-a umplut paharul. Da, Moromeții 2 este un film foarte așteptat, care a ieșit foarte bine și sunt convins că va bucura foarte mulți români, din 16 noiembrie, când va fi lansat în cinema. Cred că un gest firesc de a ajuta creatorii, în a arăta respectul față de munca celor care l-au făcut, este să plătești un bilet de intrare la film.
Noi am vrut să organizăm un spectacol de gală la Sala Palatului, pentru public, nu am vrut să îl facem nici pentru politic, nici pentru rudele altor funcționari. Am vrut să facem un spectacol pentru cei mulți care sunt fani Moromeții, cinefili, iubitori ai literaturii lui Preda. Ne-am asumat niște riscuri majore, am închiriat Sala Palatului, am plătit o sumă colosală pentru echipamente tehnice, aducem tehnicieni din Germania. Toate acestea presupun un risc. Am păstrat o cotă de bilete pentru actori, regizori. N-am reușit să invităm toată echipa, vom face o premieră separată pentru echipă.
În aceste condiții, să vii din minister, în condițiile în care nu ne cunoaștem, nu-l cunosc pe acest domn, nu știu cine e, ce a făcut la viața lui, poate într-o poziție vremelnică, e incalificabil să te adresezi în scris prin intermediul unui consilier. Și asta mi se pare neplăcut. Un consilier în Ministerul Culturii ar trebui să aibă alte răspunderi, nu să fie pus de un director să ceară invitații. Sunt festivaluri mari, se cer de la Guvern, de la consilii locale, vrem și noi, vrem. De ce vreți? Există vreo obligație? Organizații private, care își asumă riscuri, sigur primesc finanțare de la bugetul local, dar ei își asumă riscuri, ei caută bani în piață. Acest eveniment nu s-ar fi putut face fără banul privat.
Lăsați-ne pe noi să decidem pe cine invităm și cum, în funcție de implicarea celor care reprezintă acești autori și de părerile noastre. Mi se pare foarte urât azi, în România. Cred că această practică trebuie stopată. A fost și un moment zero, de alarmă, că ar trebui să înceteze astfel de practici, dacă vrem să construim o altă societate.”
Oana Zamfir: Această practică fiind aceea de a cere?
Tudor Giurgiu, regizor: „De a ți se părea că este un lucru normal. Vă dau un exemplu: acum câteva zile, am descoperit că vine Aura Urziceanu într-un concert în România, e un festival la Sala Radio. Am încercat să cumpăr bilete, era sold out. Am intuit că poate mai sunt bilete puse deoparte. Am scris cuiva: aș vrea să cumpăr bilete, dacă mai sunt. Am insistat, dacă mai există, aș vrea să pot cumpăra. Nu pot să pretind și nu am poziția asta, dar dacă aș fi primit un telefon și mi s-ar fi spus: cineva de la minister dorește să cumpere bilete pentru film, aș fi spus: nu mai sunt de cumpărat, dar dacă domnul este pasionat de film, mai avem bilete din cota noastră și, dacă vor mai fi libere, sunt gratuite, o să încercăm. E un alt mod de a pune problema.”
Oana Zamfir: De ce ține? De mentalitate? De educație?
Tudor Giurgiu, regizor: „Ține de practică și de mentalitatea celor care ajung în funcții publice, de puterea care ți se inoculează, de puterea pe care o ai în acele funcții, indiferent că ești un funcționar, un director, sentimentul că ai la cheremul tău alte instituții, că ești într-o castă în care îți poți permite să suni la omologii tăi, să ți se facă servicii, pentru că știi că nu te vor refuza, și în acest fel cultivăm o rețea obscură, bazată pe favoritisme, prieteșuguri și asta e foarte toxic.”
Oana Zamfir: Depre Moromeții 2. A avut premiera la Oradea. Cum a fost primit și la ce vă așteptați în București?
Tudor Giurgiu, regizor: „Filmul a avut două proiecții în avanpremieră la Oradea și Piatra Neamț, simultan. Au fost săli pline, s-a aplaudat în picioare, filmul a fost extraordinar de iubit și apreciat de spectatori. Sunt curios și eu de întâlnirea cu publicul la avanpremiera din 5 noiembrie, dar cel mai important este weekendul 16-18 noiembrie. Vor fi primele trei zile când filmul va putea fi văzut în toate mall-urile, multiplexurile, sălile din țară. Am încercat să facem acest tip de încălzire a spectatorilor, în ideea marii lansări din 16 noiembrie.
Cred că există un interes cu care nu m-am mai confruntat în carieră și asta spune multe despre impactul primei părți asupra publicului, impactul cărții lui Preda și e o mare curiozitate în a vedea, potrivit și evoluției personajelor din volumul 2, cum lumea satului se schimbă, cum se întâmplă modificările de substanță care s-au întâmplat și în lumea lui Moromete, dar și evoluția lui Niculae, odată cu venirea comunismului.
Asta filmul surpinde extraordinar și mi se pare că printre puținele filme românești care vorbesc despre anii 45-50 cu detașare, dar făcând și o radiografie extrem de precisă a începutului creării unei lumi noi și, din păcate, foarte aberantă, care ne-a ținut în întuneric vreo 40 de ani.”